Rămânem mici!

Nu mi-am propus să-mi elogiez coechipierii, dar dacă o fac am argumente: ca de cele mai multe ori, în timp ce alte redacţii se mărginesc să plimbe de colo-colo vorbele unui politruc, BIHOREANUL pune lucrurile la punct şi în privinţa celui de-al treilea referendum pentru unificarea Oradea - Sînmartin.

Pe când unii şi alţii îl citează pe şeful PSD, că Comisia de la Veneţia, că câr, că mâr, şi pe mai-marii UDMR, că maghiarimea din Nagyvaradul zilelor noastre se va dilua în Oradea Mare românească precum o specie pe cale de extincţie, colegul Dan Simai aşază punctul pe i. Altfel spus, pe când unii îşi dau cu părerea sau o vântură pe-a altora, BIHOREANUL dă ştirea: Biroul Electoral Central refuză, printr-o hotărâre fermă, organizarea consultării populare concomitent cu scrutinul.

Oradea nici măcar nu e singura victimă a BEC (organism format nu doar din jurişti, ci şi din reprezentanţii partidelor, inclusiv PSD şi UDMR). La fel au păţit şi locuitorii dintr-o comună botoşăneană, care - atenţie, însă! - nu voiau să se unească, ci dimpotrivă, să se fărâmiţeze şi mai tare, spărgându-se în încă trei sate.

Nu sunt expert în ştiinţe juridice, dar din experienţă m-am convins că abilitatea juriştilor de a susţine cu aceeaşi patimă o teză şi antiteza ei e comparabilă doar cu elocinţa cu care înţelepţii Romei polemizau dacă gâştele care au salvat Capitoliul, vestind apropierea inamicilor, găgăiau în latina vulgară sau în latina academică. Altfel spus, în tot felul de AEP, CSM, ÎCCJ şi alte DMH (pentru netrăitorii în comunism, Direcţia Mişcării Hârtiilor), un jurist e creditat ca expert dacă reuşeşte nu să clarifice ambiguităţi, ci să le sporească interpretabilitatea, să le întoarcă şi să le învârtă. Cam ca politicienii, care se pricep nu să facă legi pe măsura realităţii, simple şi limpezi, ci să le încâlcească şi mai abitir, explicând mereu doct de ce "nu se poate" în loc să facă să se poată.

Evident, prin faptul că există asemenea subiectivisme nu înseamnă că hotărârea BEC nu trebuie respectată (deşi nesocoteşte însăşi autonomia locală!), şi nu mă îndoiesc că iniţiatorul proiectului Oradea Mare, primarul Ilie Bolojan, nu i se va supune. Presimt doar că, la fel ca anul trecut, când exultau că orădenii au preferat orice altceva decât să-şi spună părerea la referendum, adversarii unirii se vor căţăra pe cai mari ca să i-o "tragă", în atât de neaoşul stil "Ţi-am zis eu?!". De fapt, măcar aşa au temă de campanie, în locul fumigenei CET, teraselor din Piaţa Unirii ori al contractului mincinos pentru tramvaiul electoral.

Am mai spus-o şi după 14 iunie 2015, când a eşuat al doilea referendum, că dacă aş fi în locul lui Bolojan n-aş încerca să fac bine nimănui cu forţa. Acest eşec este, însă, nu al primarului, ci al tuturor celor care se bucură de ratare atribuindu-i-o lui.

Citiţi pe această temă şi articolul Adio, referendum! Aproape sigur, referendumul pentru Oradea Mare nu se va mai organiza