O haită fără reguli

Vă imaginaţi cu câtă vrăjmăşie ar fi tratat Oradea, dacă pe 16 noiembrie 2014 Victor Ponta ar fi fost ales preşedinte, un guvern condus de un Liviu Dragnea care prelua şi şefia PSD?

Lovit în orgoliu de faptul că după spargerea USL primarul liberal al Oradiei refuza să-i pupe papucul, la început l-a ridiculizat pe edil, apoi l-a insultat de-a dreptul. Mai grav, însă, a blocat orice investiţie pentru oraş ce-i atârna de pix. Amintiţi-vă doar că proiectul blocurilor ANL, pregătit de Eduard Hellvig în 2012, care finalizase inclusiv licitaţia pentru desemnarea constructorilor, n-a fost nici acum pornit.

Cu toate astea, trebuie să admitem că Dragnea are 100% dreptate când s-a contrat cu Victor Ponta asupra succesiunii în fruntea PSD.

Trei săptămâni l-a aşteptat poporul pesedist pe şeful Guvernului şi al partidului, fugit de frica DNA să-şi repare genunchiul tocmai la Istanbul. Speriaţi că "interesul naţional" al vicepremierului Gabriel Oprea se dovedea mai tare decât ei, pesediştii l-au aşteptat pe Ponta ca pe Mesia. Ce proşti! Barosanul le-a dat cu tifla întorcându-se fără să-i anunţe, iar în prima duminică, tot fără să-i fi prevenit, le-a scris "pa!" pe Facebook (terenul ostil pe care a pierdut prezidenţialele), zicând că se retrage de la şefia partidului. Niciun ştab pesedist n-a fost ultragiat că Ponta nu renunţa la conducerea Guvernului, ţinând de ea cu preţul unor daune fără precedent pentru reputaţia ţării, ci doar că Ponta i-a fentat, că a mimat retragerea şi, încredinţând funcţia ştersei Rovana Plumb, de fapt şi-a păstrat-o.

Preşedinţia PSD n-a adus-o însă Ponta de acasă, nici n-a primit-o de la tata-socru, a răbufnit Dragnea, invocând statutul partidului care nu pomeneşte nimic despre funcţia de preşedinte interimar şi ameninţând că el, condamnatul, ar putea intra în arenă pentru a pune mâna pe puterea supremă. L-a înverşunat chiar tata-socru, care i-a scuipat obrazul amintindu-i că-i un nimeni, însăşi poziţia lui de "coordonator politic" al partidului fiind la fel de nestatutară.

Cohorte de analişti fac avancronica măcelului ce se întrevede pentru "moştenirea" lui Ponta. O să fie spectaculos şi răcoritor pentru cei care nu suportă PSD, dar mie asta îmi pare totuşi secundar. În calitatea mea de contribuabil la prosperitatea pesediştilor (şi din taxele mele trăieşte PSD), altceva mă frapează, şi anume că această formaţiune a ajuns mai rău ca PCR-ul. Vechii comunişti îşi puneau partidul mai presus de ţară şi urmau orbeşte preceptele interne, dar pesediştii nici măcar atât respect nu au, pentru propriul statut.

Abia înţelegând grozăvia asta ne vom dumiri de ce nu avem a ne aştepta din partea lor la mai mult. De ce nu dau nici doi bani pe Constituţie, pe legi, reguli şi principii, şi de ce, oricât l-ar pomeni în ani electorali, n-au niciun Dumnezeu.