Maraton: timp de aproape 3 ore, 200 de orădeni au ascultat fascinați o lecție de istorie a lui Armand Goșu, despre rădăcinile războiului Rusiei împotriva Ucrainei (FOTO)

Un eveniment adesea prea formalizat, consacrat sub sintagma "lansare de carte", găzduit la Oradea de Muzeul Ţării Crişurilor cu participarea a circa 200 de persoane, a fost "deturnat" chiar de protagonist, acesta dând publicului, în schimb, o şansă rară, de a asista la o lecţie de istorie coborâtă până în Evul Mediu pentru a înţelege bazele propagandei cu care Putin îşi justifică războiul contra Ucrainei.

Venit la Oradea să-şi prezinte ultima carte, istoricul şi analistul politic Armand Goşu, unul dintre puţinii specialişti români în istoria Rusiei, a preferat să nu vorbească despre propriul volum, ci să etaleze fapte şi deformări ale lor de-a lungul câtorva secole, făcând-o magistral, cu hărţi, fotografii şi alte documente proiectate pe ecran din amfiteatrul Muzeului.   

Un istoric "viral"

Profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universității din București specializat în istoria Rusiei chiar în Rusia, unde a studiat după colapsul URSS, Armand Goşu a fost, vineri, invitatul Revistei Familia, cu ocazia apariţiei unui nou volum, intitulat "Putin împotriva Occidentului. Războiul din Ucraina şi noua dezordine mondială", şi pentru a conferenţia despre cei doi ani de la momentul invadării statului vecin.

Anul trecut, autorul prezentase la Oradea precedenta carte, "Putin, obsesia trecutului" (înregistrarea de atunci fiind pusă pe contul de Facebook al Familiei şi devenind virală, cum a spus secretarul general al revistei, Miron Beteg), iar în martie 2022, la doar o lună după ce ruşii au invadat Ucraina, conferenţiase aici despre "Vecinătatea primejdioasă a Rusiei" cu ocazia lansării altui volum, "Între Napoleon şi Alexandru I. Contextul internaţional al anexării Basarabiei (1812)".

Pentru participanţii la evenimentul de vineri, aşadar, şansele să afle ceva cu totul nou nu erau chiar mari, mai cu seamă cu volumul cel mai recent este, de fapt, o colecţie de interviuri acordate de Goşu unor media din ţară pe măsură ce războiul a evoluat.

Şi, totuşi, întâlnirea a fost memorabilă, deoarece după o scurtă prezentare a cărţii, făcută de istoricul Gabriel Moisa, directorul Muzeului, autorul a optat pentru ceva neobişnuit. "Înarmat" cu imagini proiectate de pe laptop pe ecranul sălii, Armand Goşu a explicat de unde vin obsesiile lui Putin pentru refacerea vechiului Imperiu Rus şi a fostei Uniuni Sovietice.

Sunt ucrainenii tot un fel de ruşi, cum zice Putin?

Istoricul a început cu facsimilul unui articol scris de Putin în iulie 2021, la 4 săptămâni după un summit cu liderul american Joe Biden, în contextul în care în luna aprilie a acelui an armatele ruse au fost deja mobilizate la graniţa cu Ucraina, într-o primă tentativă de invazie. "Dacă acest articol ar fi fost citit cu mai multă atenţie de liderii lumii, s-ar fi înţeles ce vrea să facă", a spus Goşu, referindu-se la textul în care Putin afirma că ar exista o "unitate istorică" a ruşilor şi ucrainenilor, între care nu există diferenţe, postulând că Ucraina, ca stat, poate exista doar sub tutela Rusiei. Idei reluate, de altfel, şi recent, în februarie 2024, în faimosul interviu dat americanului Tucker Carlson, a amintit Armand Goşu.

