URMĂREȘTE-NE PE
LUNI, 18 IANUARIE 2021
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Recent, PSD-iştii bihoreni au repus pe tapet, şi bine au făcut, situaţia corecţiilor financiare aplicate de autoritatea de management din Ministerul Dezvoltării pentru două proiecte ale Oradiei pe fonduri europene. Numai pentru noua linie de tramvai riscăm să dăm din buzunarul nostru 58,7 milioane lei. Lecţia e cam scumpă, chit că aşa avem ocazia să simţim pe propria piele ce ar fi însemnat ca toate investiţiile să le fi plătit din bugetul local.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Pentru cei care sperau asta, o veste tristă: PSD-ul nu este un partid pe cale de dispariţie. Dimpotrivă, e asemenea lui Iliescu, un bătrân care se încăpăţânează să rămână verde (a se citi roşu). Are electoratul său solid, format din nostalgicii, socialiştii, comuniştii şi stângiştii de stil nou, din pomanagiii şi dependenţii de ajutoarele sociale, din sudiştii şi tuciuriii patriei, uşor de cumpărat cu mărunţiş, din bugetari şi lefegii plantaţi şi lăsaţi să sporească şi să rodească prin pleiada de instituţii publice susţinute din greu de pălmaşii şi "liberalii" naţiei...
Zic şi eu
Adrian Cris
Avem în faţă 4 ani pe care analiştii îi numesc „de pace”, prezumând că noii aleşi vor lucra decent, nu cu gândul la următoarea campanie. Din păcate pentru visata pace, realitatea nu prea justifică, totuşi, optimismul. Ca dovadă, negocierile, formarea şi primii paşi ai noii şi heteroclitei coaliţii PNL, USR-PLUS, UDMR, partide care până mai ieri se detestau plenar: liberalii erau Ciuma Galbenă pentru pluserişti, aceştia sexo-marxişti pentru penelişti, singurul lucru ce-i unea şi pe unii, şi pe ceilalţi fiind certitudinea că udemeriştii sunt magyar PeSzeDe.
Vorba lu' Lulu
Lucian Cremeneanu
Avem un nume nou de stradă în Oradea - strada Sucevei a devenit Strada Evreilor Deportați. Nu e o denumire prea fericită, însă nici una care să poată fi combătută cu prea multă tărie, fiindcă, la aproape 80 de ani de la acele evenimente oribile, sentimentul generalizat de vină încă există... Dar, rememorând la nesfârșit oribilitățile trecutului, ne facem oare un viitor mai frumos? Putem spera că viața copiilor noștri va fi mai liniștită și lipsită de pericole dacă le picurăm întruna în creiere amintiri despre felurile îngrozitoare în care au murit părinții și bunicii lor?
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Ce părere aveți despre noul vaccin anti-Covid și despre campania de vaccinare gratuită declanșată de autorități?





De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Potrivit Codului administrativ, ministerele se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi a întregii liste a Guvernului, în procedura de învestitură. Ministerele se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituţiei și codului administrativ.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Sub denumirea de hepatită cronică sunt cuprinse o serie de afecţiuni ale ficatului cu cauze şi grade de severitate diferite, care au ca punct comun faptul că procesul inflamator şi necrotic durează cel puţin 6 luni. Formele uşoare nu progresează sau pot progresa lent, iar formele severe sunt asociate cu cicatrizări ale ţesutului hepatic, cu formarea altui tip de structură a acestuia care pot evolua spre ciroză hepatică.
21 Ianuarie 2016, 16:01

Abatorul copilăriei: O familie cu cinci copii trăieşte de şapte ani într-o locuinţă improvizată în ruinele fostului abator de la marginea comunei Tinca (FOTO)

