10 ani de nedreptate: Niciun verdict al justiției, la un deceniu după moartea unui șofer într-o „insulă ucigașă” din Bihor (FOTO)

Ani întregi a trebuit să se arate puternică, dar noaptea o apuca plânsul. Fiica şi fiul ei deveniseră orfani de tată, iar ea văduvă după ce soţul i-a pierit într-un accident pe DN 79 Arad - Oradea, într-o insulă pentru calmarea traficului.

Deşi doi experţi au demonstrat că alveola era prost făcută, procesul deschis pentru a obţine daune morale n-a fost soluţionat nici după 10 ani de la accident, fiind blocat, nelegal, până când răspunderea penală a celor vinovaţi de proiectare şi execuţie a expirat.

Al cincilea

Cinci oameni au murit până în 2016, după reabilitarea DN 79 Arad - Oradea, când pe şosea au fost amenajate insule pentru calmarea traficului nu doar la intrarea în localităţi, unde este normal ca şoferii să încetinească, dar şi la ieşire, deşi acolo e normal să accelereze. Toate erau neiluminate, aveau trasele înguste, mărginite cu borduri înalte şi puse perpendicular pe carosabil, ca nişte obstacole (foto). 

Ultima victimă a fost, pe 3 iunie 2014, un bărbat de 44 ani, Nicolae Brebu, angajat al unei firme din Drobeta Turnu Severin. Cu o seară înainte pornise cu un autotren spre Oradea, unde trebuia să descarce medicamente. În faţa sa, la volanul unui camion, mergea un coleg, care în jurul orei 2, imediat ce a trecut de insula amplasată la ieşirea din Gepiu, a văzut în oglindă cum TIR-ul lui Brebu s-a balansat, a ieşit pe contrasens şi a lovit un copac din marginea şoselei. Omul a coborât şi, când a ajuns la acesta, l-a găsit cu capul zdrobit. Murise pe loc.

În toamna aceluiaşi an, ITM Bihor arăta că accidentul putea fi cauzat de factori diverşi: oboseala şoferului, viteză, o defecţiune tehnică, starea drumului...

Doar mortul e de vină

Parchetul Salonta, însă, deja îngropase în iulie dosarul pentru ucidere din culpă, dispunând neînceperea unei urmăriri penale, pe motiv că singurul vinovat ar fi fost mortul. Văduva, Cristina Brebu, a contestat soluţia fiindcă nu era bazată pe nicio cercetare, ci doar afirma că accidentul "s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto, care nu a adaptat viteza", astfel că "nu s-au impus cercetări vizând o eventuală răspundere a administratorului drumului", adică a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR).

Acuzând "superficialitatea cercetării", femeia a deschis la Judecătoria Salonta un proces pentru refacerea anchetei. "Concluzia că accidentul se datorează neadaptării vitezei este inacceptabilă, căci Parchetul nici măcar nu a încercat să determine viteza", motiva femeia, adăugând că procurorii nu l-au audiat pe colegul soţului său, care spunea că rulau amândoi, la ieşirea din Gepiu, cu "circa 50-55 km/h". 

"Parchetul avea obligaţia să administreze toate probele", a subliniat femeia, nemulţumită că vina CNADNR "a fost exclusă nejustificat", deşi Compania "a fost avertizată în repetate rânduri de Poliţia Rutieră să modifice alveolele conform normelor legale şi chiar amendată". Detaliul era important căci, pe lege, dacă răspunderea este împărţită între şofer şi administratorul drumului, în caz de deces, familia are dreptul la despăgubiri. 

"Generatoare de accidente"

Femeia a invocat inclusiv un articol publicat de BIHOREANUL cu câteva luni înainte de accident, în decembrie 2013, intitulat "Insulele morţii" (facsimil jos).  

Până atunci, în alveolele de pe DN 79 fuseseră zeci de accidente grave, iar şeful Biroului Drumuri Naţionale din Poliţia Rutieră Bihor, comisarul-şef Silviu Popa, arăta că aceste amenajări au fost făcute contrar prevederilor din "Catalogul de măsuri pentru siguranţa circulaţiei" emis chiar de CNADNR. Nu erau iluminate, erau ovoidale, deşi trebuiau să fie semi-ovoidale, pentru ca şoferii să încetinească doar la intrarea în localităţi, nu şi la ieşire (unde trasa trebuia să fie dreaptă), iar bordurile erau prea înalte şi perpendiculare. "Faptul că nu toţi şoferii sunt precauţi nu înseamnă că insulele nu trebuie făcute astfel încât să diminueze urmările accidentelor. Nu-i totuna că îţi strici maşina sau că îţi pierzi viaţa", arăta poliţistul.

