Protecţie pe sărite: În plină campanie anti-vaccinuri, statul nu le asigură nici pe cele gratuite

Paradoxurile româneşti sunt nesfârşite. Cu cât sursele de informare sunt mai la îndemână, cu atât mentalităţile pot fi mai retrograde. O constată şi specialiştii din domeniul sănătăţii publice care, deşi încearcă să combată fabulaţiile antivaccinare difuzate la televiziuni şi pe internet, ajung să lupte împotriva ignoranţei şi a pericolului de propagare a epidemiilor adesea doar cu mâinile goale.

Motivul? Statul obligă cetăţenii să-şi vaccineze copiii şi afirmă că oferă gratuit dozele necesare, dar în realitate le pune la dispoziţie cu tot mai lungi sincope, astfel că părinţii trebuie să le procure pe propria cheltuială. La fel se întâmplă şi în Bihor unde oamenii fie renunţă să cumpere vaccinurile, fie le caută prin Ungaria vecină...

Naturismul bun la toate

Dacă în 2004 rata vaccinării împotriva bolilor transmisibile era în România de 95%, la limita considerată ca asigurând eficient sănătatea publică, în 2014 aceasta a scăzut dramatic, la 84%. Un adevărat şoc s-a produs în urmă cu 8 ani, când a fost lansat vaccinul anti-HPV, destinat adolescentelor pentru prevenirea cancerului de col uterin. În loc ca fetele să fie încurajate spre vaccinare, au apărut - şi de atunci s-au înmulţit - activiştii contra vaccinării de orice fel, inclusiv a sugarilor.

Aproape fără excepţie, militanţii antivaccinare nu au pregătire medicală, dar se bucură de notorietate. Cea mai cunoscută şi activă e Olivia Steer, care îndeamnă făţiş la boicot. "Vaccinarea nu protejează, ci chiar îmbolnăveşte. Nu ai nevoie de vaccin dacă trăieşti sănătos. Toate vaccinurile conţin mercur şi aluminiu, şi cauzează autism şi cancer", susţine fosta vedetă TV, convinsă că simpla alimentaţie naturală, cu fructe şi legume, de preferinţă crude, scuteşte pe oricine, la orice vârstă, de orice boală.

Ştiinţă vs ignoranţă

Medicii rămân perplecşi în faţa conspiraţioniştilor ce pretind că guvernele şi companiile farmaceutice fabrică vaccinuri pentru a face experimente şi a-şi spori profiturile. Specialiştii repetă întruna că niciun studiu nu a confirmat că vaccinurile produc autism şi cancere şi niciun laborator nu a găsit în vaccinuri mercur şi aluminiu, metale într-adevăr otrăvitoare. Dovedite ştiinţific sunt doar efectele adverse: inflamarea pielii şi creşterea temperaturii, câteva zile.

Pentru că inconvenientele de moment sunt minore comparativ cu câştigurile de durată, vaccinarea ar trebui să fie unanim acceptată, spune epidemiologul Corina Fonoage (foto), responsabilul aplicării Programului Naţional de Imunizare în cadrul DSP Bihor. La noi, explică specialistul, vaccinarea se face pe larg din anii ’50, după ce poliomielita a provocat un val uriaş de decese, iar supravieţuitorii au rămas cu infirmităţi pe viaţă, inclusiv paralizii. Vaccinarea obligatorie a redus incidenţa bolii la un nivel nesemnificativ.

Protecţie şi riscuri

Conform legii, vaccinarea copiilor e obligatorie din prima zi de viaţă. În 24 ore de la naştere în maternităţi se face vaccinarea contra hepatitei B şi BCG (tuberculozei). Aşa numita schemă de imunizare impune apoi ca la 2 luni sugarului să i se administreze DTPa contra difteriei, tetanosului şi pertusisului, VPI (antipoliomielitic), Hib (împotriva Haemophilus Influenzae, o infecţie gravă a creierului, gâtului, sângelui şi plămânilor) şi, din nou, a hepatitei B. Apoi, la intervale fixe, până la 14 ani, multe dintre vaccinuri trebuie repetate.

Ce se întâmplă dacă nu sunt administrate? Difteria cauzează leziuni nervoase, insuficienţă cardiacă şi decese în 10% din cazuri. Tetanosul provoacă leziuni nervoase, pertusisul pneumonii şi leziuni cerebrale, poliomielita paralizie musculară, meningita surditate, leziuni cerebrale şi decese la 5% din bolnavi. Rujeola duce la bronşite severe, decese, oreionul la encefalite, rubeola afectează grav fetusul, hepatita B provoacă ciroze şi cancer de ficat, iar HPV tot cancer.

E adevărat, "vaccinarea nu asigură protecţie totală, o singură boală fiind eradicată prin vaccinare (variola), dar ţine epidemiile sub control, în timp ce lipsa vaccinării creşte riscul îmbolnăvirilor pe toată durata vieţii", spune dr. Fonoage.