Abatorul copilăriei: O familie cu cinci copii trăieşte de şapte ani într-o locuinţă improvizată în ruinele fostului abator de la marginea comunei Tinca (FOTO) LA LUMÂNARE. Ramona, Andreea şi Irina Petroviciu îşi fac temele la lumina lumânării, seara, după ce camera se mai încălzeşte. „Copiii se plâng cel mai tare că nu avem curent. Temele le mai fac, dar nu pot să vadă un desen animat la televizor, să asculte o muzică, nimic...”, povesteşte capul familiei, Gheorghe Petroviciu
Abatorul copilăriei: O familie cu cinci copii trăieşte de şapte ani într-o locuinţă improvizată în ruinele fostului abator de la marginea comunei Tinca (FOTO) Familia Petroviciu locuieşte în singurul corp de clădire rămas întreg după ce din fostul abator s-a furat tot. Fetele fac naveta zilnic, pe jos, cale de o oră, până la şcoală. Cel puţin o dată pe săptămână cele mai mari trag după ele cu căruciorul „doi saci de apă” de la 4 kilometri, iar mezinul Ciprian le aşteaptă jucându-se cu Rex. Copiii au găsit căţelul abandonat pe marginea drumului. „L-am luat că nici el n-are casă”, spune Ramona
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Rece ca piatra, încăperea a fost ani de zile vestiar. Aici se spălau măcelarii de sânge şi sudoare. Acum e dormitor. Cămăruţa de alături, caldă şi umedă de la oalele de pe foc, a fost laborator de analize. Dacă Dumnezeu a vrut să fie ironic, i-a ieşit. Poate chiar cu destul cinism...

De şapte ani, şapte suflete trăiesc în singurele încăperi locuibile din ruinele fostului abator de lângă Tinca. Fără curent, fără apă, fără şanse de scăpare. „Se rupe inima în mine când îmi zic copiii: «Tati, hai să ne mutăm, să avem şi noi un televizor şi apă în casă»”, spune capul familiei, Gheorghe Petroviciu.

Copiii de la abator

Florin are 14 ani şi lucrează cu ziua prin sat. Visează să înveţe „de tractorist” la şcoala profesională din Salonta. Taică-său îi ţine isonul, dar n-are bani de internat. Irina, elevă în clasa a IX-a, s-a săturat de copilărie. S-ar lăsa de şcoală şi s-ar angaja „la cabluri” (la bandă, la subansamble auto). Andreea, cu un an mai mică, se vrea profesoară de sport, dar e clar c-o va urma pe Irina. Prea o imită în tot. La 10 ani, Ramona nu-şi face încă planuri. Îi place baschetul, fotbalul şi „educaţia civică”. Are doar calificative „bine” şi „foarte bine” la şcoală, aşa că are timp să se hotărască.

Singur Ciprian, ţâncul de 3 ani, ştie ce vrea. „Cafă!”. Nu aşteaptă răspuns. Iute ca o mâţă, o tuleşte în încăperea vecină, atârnându-se de clanţă ca să deschidă uşa. Mirosul de „croampe cu carne” acoperă pentru o clipă izul greu de perete jilav. „De ciocolată caldă zice. Pentru el e „cafă”, pentru că o primeşte dimineaţa când tata îşi bea cafeaua”, mă lămureşte Irina. De altfel, „cafa” şi cafeaua sunt printre puţinele răsfăţuri ale familiei...

Hoţii de organe

Pruncii familiei Petroviciu învaţă la lumânare şi se spală la lighean. Peste zi, camera în care dorm cu toţii e rece ca o criptă. Fetele fac foc doar seara, când e toată lumea acasă şi nu se mai deschide uşa.

Copiii sunt obişnuiţi cu frigul. În fiecare zi bat 3 kilometri de drum până la şcoală, întotdeauna pe jos. „Dacă opreşte şoferul să te ia şi nu-l cunoşti, să nu urci niciodată în maşină, te poate fura pentru organe”, îl avertizează Ramona, cu un aer serios, pe reporterul BIHOREANULUI.

Copiii citesc scepticismul pe chip, aşa că Florin se simte obligat să intervină: „Odată mergeam pe drum şi un şofer s-a oprit să ne ia. Ne-a momit cu bomboane şi, dacă a văzut că nu mergem, s-a enervat şi a fugit după noi”. Fetele îl încuviinţează dând din cap. În familia Petroviciu, poveştile sunt una dintre puţinele modalităţi de divertisment. Fără tabletă, televizor sau radio, copiii evadează din realitate doar cu ajutorul folclorului local...

Caracatiţa

Familia n-a avut niciodată o locuinţă adevărată. A stat cam un an în chirie în Tinca, dar a revenit în abator când proprietarul a vândut casa. Peisajul e numai ruine, camera are pereţii scorojiţi, uşa nu se închide cu cheia, cea mai apropiată sursă de curent e la o jumătate de kilometru, prima fântână la 3 kilometri, dar măcar au un acoperiş deasupra capului.

Ghiţă (foto) lucrează cu ziua, iar soţia sa, Irina, e osândită la oale. Şapte guri sunt greu de astupat. „Săptămâna trecută i-am reparat la unu’ un tractor. Omul mi-a spus: «Bani n-am, dar îţi dau două găini». «Bune şi alea», am zis eu”, povesteşte bărbatul.

