Războiul stelelor: Fostul comandant al Garnizoanei, denunţat că ar fi primit şi vândut abuziv vila fostului prim secretar

A "servit patria" 56 de ani, avansând până la gradul de general de brigadă şi la funcţia de secretar de stat în Ministerul Apărării. La 76 de ani, însă, generalul în retragere Mihai Corneliu Lungu bate drumurile Capitalei nu doar pentru a conferenţia la Academia de Înalte Studii Militare, ci şi pentru a da cu subsemnatul în faţa procurorilor militari.

Pricina dezonoarei? Un fost subordonat l-a turnat la DNA fiindcă în 1990, când comanda Garnizoana Oradea, a primit abuziv vila folosită de fostul prim-secretar PCR al judeţului Bihor, apoi a cumpărat-o tot nelegal, la preţ derizoriu, şi în final a revândut-o, cu profit gras, unui avocat.

BIHOREANUL vă prezintă războiul dus de doi ofiţeri din "vechea gardă" care au cunoscut din plin gustul ambiţiei, succesului şi puterii, dar şi roşi de invidie, degradare şi suferinţă...

O casă, două case

Nu mai puţin de 38 de înalţi comandanţi ai Armatei au ajuns după gratii în ultimii 25 de ani pentru că şi-au însuşit case de lux ale foştilor demnitari comunişti. Acuzaţia că ultimul şef al Garnizoanei Oradea, generalul Corneliu Mihai Lungu, se numără între profitori a formulat-o chiar un fost subordonat al său, care l-a denunţat astă-primăvară la DNA.

Potrivit sesizării, deşi în 1987 primise deja o locuinţă de la stat în centrul Oradiei, în 1990 Lungu a mai cerut şi căpătat încă una, situată în cochetul "cartier al Primăverii" local, pe strada Horea nr. 42, folosită până atunci de fostul prim-secretar al Comitetului Judeţean PCR Laurean Tulai. Apoi, fără să fi avut vechime în calitate de chiriaş, a cumpărat vila şi, fără s-o păstreze minim 10 ani, cât prevedea Legea 112/1005 privind imobilele naţionalizate, a revândut-o unui avocat la un preţ cu multe zerouri, luându-şi o altă casă în Sântandrei şi rămânând cu diferenţa la teşcherea.

După înregistrarea la DNA Oradea pe 11 mai, dosarul penal întocmit pe numele generalului a fost pasat între alte patru parchete - cel de pe lângă Judecătoria Oradea, al Tribunalului Bihor, cel al Curţii de Apel Oradea şi Parchetul Tribunalului Militar Cluj - care şi-au declinat succesiv competenţa până când, pe 11 iunie, a ajuns la Parchetul Curţii Militare de Apel din Bucureşti. Explicaţia? Un general, fie şi în retragere, nu poate fi anchetat decât de un magistrat militar cel puţin egal în grad, iar generali magistraţi sunt doar în Capitală.

La loc comanda!

Cine e autorul denunţului? Un alt ofiţer, maiorul în rezervă Andrei Moldovan, fost şef al Comenduirii Garnizoanei, pensionat în 1994 şi devenit ulterior vameş la Episcopia Bihor, dat afară în 2002, după un imens scandal, fiindcă împreună cu alţi şase colegi, inclusiv şeful vămii, a permis intrarea în ţară a 78 de maşini cu acte falsificate, cauzând un prejudiciu de 7,2 miliarde lei.

BIHOREANUL a aflat, însă, că la puţin timp după ce dosarul generalului Lungu a ajuns pe masa procurorilor militari s-a întâmplat un fapt bizar. Pe 14 iulie, denunţătorul care băgase în priză DNA şi "deranjase" alte patru parchete s-a înmuiat, ajungând să se lepede de propriul demers printr-o declaraţie dată în faţa unui notar. "Dau prezenta declaraţie, fără nicio pretenţie de natură civilă sau penală ori de altă natură, spre a servi la poliţie, la organele de urmărire penală, la orice instanţă de judecată sau la orice altă instituţie", arăta Moldovan.

Ce l-a împins să facă stânga-mprejur? "Nu am vrut să am probleme", a explicat săptămâna trecută fostul maior BIHOREANULUI, sugerând că oricum generalul urma să-şi "procure" o soluţie favorabilă din partea procurorilor militari.

Întocmai...

Arhivele Administraţiei Imobiliare Oradea confirmă că Lungu a deţinut două apartamente, dar nu concomitent, cum susţinea Moldovan, ci succesiv. Conform actelor Întreprinderii Judeţene de Gospodărire Comunală şi Locativă, în 1987, când era colonel şi locţiitor al comandantului Garnizoanei, Lungu, soţia şi cei doi copii au beneficiat de un apartament cu 2 camere în strada Independenţei nr. 13.

Ulterior, în 1990, când a ajuns general şi comandant, Lungu a solicitat repartizarea unei locuinţe mai mari, iar pe 3 octombrie Primăria repartiza MApN, anume pentru el, un imobil special. "Pentru anul 1990 s-a atribuit personalului încadrat în unitatea dvs., în cadrul cotei de 120 locuinţe din fondul de stat, un număr de 1 (un) apartamente, având adresele şi structurile în tabelul de pe verso", comunica Primăria. "Tabelul" descria un singur imobil, pe cel din Horea 42, eliberat de fostul prim-secretar "Tulai Laurean, decedat în 19 august 1990", la doar trei luni după ce fusese demis din postul de ambasador în Pakistan.

