Salvatorii trecutului: Cu copiii în braţe, o familie de orădeni salvează bisericile de lemn din Bihor (FOTO/VIDEO)

În Bihor au fost atestate 281 de biserici din lemn, dintre care doar 58 mai pot fi văzute azi, în timp ce restul s-au făcut una cu pământul. Nici cele rămase în picioare nu o duc prea bine...

Doi arhitecţi din Oradea încearcă să le scoată de pe drumul dispariţiei şi au adus în ajutor Ambulanţa pentru Monumente, care funcţionează cu succes în ţară încă din 2016. Gréta Zsák şi Adrian Pescaru au reuşit deja să "trateze" de urgenţă biserica de lemn din Fâşca, comuna Vârciorog, iar de săptămâna trecută aplică acelaşi tratament lăcaşului din Luncşoara, comuna Auşeu.

Pentru că, înainte de a fi parteneri de proiect, sunt o familie, Gréta şi Adi s-au mutat pe şantier cu cei doi copii ai lor, Luna şi Mihai, pe care îi învaţă de mici că în viaţă trebuie să-ţi faci timp pentru lucrurile care te fac fericit. În cazul lor, salvarea unor monumente istorice de la dispariţie...

Minunea din Luncşoara

Lunea trecută, în ziua în care Gréta împlinea 34 de ani, iar fetiţa lor 3 anişori, familia celor doi arhitecţi a sărbătorit... pe şantier. Pe 21 august, în Luncşoara s-a întâmplat minunea la care localnicii nu mai sperau: a început reabilitarea bisericii de lemn, construite în 1760.

În următoarele săptămâni, meşteri pricepuţi din Maramureş vor reface acoperişul, bătând în cuie peste 30.000 de şindrile. Proiectul de reabilitare a fost realizat de Gréta şi Adi, care s-au ocupat şi de organizarea şi finanţarea lucrărilor, prin proiectul Ambulanţa pentru Monumente.  

Şi, ca să se asigure că lucrările merg bine, pentru o lună s-au mutat, cu tot cu copii, în căminul cultural din Luncşoara, care a devenit casa provizorie a salvatorilor bisericii. "Am împachetat tot ce credeam că ar putea să-mi ceară Luna şi tot ce are nevoie Mihai", povesteşte Gréta.

Cu bani de la Regele Charles

Înfiinţat în 2016 de Asociaţia Monumentum, proiectul Ambulanţa pentru Monumente şi-a propus să salveze de la dispariţie clădiri şi construcţii de patrimoniu, misiune reuşită până acum de 85 de ori. Sponsorul principal este o fundaţie a Regelui Charles al Marii Britanii, iar în ţară s-a extins prin franciză: ONG-uri locale care îşi asumă regulile proiectului primesc la schimb o autoutilitară echipată cu unelte, echipamente şi materiale de construcţii.

Arhitecţi dedicaţi şi cu experienţă - el absolvent de Timişoara, iar ea de Oradea şi laureată a premiului naţional de arhitectură "Studentul anului" -, Adi şi Gréta cunoşteau bine proiectul şi pe coordonatorul lui naţional, Eugen Vaida, şi îşi doreau să aducă această "salvare" şi în Bihor. "Voiam să facem asta, ştiam că o vom face, dar nu acum", zice Gréta.

Anul trecut, după ce un proiect de-al lor a fost lăudat de Comisia Zonală pentru Monumente Istorice, şefa Direcţiei pentru Cultură Bihor de la acea vreme, Adriana Ruge, i-a convins să apese acceleraţia. "Ne-a spus că nu mai este timp pentru bisericile de lemn, acum trebuie să o facem. A fost foarte convingătoare", spune Adrian (42 de ani). Au acceptat, chiar dacă Gréta era însărcinată cu cel de-al doilea copil al lor.

Cu mic, cu mare

Coincidenţa a făcut ca pe 15 decembrie 2022, în ziua în care s-a născut Mihai, asociaţia celor doi soţi, Laborator Zero Pozitiv, să semneze contractul de franciză pentru Ambulanţa Monumentelor. "Ne place să spunem că Ambulanţa este sora geamănă a lui Mihai", zice Gréta.

Chiar dacă este o mămică foarte atentă la nevoile copiilor ei, arhitecta nu a vrut să-şi pună cariera pe pauză: a continuat să le predea studenţilor de la Arhitectură cu bebeluşul în marsupiu (foto) şi tot aşa a anunţat şi demararea Ambulanţei pentru Monumente în Bihor, în ianuarie 2023, într-o conferinţă de presă organizată de Prefectură, instituţie care a sprijinit proiectul de la bun început.

Lesne de înţeles că nu putea lipsi nici de pe şantierele Ambulanţei. "Adi lucrează pe acoperiş, cu meşterii, eu sunt jos cu Luna şi Mihai, coordonez voluntarii şi gândesc următoarele etape", explică Gréta.

Lecţie pentru studenţi

Ambulanţa pentru Monumente face doar intervenţiile de urgenţă, menite să salveze "viaţa" bisericilor de lemn. "Şindrilele au o durată de viaţă finită, de maximum 40 de ani, dar realist vorbind între 20 şi 30 de ani, pentru că razele ultraviolete distrug legăturile moleculare din lemn. Unde şindrila este distrusă de soare, intră apa şi se distrug picturile. Biserica din Luncşoara are o pictură de 200 de ani. Dacă trece apa prin ea, nu va mai exista", explică Adrian, care este şi doctorand în istorie, un domeniu care îl pasionează. Prin înnoirea acoperişului, comunitatea locală câştigă timp pentru a găsi soluţii pentru restaurarea completă.

Un alt aspect important al proiectului este că implică şi autorităţile locale şi sătenii, care trebuie să asigure materialele necesare şi mesele zilnice pentru toţi oamenii de pe şantier. Printre aceştia se numără şi studenţi voluntari de la Arhitectură. "Sunt foarte importanţi, pentru că Ambulanţa are şi un obiectiv didactic, să formeze specialişti în tehnici tradiţionale. Din păcate, dispunem de foarte multe monumente istorice la care putem interveni", mai spune arhitectul.

Planuri de viitor

Adi şi Gréta sunt convinşi că voluntariatul le prinde bine tinerilor. Ei înşişi au fost voluntari ori de câte ori au avut ocazia. "Ne-a ajutat să ne dezvoltăm", este convinsă arhitecta. Cu fiecare cărămidă clădită în cariera lor, au ajuns doi arhitecţi preocupaţi ca fiecare lucrare a lor să fie în cea mai bună variantă posibilă.

Printre proiectele "extracurriculare" la care au lucrat se numără realizarea unor ghiduri de arhitectură pentru casele din zona montană a Crişanei sau pentru comuna Şinteu, organizarea a două ediţii ale evenimentului Street Delivery Oradea ori ateliere tematice pentru copii, la care le-au implicat şi pe celelalte membre ale asociaţiei lor, Lucia Zsák, Mara Hebe şi Andrea Cseke. Pe viitor, familia Pescaru-Zsák mai are în plan să înfiinţeze un club de arte marţiale europene, o altă pasiune pe care soţii o împărtăşesc.

Între timp, ştiu că vor continua să salveze biserici de lemn din Bihor, şi nu doar pentru că şi-au asumat acest lucru. "Pe aceste şantiere, cumva ne găsim pacea interioară. Faci ceva ce ştii că rămâne urmaşilor. În plus, este ceva valoros, şi nu doar pentru comunitatea locală", spune Gréta. Iar ei doi în acest spirit vor să-şi crească copiii...