Prăbuşirea grădinii publice Ciuperca în 2016, după mai puţin de un an de la darea în folosinţă, este cea mai neagră pată din dosarul administraţiei Ilie Bolojan.
Zguduită din temelii, cea mai performantă administraţie locală din România a avut nevoie de trei ani ca să iniţieze împotriva vinovaţilor o acţiune în instanţă, pe care o ţine însă la secret. "Va fi un proces greu", argumentează primarul Ilie Bolojan. Mai ales că municipalitatea susţine că nu are nicio vină!
Dezastru de casă
Investiţie de 1,9 milioane euro, din care circa 0,8 milioane euro din fonduri europene, grădina publică Ciuperca a fost distrusă în noaptea de 12 noiembrie 2016, la niciun an de la inaugurare. Alunecările de teren au avansat pe un front de 70 de metri, măturând o suprafaţă de circa 3.100 metri pătraţi.
Prăvălirea a dislocat zidurile de piatră, treptele, liniile amfiteatrului şi platforma de belvedere şi a surpat pământul sub cascadă. Alunecarea a distrus reţele de curent şi apă, mobilier urban şi spaţii verzi, fără să existe un vinovat care să plătească reparaţiile nici până astăzi.
Municipalitatea a ezitat vreme de trei ani să se judece cu firmele pe care mulţi le consideră a fi "de casă". Firma Poliart, aparţinând arhitectului Daniel Tivadar (foto), a mai proiectat între altele Aquaparkul Nymphaea, Piaţa Rogerius, iar acum lucrează la Piaţa Cetate, constructorul Abed Nego, al fostului inginer CFR Marius Ionaşcu, deţine monopolul lucrărilor la liniile de tramvai, iar dirigintele de şantier Dirconst a supervizat reamenajarea Grădinii Zoologice.
Metoda mucles
Primăria a dat în judecată proiectantul şi executanţii abia în noiembrie 2019, la trei ani de la dezastru, când se apropia termenul de prescriere. Tărăgănarea acţiunii indică mai curând teama de eventuale sancţiuni din partea Curţii de Conturi, pentru neglijenţă în administrarea banului public, decât dorinţa de recuperare a pagubelor.
De altfel, reprezentanţii municipalităţii refuză să discute de procesul deschis la Tribunalul Bihor. "Încercaţi la Direcţia Juridică. Acolo sunt toate documentele", spune şeful Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională, Marius Moş (foto), care a coordonat amenajarea grădinii Ciuperca. Viceprimarul Mircea Mălan, coordonatorul juriştilor Primăriei, este la fel de necomunicativ. "Am convenit cu colegii din Direcţia Juridică să nu dăm informaţii". Până şi primarul Ilie Bolojan refuză orice declaraţie. "Nu e nimic secret, dar în niciun proces Primăria n-a dat presei date din dosare", spune el.
Culmea, în ciuda evidentului interes public, dat de faptul că dealul Ciuperca a fost amenajat pe bani europeni, că reparaţiile se fac pe banii orădenilor, că oraşul a fost în mod clar păgubit şi că în dosar sunt implicaţi experţi şi funcţionari publici, Tribunalul Bihor refuză şi el să dea informaţii. "S-a considerat ca fiind inoportună la momentul actual punerea la dispoziţia mass-media a acestui dosar, întrucât în prezent publicitatea ar fi de natură să aducă atingere înfăptuirii justiţiei", a transmis BIHOREANULUI judecătorul Veronica Ioniţă, purtătorul de cuvânt al instanţei. De parcă ar fi vorba de intimităţi, nu de proasta gestionare a banului public...
Arătaţi cu degetul
În ciuda secretizării dosarului, BIHOREANUL a ajuns la documente şi a descoperit că municipalitatea ţine acţiunea la secret pentru că scârţâie din toate încheieturile. Primăria şi-a construit atacul pe expertiza făcută după dezastru, în 2016, pentru 10.000 euro, de vicepreşedintele Societăţii Române de Geotehnică şi Fundaţii, profesorul Marin Marin. Specialistul a aflat din documentaţiile lucrării că firma Proiect Geo 2003 recomandase încă din 2014 efectuarea unui studiu de calcul al stabilităţii versantului, având în vedere panta abruptă şi infiltraţiile de apă. Deşi Primăria nu a comandat studiul care putea preveni dezastrul, expertul Marin Marin a învinuit doar proiectantul şi executanţii lucrărilor.