Acesta a făcut apoi un "plonjon" taman către finele Evului Mediu, în secolele XIV-XV, cu hărţi ale Europei Centrale şi de Est din acea perioadă, când Kievul era controlat de Marele Ducat al Lituaniei şi de Polonia. Atunci, un hatman al cazacilor zaporojeni, Bogdan Hmelniţki, a avut prima oară voinţa de a consacra un stat ucrainean în teritoriile locuite de ucraineni, declanşând în 1648 o răscoală împotriva polonezilor care a durat până în 1654. Cum Hmelniţki îşi căuta aliaţi împotriva polonilor, a trimis soli la Alexei Mihailovici, ţarul Moscovei, care a refuzat să-l ajute. "Rusia se ducea atunci spre Est", a spus istoricul, punctând că ruşii chiar se temeau de poloni şi, la un moment dat, era cât pe ce să aibă un ţar... polon, deci catolic.

Patriarhul ortodox Nikon l-a convins totuşi pe ţar să primească trimişii lui Hmelniţki, astfel încheindu-se, în 1654, aşa numita "Pereiaslav", adică o "unire a slavilor", condiţia pusă de hatman fiind totuşi ca ţarul să nu se amestece în treburile ucrainenilor. Or, fix asta s-a întâmplat ulterior, secole întregi, până în sângeroasele zile de azi...

Putin avant la lettre: un prusac trecut la... ortodoxie

În acel context, a subliniat Armand Goşu, a apărut ceea ce azi auzim adesea, fără să înţelegem, şi anume conceptul "Ruski Mir", care în traducere înseamnă şi "lumea rusă", dar şi "pacea rusă", o pace mereu impusă cu forţa armelor şi o lume pe care Rusia o identifică cu sine însăşi. Fără să aibă nimic civilizator, cum a avut în Antichitate Pax Romana (armatele Romei cucereau teritorii şi le civilizau, construiau drumuri, ridicau oraşe, educau populaţii) ori eliberator, cum a avut în epoca modernă Pax Americana (în sensul că americanii şi-au instalat baze, militare ori economice, în ţări în care au sperat, iar uneori au şi reuşit, fie să salveze, fie să instaleze regimuri democratice).

"Ruski Mir" nu este o noutate, a spus istoricul, fiind un concept "inventat", culmea, de un prusac, Innozenz Giesel, emigrat la finele secolului XVIII la Kiev, trecut la ortodoxie şi devenit arhimandrit, profund anticatolic şi antipolonez, autor al "Sinopsisului de la Kiev", un letopiseţ care a legat, în premieră, istoria Kievului de cea a Moscovei, pentru a-l convinge pe ţar să lupte alături de ucraineni împotriva polonilor, în numele "originii slave comune", iar asta deşi, a subliniat Goşu, "Rusia kieveană şi Rusia moscovită nu aveau nicio legătură".

Primul conducător rus care a pus în aplicare conceptul "Ruski Mir", după 1.700, avea să fie Petru cel Mare, care a început expansiunea spre Vest, ceea ce a determinat ca Ivan Mazepa, un alt hatman devenit erou legendar al ucrainenilor, să se răscoale contra Rusiei şi să se alieze cu... polonezii. Zadarnic, căci expansiunea Rusiei a continuat până când ruşii au ajuns să-şi împartă Polonia cu alte două imperii – Prusia şi Austria habsburgică.

Crimeea, "pământ sfânt rusesc"?

În ce priveşte Crimeea, invadată de Rusia lui Putin în 2014 într-o "avanpremieră" la războiul pe scară largă de acum, Armand Goşu a îndemnat că "atunci când Putin spune că este pământ sfânt rusesc, să nu-l credeţi".

Istoricul a demontat şi teza putinistă că Ucraina ar fi un "stat artificial" creat de Lenin în 1922, odată cu înfiinţarea Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, care în 1954, când era încorporată în URSS sub denumirea de Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, ar fi primit "cadou" Crimeea în 1954, de la Nikita Hruşciov, pe motivul, chipurile, că anterior acesta fusese prim-secretarul RSSS Ucrainene.

