Moşierul Bodog

Nu trebuie să posezi vreun doctorat în psihologie/psihiatrie ca să constaţi că în cazul lui Florian Bodog - senator PSD, fost decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie, fost aspirant (poate şi viitor) la scaunul de rector al Universităţii, acum prodecan, chirurg estetician, fost director al Spitalului Judeţean şi mai nou preşedinte al PSD Oradea – "muşchii lui minte nu are"! Şi nici să deţii o diplomă de doctor în antropologie ca să înţelegi că omul e o relicvă feudală.

Joia trecută, când a început admiterea, Bodog l-a "exmatriculat" din clădirea FMF pe reporterul BIHOREANULUI, care nu voia decât să culeagă informaţii direct, la prima mână (inclusiv de la el), despre examen. În timp ce a permis, cum era de altfel normal, prezenţa altor reporteri, Bodog a poruncit unei secretare să evacueze reprezentantul BIHOREANULUI, ceea ce nici măcar Unchiul Maghiar - Dumnezeu să-l ierte! - nu îndrăznise. Fără să aibă cel mai vag temei în vreun regulament şi încălcându-şi fişa postului, chiar funcţia de prodecan obligându-l să livreze informaţii, nediscriminatoriu, inclusiv reporterului nostru, care nu pentru el le aduna, ci pentru a le transmite publicului.

Care e explicaţia abuzului se înţelege lesne: Bodog nu-i iartă BIHOREANULUI că, în loc să-l confunde cu un savant pentru că şi-a tras titluri peste titluri, de doctor, de profesor universitar şi de conducător de doctorate, a dezvăluit că este un impostor sadea, şi încă unul dintre cei mai nesătui. Un fel de Elena Ceauşescu la scară redusă şi adaptată noilor condiţii.

Dat fiind malpraxisul lui Dottore Bodog din înălţimea funcţiei de prodecan, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă, să zicem, ar fi nevoit să practice medicina şi ar avea o altă specialitate decât extracţia grăsimii excesive din buci. Dacă ar fi de gardă la un spital şi în faţa sa ar ajunge, ca pacient, un contestatar. L-ar lăsa, oare, să sângereze sau să crape? L-ar obloji doar contra cost sau numai după o "dezminţire", cum că inexistentele lui lucrări ştiinţifice sunt capodopere ale medicinei, descoperiri epocale, cele mai cele de la Hipocrate sau de la da Vinci încoace? Ar aplica măcar principiul elementar primum non nocere şi l-ar lăsa pe un confrate care şi-a obţinut cinstit diplomele să ajute pacientul?

Dar dacă, după patru ani în care cu o fesă a stat în Parlament ca senator PSD şi cu cealaltă pe fotoliul de şef al FMF, cum ar fi prestat Dottore Bodog dacă ajungea rector? Ce fel de decani ar fi pus peste facultăţi? În ce hal ar fi politizat Universitatea? Ce şanse ar fi lăsat unui lector sau unui student "opozant" să promoveze ori să câştige o bursă?

Confundând instituţia cu propria moşie, Bodog a mai adăugat o pată pe obrazul acesteia. Deocamdată Universitatea, vorba reclamei, rezistă. Întrebarea e cu ce preţ şi până când, întrucât, lăsate netaxate, astfel de abuzuri vor genera mereu altele, mai mari. Cine alaltăieri a furat un ou şi ieri un bou, iar azi a dat afară din Universitate un reporter, mâine va exmatricula un coleg cu acelaşi "discernământ", dacă nu i se închină!