Meciul e intens, iar mingea ajunge la Zupan, care aruncă de trei puncte şi înscrie! Fanii din Arena Antonio Alexe izbucnesc în ovaţii. Acum, baschetbalistul îi aude, dar n-a fost tot timpul aşa...
Povestea lui Miha Zupan ar putea deveni, într-o zi, scenariu de film. Deşi s-a născut cu probleme grave de auz, slovenul a luptat să-şi depăşească deficienţele, reuşind în ciuda obstacolelor să intre între cei mai valoroşi baschetbalişti europeni...
În luptă cu destinul
Mama sa a purtat o sarcină fără probleme, dar Miha Zupan s-a născut totuşi surd. Doctorii nu au putut să-i explice de ce. "Fără aparat auditiv, auzul meu este cam la 5% din nivelul normal. Aş putea auzi doar o bombă atomică", glumeşte sportivul.
În copilărie a purtat un aparat auditiv, care - cu tehnologia de atunci - nu îl ajuta prea mult, dar i-a permis să înveţe să vorbească. "Doctorii le-au spus părinţilor mei să vorbească şi să repete mult cu mine, căci astfel voi reţine cuvintele", povesteşte slovenul.
Vechile aparate nu aveau însă un filtru pentru sunete, ci doar le intensifica. "Nu puteam distinge prea bine ce auzeam. Abia de cinci ani port un aparat digital care are îmi ridică auzul la 70-80% faţă de nivelul normal. Aud maşinile apropiindu-se, aud zgomotele, dar pentru mine cel mai important e că-i aud pe oameni vorbind", spune sportivul.
Most Valuable Player
Miha a fost atras de baschet de mic, dar la început a fost remarcat doar datorită înălţimii, nu talentului. "În doi ani am crescut 20 de centimetri, aşa că la 14 ani aveam 1,95 metri. Am fost selectat în echipa naţională a jucătorilor surzi, iar apoi într-o echipă de surzi care activa în Liga a III-a", îşi aminteşte bărbatul ajuns acum la 2,05 metri.
Talentul şi l-a dovedit ulterior, astfel că antrenorul său s-a zbătut să-l treacă la profesionişti, deşi atât Miha cât şi alţi oameni din lumea baschetului sloven erau sceptici că va putea face faţă. "Antrenorul a scris Federaţiei din Slovenia cerând să fiu chemat la All Star Game, măcar să fiu văzut", povesteşte Zupan. Ei bine, a fost MVP-ul (Most Valuable Player) partidei şi, în scurt timp, la doar 17 ani, a semnat primul contract de profesionist cu echipa Geoplin Slovan Ljubljana.
Provocarea a fost imensă. "Nimeni nu comunica prin semne, a trebuit să-mi dezvolt şi mai mult atenţia şi să mă concentrez atât la ce spunea antrenorul, cât şi la ce se întâmpla în jurul meu", explică Miha.
Între cei mai buni
În peste 15 ani de carieră, Zupan a adunat un palmares impresionant. Deşi nimeni nu credea că va reuşi să se adapteze la o echipă din străinătate, în 2009 a acceptat transferul în puternicul campionat al Greciei, începând să înveţe şi limba engleză, pe care azi o înţelege perfect şi o şi vorbeşte. Ce-i drept, nu prea fluent.
"Pe atunci nu credea nimeni că voi reuşi să joc cu succes în străinătate. I-am contrazis pe toţi", spune baschetbalistul, care a mai concurat şi în campionatele Rusiei şi Turciei, luptând în EuroChallenge, EuroCup şi în Euroligă, cea mai valoroasă competiţie intercluburi de pe continent.
De şase ani, Miha face parte şi din reprezentativa naţională a Sloveniei, cu care a participat în 2010 şi în 2014 la Campionatul Mondial (FIBA World Cup), unde şi-a ajutat echipa să ajungă pe locul 7 şi pe 8. În 2014, a jucat în sferturile de finală chiar împotriva vedetelor din puternica echipă a Statelor Unite. Cum a fost să-i înfrunte pe cei mai buni? "Greu!", răspunde el, scurt.
Omul provocărilor
Miha Zupan promovează integrarea socială a persoanelor cu deficienţe de auz, căci a simţit pe propria piele cum e să nu fii acceptat. "Eu am frecventat o şcoală pentru surzi, unde comunicam prin semne. Într-o zi am ieşit cu colegii la o cafenea şi am văzut că cei de la o altă masă râdeau de noi. Cum vorbeam destul de bine, m-am dus la ei şi le-am cerut să ne respecte", povesteşte el.
În schimb, în cariera sportivă a întâlnit doar oameni deschişi şi înţelegători. "De fiecare dată când ajung la o altă echipă îmi abordez primul colegii. Le spun că pot să-i aud, că pot comunica, doar trebuie să se uite spre mine când îmi spun ceva, căci mi-e mai uşor dacă le şi citesc pe buze", explică sportivul.
Miha este tatăl a două fetiţe şi, cu toate că şi soţia sa are probleme cu auzul, acestea sunt perfect sănătoase. Au învăţat totuşi limbajul semnelor, pentru a comunica mai uşor cu părinţii. Dacă e să se gândească ce-i place cel mai mult să audă, baschetbalistul spune simplu: "Glume!". Căci, până la urmă, râsul face bine întotdeauna şi tuturor.
Cât despre Oradea, Miha spune că aici s-a integrat cel mai repede şi mai uşor. "Echipa are ambiţii, iar mie îmi plac provocările", spune el. Aşa cum a dovedit-o mereu...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.