O lună pentru 4 ani: BIHOREANUL vă oferă o analiză a văzutelor şi nevăzutelor din campania electorală

Deşi alegătorilor le-a părut anostă, în campania pentru scrutinul de duminică candidaţii s-au întrebuinţat mai mult ca oricând. Asta fiindcă de rezultate depinde nu doar "soarta ţării", cum zic politicienii, ci şi a partidelor, iar pentru unii chiar destinul lor personal: fie rămân, fie dispar pentru 4 ani ori definitiv din viaţa publică.

BIHOREANUL vă prezintă o recapitulare şi o analiză a temelor şi mijloacelor prin care candidaţii au încercat să-şi transmită mesajele de-a lungul unei campanii atipice. Una fără spectaculozitate, dar în care au făcut eforturi fără precedent, întrucât confruntarea nu s-a mai dat la televizor, ci "în teren", în mijlocul unor alegători tot mai sătui de politică.

Sic transit gloria...

Alegerile au găsit combatanţii pe poziţii radical diferite. Dacă până la începutul anului PDL-UDMR-UNPR conduceau ţara ca de la manşa unui buldozer, căderea guvernelor Boc şi MRU au arătat că triumviratul avea picioare de lut. Prăbuşirea lui a dus la victoria categorică a USL în alegerile locale, de atunci stâlpul fostei puteri, PDL, căzând neîncetat. Mai ales după Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, partidul şi-a schimbat culoarea, sigla, lozincile şi s-a ascuns într-o "alianţă" cu structuri inventate, precum Forţa Civică ori Noua Republică. Pedeliştilor nu le-a mers mai bine nici în Bihor: dezertarea fostei "locomotive" Petru Filip la PSD, debarasarea de bătrânul Ştefan Seremi, transferul "trompetei" Mircea Matei la PPDD şi demisia şefului PDL Oradea Dorin Corcheş au făcut ca ARD să-şi găsească greu candidaţii de sacrificiu în majoritatea celor 9 colegii pentru Deputăţie şi 4 pentru Senat.

În schimb, USL a călărit cai mari. Victoria obţinută la locale de liderii PNL, urmată de stingerea ambiţiilor preşedintelui PSD Bihor Ioan Mang şi încolonarea disciplinată a liberalilor şi pesediştilor în spatele stegarilor Ilie Bolojan şi Cornel Popa, plus alegerea unei echipe de candidaţi dintre care unii cu trecut credibil, au făcut din USL o forţă teribilă.

Slăbită după eşecul din vară, dar mai ales de tovărăşia cu PDL, UDMR s-a mobilizat pentru a riposta PPMT-ului, acuzator agresiv al hoţiilor eternilor "grofi" Alexandru Kiss, Rozalia Biro şi Szabo Odon. În fine, pe când PRM abia a găsit candidaţi în doar 8 colegii, PPDD îşi încerca norocul avându-l în prima linie pe fostul pedelist Mircea Matei. Un candidat cu faimă proastă, dar gălăgios.

Cu lecţiile făcute

Compromişi după o guvernare în care a sacrificat cetăţenii, dar în care ei au prosperat, pedeliştii au avut o dublă dilemă. Pentru că USL-işti conduceau de prea puţin timp, nu au putut exploata uzura Guvernului Ponta. Pe de altă parte, fiindcă primarul Oradiei şi preşedintele CJ au etalat câteva noi realizări (Centrul Oncologic, renovarea Pieţei Cetate şi a Căminului Cominca, Centrul pentru bolnavii de scleroză multiplă, drumul de Padiş), pedeliştii s-au trezit că nu au cu ce-i "toca" nici pe exponenţii locali ai USL.

În aceste condiţii, siguri pe poziţia de favoriţi, dar şi pentru că aceasta a fost strategia primarului Ilie Bolojan, candidaţii USL au ales să nu vorbească de adversari, ci să-şi promoveze programul propriu "Împreună pentru Oradea" şi "Împreună pentru Bihor", cu misiunea de a fi sprijinitorii proiectelor locale în Parlament şi pe lângă viitorul guvern: dezvoltarea economiei în scopul creşterii nivelului de trai, modernizarea infrastructurii pentru atragerea investitorilor, reformarea învăţământului în vederea adaptării la piaţa muncii.