Potrivit expertizei, arhitectul Tivadar ar fi vinovat de proiectarea grădinii fără studiul de stabilitate, de ignorarea riscului de alunecare, de tăierea a 78 de arbori care ţineau panta şi de drenarea insuficientă care a dus la acumularea de apă în sol, crescând instabilitatea terenului argilos.
Constructorul Abed Nego şi asociatul Adenandra sunt acuzaţi, la rândul lor, de tasarea insuficientă a umpluturilor de sub terasa cafe-barului, a punctelor de belvedere şi a teatrului de vară, care ar fi trebuit compactate în straturi, cu aşa numite trepte de înfrăţire. Pe lista vinovaţilor se mai numără dirigintele de şantier, Dircons SRL, şi mai mulţi experţi externi.
Despăgubiri de 2,45 milioane lei
Primăria încearcă să dea vina pe oricine, numai pe angajaţii săi nu! La prima înfăţişare în proces, pe lista pârâţilor s-au numărat proiectanţii Poliart, Kaluna, Euron Concept, Kal Trans, Partenie Anchimid Romeo şi Gulyas I. Ioan Iuliu, executanţii Abed Nego şi Adenandra, plus dirigintele de şantier Dircons. Ulterior, lista a fost lărgită cu alte persoane, de la arhitectul Antonina Buruiană şi profesorul Florian Roman la experţii Ion Costescu şi Ioan Haiduc, care au verificat documentele.
Municipalitatea le cere pârâţilor un total de 2,45 milioane lei, reprezentând suma ce va fi plătită noului constructor, Gavella, pentru reamenajarea dealului după un proiect al firmei Plan Serv.
Lucru neobişnuit, Primăria s-a spălat pe mâini şi a lăsat la latitudinea instanţei să stabilească suma datorată de fiecare pârât în parte, în funcţie de vinovăţie. Municipalitatea ar putea fi considerată chiar generoasă, deoarece nu le pretinde acuzaţilor şi cei 1,36 milioane lei plătiţi anul trecut firmei Dacia Faber pentru desecarea şi stabilizarea dealului. "Primăria nu le va cere firmelor contravaloarea lucrărilor de consolidare pe care proiectanţii au omis să le proiecteze. Dacă le proiectau, erau oricum plătite de oraş", declara în 2017 viceprimarul Mircea Mălan. Dar asta nu-i încălzeşte pe împricinaţi...
Un studiu lipsă
Pârâţii, fireşte, neagă orice vină. "Încă din primul studiul geo, făcut în 2011, chiar Poliart recomanda efectuarea unui studiu de stabilitate al versantului. La licitarea lucrării, Primăria nu l-a cerut, pentru că era scump şi se grăbea. Proiectantul nu avea cum să facă ceva ce nu i s-a cerut", argumentează Radu Negru, avocatul arhitectului Daniel Tivadar.
Un studiu de stabilitate costă circa 25.000 euro, în condiţiile în care Tivadar a încasat mai puţin pe toată lucrarea, care a implicat, printre altele, studii de risc, geotehnice, de rezistenţă şi proiectare. Mai mult, Primăria nu a cerut studiul nici prin Certificatul de Urbanism, nici prin Autorizaţia de Construire, deşi, după dezastru, a început să-l pretindă altor solicitanţi.
În ce priveşte tăierea celor 78 de arbori, proiectantul arată că au fost înlocuiţi cu alţi 1.418 copaci care, oricum, nu puteau împiedica o alunecare de teren petrecută la 5 metri adâncime...
Se ştia că alunecă...
Argumentele lui Tivadar sunt preluate şi de constructorul Abed Nego, care pretinde că a încercat să păstreze rădăcinile arborilor tăiaţi, dar chiar Primăria i-ar fi cerut eliminarea lor. În plus, potrivit Abed Nego, compactarea solului cu trepte de înfrăţire, cum apare în expertiză, ar fi fost o lucrare suplimentară de consolidare a dealului, nu una de amenajare, cum i s-a comandat, aşa că acum nu i se poate imputa neefectuarea ei.