... şi la timp

După doar două zile, pe 5 octombrie, generalul Lungu a semnat contractul de închiriere a vilei de 130 mp, cu o curte de 1.004 mp, iar în septembrie 1996, la un an după apariţia Legii 112/1995, ce permitea vânzarea imobilelor naţionalizate nerevendicate de chiriaşi până atunci, o cumpăra de la RAGCL. Preţul? Modest: 24,047 milioane lei, echivalentul a 74 salarii medii şi a aproximativ 15 solde de general, mult sub valoarea de piaţă, de sute de mii de dolari.

Tot potrivit arhivelor, 5 ani mai târziu vila a fost revendicată de urmaşii celei care o construise în 1933, o anume Stela Clintoc. Cererea nepoţilor acesteia, Romulus şi Remus Pleşa, a fost respinsă tocmai fiindcă imobilul fusese vândut, cei doi fiind îndrumaţi de Primărie să ceară despăgubiri băneşti.

Dramă, nu bişniţă

Într-o primă fază, generalul Corneliu Mihai Lungu a refuzat orice discuţie cu BIHOREANUL despre felul în care a ajuns să deţină vila fostului prim-secretar şi, la bătrâneţe, suspect într-un dosar penal. "În 56 de ani de armată n-am suferit aşa ruşine şi nu vreau să ajung în ziar", a motivat generalul, pentru ca apoi să ofere totuşi explicaţiile.

Potrivit spuselor sale, în 1990 a cerut o altă locuinţă întrucât apartamentul cu 2 camere primit în 1987 era neîncăpător pentru doi adulţi cu doi copii adolescenţi. "Am cerut-o, ca toată lumea, prin unitatea la care eram încadrat. Nici n-am primit-o de îndată. După câteva luni m-a sunat primarul de atunci (n.r. - Octavian Bot), care mi-a spus că fostul prim-secretar a decedat şi m-a întrebat dacă accept casa pe care n-o voia nimeni. Am acceptat", spune Lungu, precizând că n-a abuzat de funcţie şi n-a încălcat legea, predând IJGCL primul apartament.

Casa din Horea a cumpărat-o în 1996 la preţul fixat de RAGCL, dar n-a revândut-o decât mult după cei minim 10 ani prevăzuţi de lege, abia în 2014. Şi nu pentru a face vreun gheşeft, ci silit de o dramă familială: fiul său fusese diagnosticat cu o boală incurabilă şi doar aşa a putut aduna banii necesari atât pentru tratamentul acestuia în ultimele luni de viaţă, cât şi pentru ca el şi soţia să-şi cumpere o casă veche în Sântandrei. "Şi acum aş face la fel, fără ezitare, dacă aş fi în aceeaşi situaţie..."

O "rătăcire"

De ce crede generalul că fostul subordonat l-a pus în jenanta situaţie de a se "spovedi" în faţa procurorilor, ca un borfaş, şi cum explică faptul că, după ce l-a făcut de râs, tot el s-a dezis de acuzaţii? "Nu pot să cred decât că a acţionat dintr-o rătăcire", spune Lungu, la fel de laconic cum fusese şi Moldovan.

"Trec şi peste asta. De altfel, la sfârşitul lunii trecute, după ce am fost audiaţi amândoi la Bucureşti şi procurorul mi-a spus că situaţia s-a clarificat, urmând să primim prin poştă soluţia, l-am şi invitat pe fostul coleg să luăm masa împreună la Cercul Militar Naţional", a încheiat generalul. Probabil pe considerentul că săbiile au ajuns înapoi în tecile lor şi că o pace strâmbă, fie şi cu un adversar care l-a dezonorat din invidie ori nesăbuinţă, e preferabilă unui război drept pe care să-l continue împotriva fostului "coleg"...

CARIERĂ DE TREI STELE
Soldat, avocat, diplomat

Originar din Mureş, absolvent de şcoală militară, dar şi de Drept şi limbi străine, Corneliu Mihai Lungu a ajuns la Oradea în 1987 ca locţiitor al comandantului Diviziei 11 Infanterie. În decembrie 1989 era şef de stat major al Diviziei din Craiova, iar la Oradea a revenit în 1990 ca general, la comanda aceleiaşi Divizii 11 Infanterie, pe care a condus-o până la desfiinţare, în 1994. Ulterior a fost, pe rând, secretar de stat în MApN, inspector general al Armatei şi ataşat militar la Budapesta, poziţie din care în 2001 a trecut în rezervă.

După un an în care a predat la Facultatea de Istorie a Universităţii orădene, în 2002 a ajuns şeful Direcţiei Integrare Europeană a Prefecturii Bihor şi s-a înscris în PSD, de unde a plecat în 2004 invocând "neconcordanţa ideologică şi caracterială" cu şefii organizaţiei.

În 2005, după ce proaspătul prefect Ilie Bolojan constata că nu derulase niciun proiect de "integrare europeană", Lungu a fost mazilit din Prefectură, ieşind, practic, din viaţa publică. A revenit în scenă o singură dată anul trecut, când şi-a luat revanşa criticând planul lui Bolojan de a muta din Piaţa Unirii statuia lui Mihai Viteazul, monument pe care l-a iniţiat în 1992, ca preşedinte al Asociaţiei Culturale cu acelaşi nume, formate din militari orădeni.