Mai mult, încă din faza de proiectare Popa semnalase problemele Direcţiei Regionale de Drumuri şi a refuzat avizarea lucrărilor. Totuşi, ele au fost executate, aşa că Poliţia a amendat atât constructorul Astaldi, cu 1.575 lei, cât şi CNADNR, cu 4.000 lei. "Insulele sunt generatoare de accidente", sublinia ofiţerul, care a şi cerut refacerea lor. 

Daune morale

În aceste condiţii, Judecătoria Salonta a impus procurorilor, în 2015, să refacă ancheta. "Desigur că adaptarea vitezei astfel încât orice manevră să fie efectuată în siguranţă este un imperativ generic, dar la aprecierea în concret a împrejurărilor unui accident trebuie avute în vedere toate aspectele care au precedat şi au concurat la producerea lui", arăta instanţa.

În acelaşi an, Cristina Brebu a deschis la Tribunalul Bihor un proces civil, cerând CNADNR daune morale de 400.000 euro pentru sine şi câte 300.000 euro pentru cei doi copii, invocând atât Codul Rutier, ce reglementează responsabilitatea administratorilor drumurilor, cât şi Codul Civil, potrivit căruia "oricine este obligat să repare, indiferent de culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sau în deţinerea sa".

Expertiză... din birou

De nevoie, procurorii salontani au cerut Laboratorului din Timişoara al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice o expertiză care să stabilească viteza de deplasare, dinamica accidentului şi normele rutiere încălcate de şofer, dar nu şi să lămurească dacă insula a fost făcută conform sau contrar regulilor. Rezultatul? Expertiza a indicat că "viteza de deplasare a autotrenului nu se poate stabili", dar "accidentul putea fi evitat dacă nu depăşea limita maximă admisă pe tronsonul respectiv de drum, 50 km/h".

Femeia a făcut o nouă contestaţie, obiectând că experţii nici nu s-au deplasat pe DN 79 şi nu s-au referit deloc la deficienţele insulei, pe care, de altfel, după un an CNADNR a şi refăcut-o, la pachet cu toate celelalte de pe şosea. 

"Un nonsens"

Între timp, în procesul civil de la Tribunal, o expertiză efectuată de experţii orădeni Lokoshazi Alexandru şi Liviu Lupea, desemnaţi cu acordul atât al Cristinei Brebu, cât şi al CNADNR, s-a finalizat cu o concluzie total diferită de cea a INEC Timişoara. Potrivit celor doi, viteza autotrenului a fost între 50-55 km/h, dar "pentru a trece în siguranţă prin insulă, trebuia să circule cu 32 km/h, în condiţiile în care limita maximă pe acel sector de drum este de 50 km/h".

Mai important e, însă, că experţii orădeni au confirmat deficienţele de proiectare şi execuţie a alveolelor. "Însăşi prezenţa lor şi la ieşirea din localitate este un nonsens. Este normal ca la ieşire conducătorul auto să mărească viteza până la noua limită admisă (n.r. - de la 50 la 70 km/h), nu să o reducă", au arătat ei, concluzia fiind fermă: "În condiţiile existente, pe timp de noapte şi cu semnalizarea deficitară, accidentul nu putea fi evitat". 

Anchetatori incompetenţi

În 2017, "completarea" expertizei INEC a reiterat că "dacă şoferul s-ar fi deplasat cu 50 km/h putea efectua manevra de ocolire a insulei", ignorând în continuare deficienţele de proiectare şi execuţie, ba chiar susţinând că modificarea alveolelor după accident "nu are nicio relevanţă".

În total, de patru ori au clasat procurorii dosarul penal cu aceeaşi motivaţie, şi tot de patru ori Judecătoria Salonta le-a respins Ordonanţele de clasare, asta până în vara lui 2022, când a constatat că, trecând 8 ani de la accident, a intervenit prescripţia, deci nimeni nu mai putea fi tras la răspundere penală! "Dosarul a stat în urmărire penală 8 ani din cauza incompetenţei organelor de urmărire penală", au reţinut judecătorii, pe un ton dur la adresa procurorilor.

