Idioţi de Facebook

Am, desigur - cu excepţiile de rigoare - o părere proastă despre prototipul "consumatorului standard" de Facebook. Îl numesc adesea "cititor de titluri" şi îl asemăn unui alt tip de biped, cu mersul un pic mai dezechilibrat, şi anume "cititorul de etichete" (etichete de sticle, evident), coeficientul de inteligenţă situându-se, chiar dacă din pricini diferite, cam în aceeaşi zonă.

De ce cititor de titluri? Fiindcă un asemenea consumator de emoţii, căci consumator de informaţie nu e, se limitează cel mai adesea la a citi titlul postărilor de pe reţelele sociale şi la a privi pozele pe care le însoţesc, considerându-le date suficiente pentru a-şi forma o opinie solidă, pe care apoi şi-o mai şi argumentează cu patos. Iar patosul degenerează rapid în înjurături şi invective, în cadrul comentariilor nesfârşite care se preling la subsol, asemenea unor defecaţii urât mirositoare.

Pe cât de scurt titlul sau de simplă poza, pe-atât de lungi, iritate şi contondente comentariile. Pe cât de simplă informaţia, pe-atât de complicate (a se citi năucitoare) interpretările şi concluziile "comentatorilor". Pe cât de puţine păreri la subiect, pe-atât de multe ieşirile grobiene, înjurăturile, manelismele şi mahalagismele...

Nouă ni se întâmplă zilnic, de zeci de ori, când distribuim, sub forma unor postări pe Facebook, titlurile articolelor din BIHOREANUL. O facem cu rol de promovare a ştirilor noastre, invitându-i astfel pe cei interesaţi să le citească, integral, cu toate detaliile necesare şi, mai ales, gratuit, pe se site-ul nostru.

"Fauna" refuză, însă, această invitaţie, preferând să se limiteze la citirea titlului şi reacţionând, instinctual, în baza primei porniri. Dacă informaţia primită e favorabilă, apar puzderie de emoticoane, felicitări şi cărămizi în piept (de genul "v-am zis noi!"). Dacă, dimpotrivă, cade pe partea "greşită" a aşeptărilor feisbucistului, afectându-l fie la interes, fie la buzunar, fie la carnetul de partid, se dezlănţuie jihadul. Urmează înjurăturile, pentru noi şi toate neamurile noastre...

Nu mai departe decât săptămâna trecută, s-au strâns ciopor de sfertodocţi să mă acuze că l-am blasfemiat pe dragul de primar, dând titlul "Dictatura lui Bolojan" unui articol care, de fapt, spunea că ar fi nevoie să instituie dictatura pragmatismului şi a eficienţei la CJ.

Alţii ne-au făcut, pe şleau, "ziar de căcat" pentru că am "îndrăznit" să scriem, punându-i şi poza, de doctorul de la Pelican îmbolnăvit de Covid. Niciunul dintre "cititorii de titluri" nu lecturase întreg articolul, să fi văzut că e realizat după toate canoanele jurnalismului, că ziaristul vorbise cu părţile implicate, ba chiar făcuse şi o listă de explicaţii, tocmai ca idioţii Facebook-ului să priceapă cum vine treaba cu infectarea şi să se ferească... 

Până la urmă, nici nu ştiu cum e mai bine. Poate n-ar strica sfaturi mai puţine, doar pentru cei dispuşi să le asculte. Să lăsăm să lucreze selecţia naturală în interiorul speciei, dacă tot avem pandemia asta la îndemână...

P.S. Am să revin la temă, după noile valuri de înjurături...