A scrie despre Bolojan altfel decât în clişeele obişnuite, numindu-l ţăran de Birtin, obsedat să defrişeze şi asfaltator fără scrupule, te expune din start suspiciunii că ai fi un tonomat. Mă doare-n cot!
Spre deosebire de frustraţii din negura anonimatului convinşi că din vina lui cad atât stâlpul Electricii cât şi cotaţiile SRL-urilor orădene la Bursa din Tokyo, de escrocii aflaţi în solda politicienilor unsuroşi loviţi la interese de refuzul tocmelii, de ecologiştii care bocesc ipocrit un copac sacrificat pentru o parcare fără să fi plantat în viaţa lor vreun boschet ori măcar să fi văzut puieţii care s-au prins de câţiva ani prin oraş, de proştii care cred că nimeni nu poate gândi de capul lui, nu am a-mi reproşa nimic.
Cu Bolojan m-am întâlnit de două-trei ori pe an, cât m-a pus meseria şi l-a obligat şi pe el funcţia, n-am stat niciodată cu el la o bere şi nici nu l-am îngânat în vreo biserică. Nu mi-a dat nici butelie, nici casă, nici bani de concediu, n-am târguit cu el nici măcar unul din rândurile pe care le-am scris.
Consider, precum tot orădeanul, că Bolojan e un politician ciudat, ba eu adaug că e chiar nebun sadea. Dar argumentele mele sunt altele. E atipic în primul rând pentru că, în loc să zâmbească poporului în timp ce-l prosteşte pe faţă şi în loc să-l mituiască cu bere şi mititei buzunărindu-l, şi-a asumat o sarcină greu de înţeles: să lase ceva în urma lui. Dacă a reuşit, vă răspundeţi singuri, dar nu uitaţi câteva detalii pe care le înşir la întâmplare. Mai este Oradea târgul prăfuit prin care vântul plimba mizeria pe străzi? Vă mai aplecaţi la ghişeele Primăriei pentru a asculta răsteala unei funcţionare ori a o îmbuna cu plicul? Mai staţi în ambuteiaje fără ca edilii să fi proiectat şi început planuri pentru eliminarea lor? Vă mai cade atâta tencuială în cap, pe Corso, ca înainte? A rămas Oradea oraşul a două-trei supermagazine care să vă exporte puţinii bani?
Departe de mine gândul de a spune că Bolojan a rezolvat toate problemele, dar ar fi o nedreptate să spui că a stat cu mâinile-n sân. E adevărat şi dureros că angajaţii firmelor din Parcul Industrial (şi nu numai ei) iau salariul minim pe economie, dar era mai bine fără cele 3.500 de noi locuri de muncă? E enervant să traversezi centrul prin praf, dar era mai bine să rămână în paragină? E costisitor că prin robinetul de apă caldă curge la început apă rece şi ruginie, dar era mai cuminte să nu se înlocuiască reţelele? E revoltător că există vandali, dar poţi pune poliţist la fiecare colţ de stradă? Tot revoltător e când poliţistul local abuzează un cetăţean, dar poţi pune un primar lângă fiecare poliţai?
În Oradea se fac, cu mult efort, lucrări la care alţi edili nici nu cutează, iar preţul inacţiunii îl vor plăti alegătorii când respectivii nici nu vor mai fi în funcţii. Nu ştiu dacă Bolojan va mai candida sau nu, cum încă nu ştiu nici politicienii care l-ar vrea plecat, dar de un lucru sunt sigur: omul ăsta s-a înhămat la mai mult decât îl putea obliga oricine. Pentru asta nu trebuie să-i ridicăm statuie, dar măcar atât să recunoaştem: ar fi spre binele nostru să-i reuşească!
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.