Armand Goşu a subliniat că în acel an Hruşciov era de fapt proaspătul succesor al lui Stalin (mort în 1953), sub a cărui domnie URSS nu investise nimic pentru refacerea Crimeii după distrugerile din al doilea război mondial, şi a prezentat un facsimil al "Monitorului Oficial" al URSS, care prezenta nota de fundamentare a transferului Crimeii de la RSS Rusă la RSS Ucraineană, la iniţiativa prim-ministrului Gheorghi Malenkov, motivul fiind pe de o parte tocmai legăturile istorice ale Crimeii în cadru ucrainean, iar pe de alta dorinţa ca refacerea peninsulei să se facă din bugetul RSS Ucraineană, toate astea întâmplându-se într-un context special, şi anume la împlinirea a 300 de ani de la "Pereislava" din 1654.

"Lui Putin i s-a confirmat că Occidentul e slab"

După ce a demontat cu acribie tezele putiniste cu argumentele istoriei vechi, Armand Goşu a trecut în revistă şi istoria recentă, amintind cum s-a destrămat URSS după falimentul Perestroikăi lui Gorbaciov, cum şi-a declarat Ucraina independenţa de Rusia pe 1 decembrie 1991, grăbind decesul Uniunii Sovietice (formalizat câteva zile mai târziu, pe 26 decembrie) şi cum, în 1994, preşedintele Bill Clinton, cel rus Boris Elţin şi cel ucrainean, Leonid Kravciuk, semnau Tratatul de la Budapesta, prin care Ucraina a renunţat la armele nucleare moştenite din epoca sovietică în schimbul garanţiilor de securitate oferite de SUA, Marea Britanie şi... Federaţia Rusă.

"Nici acum nu se găsesc la Washington şi la Londra explicaţii de ce nu au intervenit în 2014, când Putin a invadat Crimeea", a spus Armand Goşu, anticipând episodul invaziei "omuleţilor verzi", adică a militarilor ruşi camuflaţi, fără însemne şi cu cagule, început la Simferopol şi extins apoi până când Rusia a ocupat toată Crimeea, fără ca garanţii din 1994 să fi mişcat un deget în apărarea suveranităţii şi integrităţii Ucrainei, aşa cum promisese Occidentul în frunte cu Clinton.

Armand Goşu a amintit, din nou, cum în timp ce vestul făcea business as usual cu Rusia lui Putin de dragul gazelor, în aprilie 2021 acesta îşi mobilizase pentru prima oară armatele în mod masiv la graniţa cu Ucraina, retrăgându-le doar după o întâlnire avută la Geneva în iunie cu Joe Biden, dar apoi a declanşat totuşi invazia totală din cauza unui episod care l-a lămurit că era momentul potrivit.

Se întâmpla în iulie 2021, când "la televiziunile din Rusia rulau în buclă imaginile retragerii haotice a americanilor din Afganistan", ceea ce l-a încurajat pe Putin, care a considerat că America a slăbit şi nu va interveni în Europa. Lui Putin i s-a confirmat că Occidentul e slab şi că poate lovi cu succes".

Dacă Rusia câştigă, e vina Vestului

Ce a urmat se ştie: în 21 februarie 2022 Putin a recunoscut oficial independenţa aşa-ziselor republici ruse separatiste Doneţk şi Lugansk, iar după trei zile invada masiv Ucraina, sperând s-o ocupe în cel mult două zile, la fel cum procedase URSS în 1968, în epoca Brejnev, când a invadat o altă ţară "frăţească", Cehoslovacia.

În încheiere, ca o concluzie, Armand Goşu a atenţionat că dacă în prezent Ucraina este într-o situaţie dificilă şi dacă Rusia "câştigă meciul", acest lucru se va întâmpla "nu din cauza Ucrainei, ci a Occidentului", care nu îi livrează arme şi muniţii pentru a se apăra, cu riscul să alimenteze mai mult revizionismul rusesc şi, cândva, acesta să ia forma unor noi invazii şi ocupaţii.

Pentru că, se ştie, istoria se repetă atunci când lumea uită de istorie, iar asta poate costa libertatea unor popoare şi chiar stabilitatea unei lumi întregi. Cu această invitaţie la meditaţie a încheiat istoricul, înainte de a oferi clasica sesiune de autografe pe cartea proaspăt lansată. Una despre care, iată, n-a vorbit, lăsând publicul s-o citească, în schimb, mult mai avizat.