Florin s-a lăsat de şcoală şi, la 14 ani, e singurul care mai aduce bani în casă. A rămas de mic fără două degete la mâna stângă, după un accident de motocicletă, iar ceilalţi copii l-au poreclit „Caracatiţa”. Decât să se certe cu ei, mai bine merge la lucru. Aşa se face că familia are o cameră cu lemne, a pus un porc la afumat şi creşte 14 găini, cu care micuţul Ciprian se mai joacă alergându-le prin noroi.

Dosar după dosar

Ghiţă ar face şcoala de şoferi, să-şi găsească mai uşor de lucru, dar nu are bani. Şi asta nu-i singura problemă. „Anul trecut m-am ales cu două dosare penale. Poliţiştii m-au prins când duceam fetele la şcoală cu mopedul şi mi-au spus că atestatul meu nu-i bun. Degeaba le-am zis că nu-mi pot lăsa copiii analfabeţi. Prima dată mi-au dat muncă în folosul comunităţii, dar la al doilea cred că va fi bai”, zice bărbatul.

Pentru familia lui obţinerea unei locuinţe este un vis imposibil de împlinit. Cum nu are un venit stabil, bărbatul spune că îi este greu să se încumete la o chirie chiar şi de numai 200 lei pe lună, mopedul îl împiedică să obţină ajutor social, dar îi trebuie să ajungă la lucru, iar Primăria i-a respins toate cererile din lipsă de locuinţe. „Am noroc că sunt sănătoşi copiii şi nu fac mofturi la mâncare. Dacă cu asta e bine, or fi până la urmă toate”, spune resemnat bărbatul.

Astăzi, singurul lucru pe care şi-l permit soţii Petroviciu şi copiii lor e abatorul. Măcelăreşte vise, dar măcar e gratis...


„Mi-e groază tot timpul cât sunt fetele plecate. Dimineaţa merg împreună pe marginea şoselei, tot povestind, dar când se întorc vin singure, că ies pe rând: prima Ramona, apoi Andreea, iar la urmă Irina. Niciodată nu ştii ce se poate întâmpla pe drum”

Irina Petroviciu


CU ZIUA

10

lei câştigă Florin pentru 8 ore de muncă în care dă de mâncare şi face curăţenie la porci


GURA LUMII

Între dragoste şi ură

Cazul familiei Petroviciu e privit de localnicii din Tinca după cum sunt şi oamenii. Înduioşată de soarta celor cinci copii, Florica Ţeţ (foto), o orădeancă stabilită aici după pensionare, a adunat bani de la cunoscuţi, le-a cumpărat mâncare şi hăinuţe. „Lucruri care pentru alţi copii sunt ceva obişnuit pentru aceste fetiţe reprezintă ceva extraordinar: să facă o baie, să meargă la o toaletă, să vadă desene animate. De sărbători şi-au dorit cornuri cu ciocolată pentru că o dată au văzut o reclamă”, spune femeia.

La cealaltă extremă, sătenii dau vina pe părinţi: că mama nu lucrează nicăieri, iar tatăl bea cafea. „Petroviciu se ştie cu tractorul, dar a lucrat în 20 de locuri pentru că-i cam bandit. Dacă nu stai lângă el, mereu pune mâna pe ceva. De ce credeţi că nu-şi găseşte chirie?”, zice răutăcios un bărbat.

Undeva la mijloc, primarul Teodor Coste spune că a ajutat familia cu tot ce i-a stat legal în putinţă, dar locuinţă nu le-a putut da. „Avem doar trei şi sunt toate ocupate”. De altfel, edilul i-a şi lăsat să locuiască la marginea comunei. Abatorul i-a aparţinut, iar fratele său, noul proprietar, l-a preluat cu locatari cu tot...

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
1 Comentariu
Coste = primarul penal
Primarul Coste ,a vandut abatorul fratelui sau?????Mai corect l-a trecut pe numele fratelui,la fel cum a procedat si cu imobilele fostei Cooperative.Incearca sa se protejeze dar e tarziu.... Pacat de sarmana familie,daca erau romi primarul le rezolva problema,pt romi face orice(voturile lor sant decisive in comuna)
Postat 22 Ianuarie 2016, 19:32 de duplex
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.0172 RON
  • 1 EUR = 4.8737 RON
  • 1 HUF = 0.0135 RON