Din nou pe picioare: A fost „reparat” la Oradea, după ce a rămas fără o mână și un picior încercând să se agațe de un tren spre Occident (FOTO / VIDEO)

Îl cheamă Adam, e din Sudan şi are 25 de ani. La începutul lunii septembrie, tânărul a încercat să se agaţe din mers, la ieşirea din gara Oradea, de vagonul unui marfar ce se îndrepta spre Episcopia Bihor. 

Voia să ajungă în Ungaria, iar de acolo în Occident. "Fugeam după tren, am sărit pe vagon, dar am căzut. M-am trezit la spital", povesteşte el cu voce egală. Acum învaţă din nou să umble, după ce şi-a pierdut în accident mâna şi piciorul drepte...

Căderea lui Adam

Tânărul povesteşte într-o engleză rudimentară. Gesticulează din braţul stâng, ca să fie mai convingător, iar mâneca goală a braţului drept îi este înfundată în buzunar. "Când am căzut, am crezut că am murit", zice simplu Adam Hassam.

Nu e departe de adevăr. Medicii Spitalului Judeţean din Oradea s-au luptat opt ore să-i salveze viaţa. "Când l-au dus la spital arăta îngrozitor. Piciorul drept era deja pierdut, iar mâna dreaptă îi atârna numai în piele", povesteşte unul dintre poliţiştii care au participat la cercetările efectuate la faţa locului.

Medicii s-au văzut obligaţi să îi îndepărteze membrele distruse. "Întâi i-au amputat piciorul, pentru care nu se mai putea face nimic. Au făcut tot posibilul să îi salveze mâna, dar n-au reuşit. Era efectiv smulsă şi deja se infectase", spune un specialist. 

"E greu"

Adam a făcut primii paşi în noua sa viaţă miercurea trecută, la aproape două luni de la teribilul accident, într-una dintre sălile centrului de protezare Theranova din Oradea. 

Tânărul se ridică din scaun încet, cu ezitările unui bebeluş, şi umblă într-o cârjă. Nefiresc de slab, cu palma stângă având degete nobile, lungi şi subţiri, merge uşor sacadat. "Piciorul drept e mai lung", spune neliniştit. Proteza nu are, însă, nimic. Rămas fără piciorul şi mâna drepte, odată ridicat în picioare, corpul încearcă să se echilibreze mutând greutatea pe partea stângă, iar asta îl dezechilibrează.

"Simt o durere în fund", spune jenat. Cupa protezei în care este înfipt ciotul piciorului îl apasă în fesă. Senzaţia, similară celei încercate de bicicliştii care revin în şa după o pauză, se va estompa, însă, treptat. "E greu...", concluzionează singur, în timp ce apucă cu mâna stângă balustrada de-a lungul căreia va exersa mersul în faţa unei oglinzi. Cu toate acestea, zâmbeşte tot timpul. E obişnuit cu provocările din Sudanul natal...

"Am vrut să fug din România"

Adam Hassam provine dintr-o familie modestă. Are trei fraţi, dintre care doi mai mari, şi o soră. Tatăl său este şofer, iar mama casnică. "Este în spital, foarte bolnavă", zice el privind în gol.

Absolvent al unei facultăţi de construcţii din capitala Khartoum, cu specializare în arhitectură, Adam n-a profesat niciodată. "Am lucrat mai mult ca muncitor şi ca şofer". O vreme a trăit purtând clienţii într-un regim similar Bolt-ului de la noi. "În Sudan viaţa e foarte grea", se scuză. În lunile bune câştiga cam 300 de dolari, echivalentul a 1.500 lei.

Este necăsătorit şi nu are o prietenă sau alte obligaţii care să îl ţină în ţară, aşa că şi-a încercat norocul în România. A plătit bani grei unei agenţii cu patronat sirian ca să îl aducă în Bucureşti, la muncă în construcţii. Salariul de circa 500 dolari pe lună l-a împărţit cu familia de acasă. 

În septembrie, s-a hotărât să plece în Occident. "Mi-a expirat viza şi am vrut să fug din România înainte ca autorităţile să mă trimită în Sudan", spune Adam. Accidentul a pus, însă, capăt acestor planuri. Cel puţin deocamdată...

"În două săptămâni va umbla singur" i

Adrian Pleş (foto), tehnician orto-protezist la Centrul Theranova, spune că Adam va umbla singur în curând. Centrul i-a pus la dispoziţie o proteză în valoare de peste 7.000 euro. "Este tânăr, în două săptămâni va merge singur, doar cu proteza, fără să mai aibă nevoie nici măcar de cârjă", spune Adi.

Cu o experienţă de aproape 25 de ani în domeniu, tehnicianul a ajutat sute de persoane care au suferit amputaţii. "Mulţi medici recomandă ca protezarea să se facă doar după şase luni de la amputare. Este o prostie. Dimpotrivă, cu cât mai repede, cu atât mai bine. În şase luni pierdem timp preţios şi abilităţi pe care pacientului îi va fi mai greu să şi le recapete", zice Adi. 

Optimismul lui Adam îl impresionează. "Are un psihic extraordinar. E foarte deschis şi zâmbeşte tot timpul. Ori încă nu realizează ce i s-a întâmplat, ori viaţa grea din Sudan l-a călit atât de mult", spune tehnicianul, intrigat.

