Aşa cum am arătat săptămâna trecută, în urma unei legi recent adoptate care transpune o decizie de la sfârşitul anului 2008 a Curţii Constituţionale, aplicarea muncii în folosul comunităţii nu mai este condiţionată de acordul contravenientului. Ca atare, teoretic, orice amendă, dacă este neplătită, poate fi înlocuită cu munca în folosul comunităţii.
Problema care se iveşte este legată însă de modul în care persoana condamnată poate fi constrânsă să şi execute această sancţiune. Întrucât legislaţia nu a fost corectată corespunzător, în ipoteza în care persoana refuză să muncească în folosul comunităţii, această sancţiune este înlocuită cu amenda.
Practic se dă naştere unui cerc vicios, în sensul în care amenzile neplătite se înlocuiesc cu muncă în folosul comunităţii iar, ulterior, în urma refuzului sau neprezentării la muncă a contravenientului, munca în folosul comunităţii se înlocuieşte, din nou, cu amenda.
De aceea, în acest moment în România sancţiunea muncii în folosul comunităţii este inaplicabilă, persoanele sancţionate refuzând pur şi simplu executarea muncii deoarece ştiu că nu realizează venituri în mod legal şi, ca atare, pot scăpa şi fără amendă şi fără muncă.
Problemele nu se opresc, însă, aici. Pentru înlocuirea amenzii cu muncă şi ulterior, pentru înlocuirea din nou a muncii cu amendă, statul român este obligat să suporte cheltuieli însemnate. Astfel, pentru fiecare transformare se formează un dosar la judecătorie. Dintr-o statistică recentă realizată la nivelul Judecătoriei Galaţi, de pildă, doar în primele luni ale acestui an (decizia Curţii este din decembrie 2008) există aproape 3.000 de dosare având ca obiect înlocuirea amenzii cu muncă în folosul comunităţii - încă nu există statistică pentru operaţiunea inversă de înlocuire a muncii cu amendă. Luând doar o medie de 500 de dosare pe judecătorie şi înmulţind cu numărul de judecătorii din România rezultă un număr impresionant de dosare care nu au nicio finalitate!
Practic, statul român cheltuieşte sume de ordinul zecilor de milioane de euro pe an pentru aplicarea unor acte normative care, pe lângă faptul că nu au nicio finalitate, mai şi subminează autoritatea statală, permiţând eludarea dispoziţiilor legale. De aceea, ar trebui meditat asupra posibilităţii reintroducerii în legislaţia noastră a sancţiunii închisorii contravenţionale, fapt care ar presupune modificarea Constituţiei, care, măcar, ar da sens ideii de legalitate.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.