De altfel, atât proiectantul, cât şi constructorul susţin în instanţă că Primăria ştia încă din vara lui 2015 că dealul riscă să o ia la vale. Aceştia ar fi cerut municipalităţii sondaje geotehnice pentru stabilirea naturii terenului, lucrări de consolidare a versanţilor şi de stabilizare a taluzurilor, dar, grăbită, Primăria n-a luat nicio măsură...
"Primăria e nevinovată"
Viceprimarul Mircea Mălan (foto) îşi consideră subalternii nevinovaţi, începând cu managerul de proiect Eugen Negruţiu, între timp plecat din Primărie, cu directorul DMPFI, Marius Moş, şi continuând cu angajaţii Direcţiilor Urbanism şi Tehnică, implicaţi în lucrare şi recompensaţi cu stimulente pentru implicarea în proiecte europene. "Expertiza arată ceva: printre vinovaţi nu sunt nominalizaţi angajaţi ai Primăriei", argumentează Mălan.
Viceprimarul nu crede că prăbuşirea dealului a fost cauzată de lipsa studiului de stabilitate. "Pe deal s-au construit case tot fără studiu de stabilitate şi, totuşi, stau acolo". Mălan neagă şi că Primăria ar fi fost prevenită cu privire la riscul unei alunecări de teren. "Nu ţin minte aşa ceva. Dacă a fost, trebuie să existe documente", zice edilul.
Municipalitatea orădeană se aşteaptă ca pârâţii să conteste expertiza şi cuantumul cheltuielilor pentru refacerea dealului. Situaţia este cu atât mai complicată cu cât expertul Plan Serv, care a semnat proiectul de reabilitare a dealului Ciuperca, a decedat între timp şi nu îşi mai poate apăra lucrarea. Dincolo de faptul că încearcă să ascundă mizeria sub preş, Primăria merge, cinic spus, pe o mână moartă...
SE VA REFACE!
Ciuperca în proiect
Lucrările de refacere a grădinii publice Ciuperca vor fi realizate de constructorul orădean Gavella pentru 2,6 milioane lei, fără TVA. Reabilitarea versantului presupune lucrări de structură, arhitectură, instalaţii electrice exterioare, amenajări peisagistice şi amenajarea sistemului de irigaţii. Firma va avea la dispoziţie două luni pentru proiectare şi şase pentru execuţia efectivă.
Utilajele scoase în şantier de câteva luni aşteaptă ordinul de începere a lucrului. "În momentul de faţă se lucrează la definitivarea proiectului, care într-o săptămână - două va fi finalizat, după care vom trece la reabilitare", spune viceprimarul Mircea Mălan. Altfel spus, după 4 ani de la prăbuşire dealul Ciuperca este încă în lucru...
UN DEAL CU ISTORIE
La început a fost capelă...
Dealul care găzduieşte grădina publică Ciuperca a fost întotdeauna un punct de referinţă al oraşului Oradea. În perioada austro-ungară, zona a avut un caracter religios şi a purtat denumirea de Dealul Calvarului sau Kálvária. Dealul avea în vârf o capelă romano-catolică de dimensiuni reduse, construită în 1840 în stil neoclasic, ca punct final al procesiunilor de Paşti. Comuniştii au demolat-o în 1955 şi au construit în locul ei un restaurant în formă de ciupercă, iar în 1966 au amenajat o promenadă cu puncte de belvedere care ducea la local.
Abandonată, zona s-a părăginit, iar la sfârşitul anilor 2000 municipalitatea a avut ideea transformării ei într-o grădină publică. Proiectul iniţial, cu lac cu nuferi, cascadă şi zonă viticolă, a fost simplificat, pentru ca Primăria să se poată încadra în bugetul de 1,9 milioane euro.
Dată în folosinţă în decembrie 2015, grădina a fost distrusă de alunecările de teren din noiembrie 2016 şi de atunci nu a mai fost, încă, refăcută.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.