Fără teme

Aflaţi în impas, ARD-iştii n-au avut încotro: deşi i-au acuzat pe Bolojan şi Popa că "duc de mână" candidaţii USL, s-au pus să atace tot teme locale. Călin Mocanu, de pildă, a imputat neefectuarea transferului celor 140 hectare ale CET II către municipalitate în ciuda promisiunii premierului, dar şi preţul termoficării. Neconvingător, însă, pentru că tocmai PDL a tăiat subvenţiile la încălzire. Ceva mai credibil a părut preşedintele interimar Gavrilă Ghilea acuzând nefinalizarea investiţiilor la Aeroport şi stoparea lucrărilor la Podul Densuşianu şi la drumul Oradea-Deva.

ARD-iştii nu au reuşit să impună nicio idee proprie, iar sloganul "Oameni de bine, oameni ca tine" a rămas fără acoperire concretă, alegătorul neputând nici măcar ghici ce ar face aceştia dacă ar câştiga guvernarea.

Tacticii de a vorbi exclusiv despre adversar i s-a alăturat şi Mircea Matei care, la fel ca pedeliştii, nu a amintit nici măcar în treacăt în ce ar consta "programul" PPDD, denunţând în schimb că lobby-ul USL pentru Oradea şi Bihor ar fi, de fapt, "trafic de influenţă". Fără să realizeze că, după ce două decenii judeţul a fost în contratimp cu guvernarea centrală, alegătorii îşi doresc parlamentari care să nu-i uite.

Marii absenţi ai campaniei s-au dovedit PRM-iştii, tot mai puţini, mai bătrâni şi mai lipsiţi de resurse, astfel au putut fi rar zăriţi chiar şi pe afişele expuse în locurile asigurate gratuit de Primărie.

Diferenţe de stil

În ce priveşte transmiterea mesajelor, doar USL a fost omniprezentă, de la reţelele de socializare până la munca "în teren". Staful Uniunii a programat zilnic câte 3-4 întâlniri cu grupuri de alegători, le-a anunţat din timp şi le-a desfăşurat după acelaşi tipic, indiferent că au avut loc în fabrici, în cartiere sau în restaurante. Candidaţii erau însoţiţi de primarul Ilie Bolojan sau de preşedintele CJ Cornel Popa, şi de viceprimarii Mircea Mălan sau Ovidiu Mureşan. Primii expuneau programul şi explicau proiectele pentru Oradea şi judeţ, candidaţii prezentau ceea ce vor face, iar la final alegătorii, adunaţi uneori şi în grupuri de 100-150 persoane, au pus întrebări deloc comode, mai ales despre termoficare şi locurile de muncă, multe preluate de "paratrăsnetele" din administraţia locală.

Mai atentă nu la alegători, ci la adversari, ARD i-a provocat la "dezbateri" organizate fie de diverse asociaţii, fie de televiziunea locală. Degeaba: USL-iştii au preferat întâlnirile directe cu electoratul, conştienţi că voturile se câştigă bob cu bob. Ca urmare, ARD-iştii au abuzat de conferinţele de presă, iar "pe teren" s-au dus "la plezneală", fără să fi programat întâlnirile, ci plimbându-se prin pieţe ori postându-se pe la asociaţiile de proprietari, în speranţa că vor găsi cu cine să stea de vorbă. Metoda n-a reuşit nici măcar când întâlnirile au fost anunţate pe Facebook, săptămâna trecută Călin Mocanu stând o oră într-o cafenea cu 6 tineri voluntari, fără ca un singur curios să vrea să-l asculte. În asemenea condiţii, ce acoperire mai avea somaţia aruncată contracandidatei directe, Florica Cherecheş, "să nu se mai ascundă în spatele primarului şi să accepte o confruntare"?

Atacuri epistolare

USL-iştii i-au bătut pe ARD-işti şi la crearea de evenimente, prin cele două concerte gratuite cu Ştefan Hruşcă şi Direcţia 5, în vreme ce candidaţii pedelişti au finanţat doar un spectacol de teatru cu audienţă "în familie", pentru ei şi amici. La fel s-a întâmplat şi cu pliantele. Dacă ARD le-a împrăştiat pe străzi şi în cutii poştale, USL-iştii le-au oferit în căsuţele de lemn amplasate prin oraş şi la finele tuturor evenimentelor proprii. Şi concepţia a fost superioară, candidaţii USL prezentându-şi programul, în timp ce reprezentanţii ARD doar s-au descris pe ei ca persoane.