Prin urmare, acest optimism l-a contaminat şi pe Adi. "La vârsta lui îşi va reveni foarte repede. Va trebui să înveţe să facă totul cu mâna stângă, dar va fi din nou o persoană independentă". Până la găsirea unei slujbe din care să poată trăi, marea provocare a lui Adam este astăzi evitarea deportării...

Singur printre străini vârstnici

Rămas invalid, în ţară străină, fără niciun cunoscut în jur, Adam este acum în grija fundaţiei Peniel, înfiinţată în 2008 de pastorul penticostal Mircea Badea împreună cu soţia sa, Dana.

Fundaţia îngrijeşte peste o sută de bătrâni, mulţi imobilizaţi la pat, în schimbul pensiei de până în 2.000 lei. Pentru că nu au venituri, 12 persoane sunt îngrijite fără nicio plată. Adam, care împarte o cameră cu alţi doi bărbaţi în căminul din Tinca al fundaţiei, se numără printre acestea din urmă.

"Îi este foarte greu. Majoritatea locatarilor sunt bătrâni, el nu ştie româneşte, ei nu prea ştiu engleză, dar nu se plânge niciodată de nimic", spune reprezentanta fundaţiei, Dana Badea.

Musulman fiind, Adam beneficiază de meniu diferit. "Îi respectăm credinţa şi îi facem, cum putem, mâncare separat". Toate gratuit. "Când a venit la noi nu avea niciun ban, rămăsese fără telefonul mobil şi nu avea niciun act. Va sta cât va vrea. Noi nu o să-l punem în stradă", spune Dana.

Reprezentanţii fundaţiei l-au ajutat să facă demersuri pe lângă autorităţile române pentru prelungirea vizei. "Pe 9 noiembrie îi expiră viza de România. Adam a cerut azil la noi, dar asta durează", explică femeia.

"Nu-i lăsa să mă trimită!"

Adam nu vrea să se întoarcă în Sudan. "Şi dacă nu şi-ar fi pierdut o mână şi un picior, dacă s-ar întoarce acasă ar fi un om mort", spune medicul rezident Ismael Fadl (foto), unul dintre membrii micii comunităţi sudaneze din Bihor.

Bărbatul l-a căutat pe Adam imediat ce a aflat că are un conaţional în spital. "Când s-a trezit, a doua zi după ce i-au amputat piciorul, spunea: «Domnule doctor, nu-i lăsa să mă trimită în Sudan». Mi-au dat lacrimile. «Cum să te trimită în starea în care eşti?!...»", povesteşte Ismael.

Refuzul de a se întoarce în patrie ar putea fi interpretat de autorităţile din Sudan, ţară care se confruntă de trei decenii cu o dictatură militară, ca un gest de frondă, ce ar fi aspru sancţionat. În plus, tânărul se teme ca familia să nu afle ce a păţit. "Cu excepţia unui frate mai mic, pe care vrem să îl aducem în România, ca să-l ajute, nimeni nu ştie de accident. Mama lui e foarte bolnavă. Vestea ar putea s-o ucidă", spune Ismael. 

De altfel, după o pauză de câteva săptămâni, Adam a reînceput să îşi sune mama tot la trei zile pentru a o linişti, aşa cum făcea imediat după ce a plecat de acasă. "Am fost puţin bolnav", s-a scuzat el. Şi nici măcar nu minte. Pe lângă "da", "sărut-mâna", "pantaloni" şi "casă", unul dintre primele cuvinte pe care nevoia l-a învăţat a fost "sănătate". Şi-l foloseşte ca formulă de salut!

"Oradea este un oraş foarte frumos. Românii sunt oameni foarte buni. Vreau să rămân în România"

Adam Hassam

"EVITAŢI DEPLASĂRILE ÎN SUDAN"
Jafuri armate, tâlhării, violuri, răpiri...

Confruntat de trei decenii cu o dictatură militară şi războaie, Sudanul este unul dintre cele mai mari şi sărace state din Africa. "MAE recomandă cu fermitate evitarea deplasărilor în Sudan şi cu precădere în zonele de conflict, constituite din cele cinci state din Darfur şi regiunea Abyei, situată la frontiera dintre Sudan şi Sudanul de Sud, revendicată de ambele ţări. Situaţia de securitate este precară, semnalându-se frecvent ciocniri inter-tribale, jafuri armate, tâlhării, violuri şi răpiri", se menţiona miercurea trecută pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti.

Sudanul traversează o criză economică de proporţii caracterizată prin lipsa mărfurilor de bază, a medicamentelor şi combustibilului, iar protestele au caracter de continuitate. Fostul preşedinte, aflat la putere din 1989, a fost înlăturat în decembrie 2018 fără ca negocierile dintre junta militară şi opoziţia civilă să ducă la soluţionarea crizei politice. Mai mult, în vara anului 2019 armata a intervenit împotriva manifestanţilor.

"Străzile din zona centrală a capitalei sunt blocate de vehicule ale armatei, ceea ce creează un climat de asediu, teamă şi instabilitate şi face aproape imposibilă deplasarea", transmite MAE.