Ecologist din tată-n fiu: Andrei Togor, un salvator pentru peştii în pericol de dispariţie

Prima oară când Andrei Togor a mers la pescuit avea cinci ani. Un an mai târziu, a prins şi primul peşte. Poate ca o trăsătură transmisă din tată în fiu, Andrei îndrăgeşte peştii şi pescuitul, dar mai ales natura în tot ansamblul ei.

De profesie inginer piscicol, tânărul lucrează ca manager de proiecte la Asociaţia Pescarilor Sportivi Aqua Crisius, organizaţie condusă de tatăl său, şi îşi doreşte cel mai mult să ajungă să reproducă speciile de peşti în pericol să dispară. Convins că generaţiilor viitoare trebuie să le lăsăm pământul şi apele măcar aşa cum le-am găsit, dacă nu chiar mai bune...

Chemat la datorie

În 2012, când a absolvit Facultatea de Piscicultură şi Acvacultură de la Cluj Napoca, Andrei nu şi-a dorit să revină acasă, la Oradea, dar taman atunci asociaţia condusă de tatăl său, Mihai Togor (foto), a primit finanţare europeană pentru un proiect de mediu şi căuta o persoană de încredere ca manager de proiect.

Custode al Siturilor Natura 2000 Crişul Repede, Crişul Negru, Defileul Crişul Negru, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Valea Iadului şi Diosig, Aqua Crisius răspunde de conservarea habitatelor şi a speciilor de plante şi animale din aceste arealuri. În lipsa unor finanţări naţionale coerente, asociaţia a realizat că nu poate să-şi facă treaba ca la carte decât cu ajutorul banilor europeni.

"Proiectul vizează realizarea planurilor de management pentru aceste situri şi identificarea tuturor speciilor şi habitatelor existente aici", explică Andrei. Practic, Aqua Crisius face, în beneficiul comunităţilor, o inventariere clară a florei şi faunei, ca să ştie toată lumea ce trebuie să conserve şi să protejeze.

Undiţar ecologist

Chiar dacă a venit să lucreze la Oradea, Andrei şi-a continuat studiile la Cluj, iar în această vară va absolvi un masterat în specializarea "Ecologie sistemică şi conservare", devenind astfel un ecologist cu acte în regulă. Specializarea i se potriveşte, pentru că îndrăgeşte natura şi în special apele, muntele şi drumeţiile, fiind de ani buni voluntar al unor organizaţii de mediu.

"Probabil că ţine şi de felul în care am fost crescut. Am avut norocul să fac parte dintr-o familie care iubeşte natura", spune el. A petrecut mult timp pe malul apelor, la pescuit, ori pe vârful munţilor, cu cortul. Şi admite că în mijlocul naturii se simte cel mai fericit: "La pescuit nu mai merg chiar atât de des, dar pe munte mă strădui să ajung în fiecare weekend".
Ca pescar, practică doar pescuitul "catch & release", adică cel sportiv, aşa că eliberează orice peşte capturat. Dat fiind profilul asociaţiei la care lucrează, întâlneşte însă frecvent pescari care nu ţin cont de nicio regulă şi cărora nu le pasă dacă peştii prinşi sunt sau nu din specii protejate. "Trebuie să renunţăm să practicăm pescuitul de foame şi să respectăm peştele", motivează Andrei.

Tocmai de aceea, de multe ori când prinde pescari în ilegalitate, se străduieşte să le explice nu au dreptul să pescuiască oricum şi oricând, fiindcă peştele e o resursă epuizabilă. Le face, altfel spus, educaţie pe malul apei...

Educaţie şi distracţie

Unul din cele mai mari avantaje pe care le-a regăsit în munca la Aqua Crisius este că lucrează mult cu copiii. Unul din ţelurile ONG-ului este să educe generaţia tânără în spiritul iubirii faţă de natură, astfel încât micuţii să devină adulţi responsabili faţă de mediu, iar Andrei împărtăşeşte acest deziderat.

Periodic, Aqua Crisius îi invită pe copii la concursuri de pescuit dedicate exclusiv lor, aşa cum va avea loc unul chiar în weekendul următor. De asemenea, în această vară, pentru a doua oară, Aqua Crisius va duce copii din tot judeţul în tabăra Junior Ranger. "În mijlocul naturii, copiii vor învăţa să recunoască specii de plante şi de animale, cum să se orienteze cu busola, cum să se autogospodărească. Învaţă şi se distrează", explică el, bucuros că întâlneşte tot mai mulţi copii care prind drag de natură.

Să reparăm ce am stricat

Satisfacţia sa e de înţeles şi datorită faptului că una din cele mai ferme convingeri pe care le are e că fiecare generaţie are obligaţia să lase natura măcar aşa cum a găsit-o, dacă nu îmbunătăţită. "Nu avem niciun drept să facem altfel", spune Andrei.

Idealul său este să ajungă să-şi practice meseria de inginer piscicol în acest spirit. "Îmi doresc să reproduc specii de peşti periclitate şi să repopulez arealul care are nevoie de ele", zice tânărul. Altfel spus, să pună speciile acolo unde le este locul şi de unde omul, prin acţiunile sale, le-a îndepărtat. Pentru că aşa e firesc: ce omul a distrus, tot omul să refacă...