Un mic scandal l-a stârnit fostul şef al CJ Radu Ţîrle, care a împărţit în colegiul 2 Senat Aleşd-Beiuş-Ştei pliante cu vorbe de laudă rostite despre el de Bolojan şi Popa în 2008, ceea ce i-a făcut pe liberali să-i condamne "caracterul infect". Iar în ultima zi de campanie Mocan s-a dat în stambă împărţind mii de materiale jenante în care a atacat nu activitatea adversarilor, ci confesiunea lor. Ignorând că Ţîrle e penticostal, Mocanu întreba ce aleg orădenii: o baptistă precum Florica Cherecheş, un reformat ca Huszar Istvan sau un ortodox ca el?

Tot pe finalul campaniei, în care restul candidaţilor - mai ales cei din mediul rural - nu s-au văzut decât pe afişele lipite pe maşinile trimise să colinde satele, PPDD-istul Mircea Matei a trimis şi el o scrisoare alegătorilor cărora până atunci le adresase doar îndemnuri gen "Ai idei, spune-le lui Mircea Matei". Susţinând patetic că în fiecare funcţie şi-a făcut datoria cinstit, "fără să mă abat de la corectitudinea pe care tatăl meu (Dumnezeu să-l odihnească!) mi-a insuflat-o!", ex-pedelistul a cerut să fie votat doar pentru că altfel USL va avea prea multă putere. "Dacă şi deputatul va fi de aceeaşi parte cu puterea locală, cred că nici măcar să ne plângem nu vom mai avea cui!", zicea el. În plus, Matei s-a făcut singur de râs vorbind despre "patru proiecte", din care însă a înşirat doar trei: "ieftinirea cu 25% a gigacaloriei, îndepărtarea mirosurilor urâte din oraş şi creşterea venitului mediu".

Fără incidente, fără "cadouri"

Într-o lună întreagă, campania nu a înregistrat decât două incidente minore: lui Călin Mocan i-a fost vandalizată o prismă pusă în faţa blocului ANL din bulevardul Ştefan cel Mare, iar USL-iştilor mesh-urile de pe căsuţele de lemn închiriate de la Primărie.

De asemenea, spre deosebire de 2008 şi 2009, când politicienii au dat "cadouri" consistente, de data aceasta s-au limitat să ofere doar pliante, pixuri, brichete, cărţi (precum pedeliştii Cristian Puşcaş şi Ionel Bungău) ori, ceva mai aparte, plicuri cu seminţe de ardei (Adelina Coste), care voiau să exploateze mesajul "Ardei pe corupţi!" lansat de Băsescu în 2004.

Cu ce haznă rămâne de văzut, pentru că alegătorii, deşi încă relativ naivi, totuşi au fost mai greu de prostit decât la toate celelalte alegeri. Poate şi pentru că au conştientizat că nu de "cadourile" primite într-o lună le depind următorii 4 ani din viaţă.

RĂZBOI MAGHIARO-MAGHIAR
Bătaie pe alegătorii unguri

Voturile etnicilor maghiari au fost disputate între UDMR şi PPMT. Udemeriştii au furat startul, trimiţând încă din octombrie chestionare în comunele din nordul judeţului şi organizând întâlniri publice pentru a afla "problemele oamenilor" şi a-i convinge că nu şi-au uitat menirea. Sub lozinca "Încredere, siguranţă, viitor - Întotdeauna pentru maghiari", au amintit alegătorilor că datorită lor au educaţie şi administraţie în limba maternă, promiţându-le că vor continua să promoveze descentralizarea şi regionalizarea. 

Mai radicali, oamenii lui Tokes au plusat făgăduind federalizarea ("Transilvania să fie patria noastră comună") şi atacând corupţia UDMR, dar şi hărţuirea propriilor candidaţi, cărora primarii udemerişti le-au refuzat închirierea căminelor culturale, aceiaşi edili şantajându-i pe ţiganii maghiari că dacă votează PPMT nu vor mai primi ajutoare sociale. Fiind la rându-le acuzaţi că pun în pericol reprezentarea maghiarilor în Parlament, PPMT-iştii s-au străduit şi să-şi explice sloganul "6:3 - Toţi maghiarii câştigă". Altfel spus, că UDMR oricum intră în legislativ, în timp ce ei mizează pe pragul alternativ, care le permite accederea în Parlament prin câştigarea a 6 colegii de deputaţi şi 3 de senatori la nivelul întregii ţări.