Miercurea trecută am aşteptat o oră şi jumătate în stradă pentru o "programare" la doctoriţa Flavia Groşan. De fapt, îmi încercam norocul. În ciuda mesajului pe care aceasta l-a transmis pe Facebook jurnaliştilor orădeni după "discuţia elegantă" de la Colegiul Medicilor, cum că n-o interesează presa locală, speram să accepte un interviu în care să-i adresez întrebările pe care Antena 3 nu a vrut să i le pună, fiindcă i-a "centrat" doar "servite". De pildă, despre studiile care i-au revelat schema secretă de tratament anti-Covid, cu "regine", "zmei" şi "valeţi". Dar şi despre alte chestiuni neclare şi nelămurite în ce o priveşte...
Anterior încercasem s-o sun, dar telefonul îi era mereu închis. Am încercat şi online, dar şi mesajul a rămas fără răspuns (abia miercuri, după ce am reuşit să pătrund în cabinet, asistenta sa mă lămurea: "Avem peste 3.000 de mesaje necitite şi programări până în 21 mai").
Cât durase aşteptarea, în faţa clădirii se strânseră alţi cinci clienţi. Pe unul îl ştiam, avusese Covid în septembrie, iar acum voia sfaturi pentru că nu se simţea ok. L-am întrebat dacă şi-a făcut un CT, dar mi-a împărtăşit teama că "mă pun ăştia în izolare din nou" dacă ar fi mers la medic. No comment.
Între cei dornici să devină pacienţii doamnei doctor era şi un tânăr fără mască, sunat la un moment dat de un amic pe care l-a întrebat dacă "vii la proteste şi în seara asta?". Nici asta n-o comentez, deşi m-aş putea întreba dacă nu cumva îşi plimbase Covidul în serile precedente prin Piaţa Unirii, Rogerius şi Nufărul, fiind gata să-l ducă acum şi prin Ioşia, cartierul pe care protestatarii anti-Covid urmau să-l colinde în acea seară.
Profitând că la un moment dat doctoriţa a ieşit în micuţul hol unde aşteptau alte 4 persoane, mi-am luat inima în dinţi, întrebând-o dacă mă poate asculta câteva minute. Mega-amabilă, mămoasă chiar, m-a primit în cabinet. Când a aflat, însă, că voiam doar un interviu, a refuzat categoric. Surpriză, nu pentru că într-un text recent mă îndoisem de "minunile" sale, ci amintindu-şi că în 2005, când a fost pusă (pe linie PD) directoare la Spitalul TBC, aş fi scris nelaudativ despre managementul său. "Doamne, ce bună eram atunci!", a exclamat doctoriţa, perplexându-mă.
Pe scurt, în ciuda rugăminţilor, a declinat oferta de interviu, explicând că în cele date anterior "şi aşa am spus nişte cuvinţele în plus". Aţi ghicit, acele "cuvinţele" despre medicii din spitale care "omoară" oameni cu oxigen şi cu protocoale. De atunci, de când am ieşit din cabinet (apropo, plin de flori de la pacienţi şi admiratori), nu-mi pot scoate din cap expresia aceea, "nişte cuvinţele", pe care mi-o amintesc de fiecare dată când protestatarii acuză medicii din spitale că sunt "asasini" şi "hoţi", stăpânii "dictaturii medicale".
E adevărat, doctoriţa-minune nu le mai repetă, de frică să n-o sancţioneze Colegiul Medicilor, dar răul l-a făcut...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.