Proceduri degeaba

Autorităţile au fixat obligativitatea administrării vaccinurilor după o schemă stabilită la capătul a decenii de cercetări şi au organizat o infrastructură care să asigure respectarea ei. În subordinea Institutului Naţional de Sănătate Publică funcţionează Centrul Naţional de Supraveghere şi Control a Bolilor Transmisibile, către care, la fiecare început de an, DSP-urile trimit necesarul estimat de vaccinuri, în funcţie de numărul prognozat al naşterilor.

Vaccinările se fac în ultima săptămână a fiecărei luni, iar medicii de familie se prezintă la DSP pentru a ridica dozele necesare. Ulterior, depun la DSP rapoartele privind vaccinările efectuate, stocurile rămase şi necesarul pentru luna următoare, iar în data de 10 a fiecărei luni DSP raportează datele la CNSCBT. Tot lunar, la DSP-uri trebuie să ajungă vaccinurile de la Ministerul Sănătăţii, cu transporturi special păzite pentru a nu fi contaminate. Practic, însă, în ciuda rigurozităţii procedurilor, vaccinurile ajung cu întârzieri tot mai mari, iar asta nu de un an sau doi, ci de aproape un deceniu. Principalul motiv e că nu se mai produc în ţară, iar Ministerul face importuri pe sărite.

"Avem întârzieri între una şi trei luni, ceea ce face ca vaccinurile să fie administrate cu întârziere", recunoaşte dr. Fonoage. Riscul e ca organismul copiilor să nu mai producă eficient anticorpii, iar expunerea la boli să crească. Medicii trebuie să lupte, aşadar, nu doar cu prejudecăţile părinţilor, influenţaţi de activiştii antivaccinare, ci şi cu ineficienţa sistemului. "Ne străduim să convingem părinţii, dar când se prezintă la DSP pentru vaccinuri se întâmplă să nu avem de unde le da". Altfel spus, statul îşi sabotează specialiştii, iar pe termen lung compromite sănătatea publică.

Ca la noi...

În Bihor, la fel ca în toate judeţele, vaccinurile nu doar că ajung cu întârzieri, ci şi în cantităţi insuficiente, uneori doar o treime din necesar! Efectul? "Conform observaţiilor medicilor de familie, numai o zecime din populaţie îşi permite şi are iniţiativa de a cere reţete pentru vaccinuri şi de a le cumpăra din banii proprii. 90% nu conştientizează riscurile nevaccinării şi nu-şi permit aceste cheltuieli", spune dr. Fonoage.

"A trebuit să cumpăr singură vaccinuri ca să le pot face la timp, la ambii copii", spune Luminiţa R., mama a două fetiţe, de 2 şi de 4 ani, care de fiecare dată a scos din buzunar între 200 şi 300 lei. Alţii merg să le cumpere din Ungaria, la preţuri aproape înjumătăţite, de 8.500-9.000 forinţi. "Am fost la Debreţin, cu geantă frigorifică, pentru că vaccinurile trebuie ţinute la cel mult 8 grade Celsius. Problema e că de o vreme nu se mai dau aşa uşor, pentru că le trebuie şi lor", spune Csilla P.

Semn că autorităţile din vecini sunt mai grijulii cu propriii cetăţeni decât statul român, care una zice, promiţând vaccinuri gratuite, şi alta face, asigurându-le când şi când.

SEMNAL DE ALARMĂ
Statul să asigure vaccinurile

Institutul Naţional de Sănătate Publică face anual două sondaje pentru monitorizarea vaccinărilor, cel mai recent relevând chiar luna trecută scăderea dramatică a imunizărilor. "Acoperirea vaccinală pentru DTPa, VPI, hepatita B şi ROR a scăzut sub 86%", arată studiul, mult sub limita de 95% considerată eficientă, iar "procentul copiilor depistaţi ca incomplet vaccinaţi la vârsta de 18 luni a crescut cu 15% faţă de anul precedent".

După neprezentarea la medic a copiilor (fenomen totuşi în scădere cu 5,7% comparativ cu 2013) şi refuzul părinţilor de a-i vaccina (în creştere cu 4,5%), lipsa vaccinurilor a provocat scăderea vaccinărilor cu 5,3%, astfel că specialiştii INSP recomandă ca primă urgenţă "asigurarea la timp a numărului de doze necesare respectării calendarului de vaccinare din Programul Naţional de Imunizare".

În Bihor, rata vaccinării depăşeşte media naţională la imunizarea contra tuberculozei (98,3%) şi hepatitei B (92,5%) şi este în medie la vaccinarea contra difteriei, tetanosului şi pertusis (84,7%), rujeolei, oreionului şi rubeolei (89,2%). În schimb, studiul - care a luat în calcul un eşantion de 14.754 copii - a relevat că cei mai mulţi copii omişi de la vaccinare au fost depistaţi în Bihor, adică 11 din cei 32 găsiţi prin sondare.