Cu toate acestea, procesul civil intentat de Cristina Brebu CNADNR (între timp redenumită CNAIR) a fost suspendat încă din 2017 de Tribunalul Bihor până la finalizarea dosarului penal, în ciuda cererii femeii de a fi continuat, cu atât mai mult cu cât expertiza făcută de Lokoshazi şi Lupea era clară, nefiind "răsturnată" de cea a INEC Timişoara.

Judecătorii orădeni au dispus reluarea procesului abia în iunie 2023. Iar de atunci n-au reuşit decât să dezbată dacă răspunderea civilă trebuie să fie exclusiv a CNAIR sau şi a constructorului...

„DUREROS”. Cei doi copii ai șoferului, Alexandra și Gabriel, n-au avut parte de petreceri, excursii ori tabere, pentru că mama lor, Cristina Brebu (în dreapta), n-a avut din ce le plăti. „Cel mai dureros este, însă, că n-am avut un tată”, s-a confesat fiul, BIHOREANULUI

Suspendat nelegal

Pe 22 ianuarie anul acesta, nemulţumită că "au trecut încă 7 luni în care nu s-au făcut paşi pentru soluţionarea cauzei", Cristina Brebu a făcut un demers rar, depunând o "contestaţie privind tergiversarea procesului" şi cerând Curţii de Apel Oradea să ia "măsurile care se impun pentru a corecta ce se mai poate, raportat la dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil, garantat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de legislaţia românească". 

Văduva a reclamat că în 2017 Tribunalul "a dispus nelegal suspendarea cauzei", încălcând Codul de procedură penală, care prevede că "judecata civilă se suspendă doar după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an". 

Or, Parchetul Salonta făcuse doar cercetări in rem, asupra faptei, fără să fi pus în mişcare o acţiune penală împotriva vreunui autor. Pe de altă parte, judecătorii orădeni au încălcat şi Codul de procedură civilă, potrivit căruia trebuie să reia procesul "dacă constată că urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an fără să se dispună o soluţie".

Miză crescută 

"Dacă nu se dispunea suspendarea nelegală până la prescripţia răspunderii penale, astăzi procesul meu cu CNAIR era de mult soluţionat", a declarat BIHOREANULUI Cristina Brebu.

Văduva a îmbătrânit, copiii de acum 10 ani au devenit adulţi, iar speranţa că li se va face dreptate abia mai pâlpâie. 

"Numai noi ştim cât am suferit", s-a confesat femeia, care ziua mergea la serviciu şi seara spăla vase prin restaurante ca să-şi poată creşte copiii. "Ani întregi a trebuit să mă arăt puternică, de dragul lor, dar noaptea, când puneam capul pe pernă, mă lua plânsul...". Fiul ei, un puşti când i-a murit tatăl, are acum 24 de ani şi e pompier, iar fata de 18 ani, care atunci se pregătea de facultate la Bucureşti, e azi arhitectă în Germania. Peste tustrei au trecut anii, iar tânăra a şi părăsit ţara în care oamenii, când nu mor, îmbătrânesc cu dreptatea-n mână.

Doar avocatul lor, Mircea Ursuţa (foto), a rămas optimist, pentru că după contestaţia împotriva tergiversării procesului judecătorii de la Tribunal s-au "trezit", anunţând că luna viitoare vor da o primă sentinţă. "Vina tergiversării a pornit de la procurori, iar judecătorii s-au bazat pe faptul că o anchetă penală trebuie să fie rapidă şi lămuritoare", spune avocatul, care a depus la Tribunal şi un act pentru majorarea pretenţiilor de daune morale, la câte 1 milion de euro pentru fiecare membru al familiei Brebu. Ridicând miza procesului, încă neîncheiat la 10 ani fără patru luni de la moartea capului ei...

REAMENAJATE
Recunoaştere implicită

În procesul intentat de Cristina Brebu, CNADNR s-a apărat susţinând că responsabilitatea accidentelor produse în "insulele morţii" ar aparţine constructorului, deoarece "în perioada când pe un drum se desfăşoară lucrări, responsabilitatea menţinerii lui în stare corespunzătoare revine executantului", însă Astaldi a demonstrat că doar a pus în aplicare proiectul Companiei de stat.

De altfel, la un an după accident toate alveolele de calmare a traficului de pe DN 79 au fost refăcute, accidentul în care a pierit Nicolae Brebu rămânând, de atunci, ultimul mortal în aceste insule...