URMĂREȘTE-NE PE
MIERCURI, 21 FEBRUARIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Până acum câțiva ani, puțini știau de existența unei păduri la capătul prăfuitei străzi Gh. Doja și aproape nimeni nu știa că jumătate din ea era proprietatea municipiului Oradea. Primul noroc al pădurii: noul stadion pică exact pe vechea Grădină Zoologică, așa că e nevoie de un nou amplasament. Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, domnul Liviu Andrica se va vedea nevoit să-și mute lighioanele.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
E sufocarea pe care o simţi în lipsa libertăţii, obrazul ce-ţi arde încă sub palma securistului care ţi-a curmat cuvântul, ruşinea că te-ai născut într-un loc atât de cenuşiu. E despre "vom muri şi vom fi liberi", "dreptate, ochii plânşi cer să te vadă" sau "mai bine golan...". E despre mulţumirile primite de la omul simplu, care a găsit în tine singurul ascultător şi reazem, înfruntând "sistemul". Despre orele de nesomn...
Zic şi eu
Adrian Cris
Cam așa ar putea fi botezat drumul expres Oradea - Arad, de aproape 140 kilometri, în mare parte cu profil de autostradă, cel dintâi proiect de mare infrastructură rutieră asumat de autorități locale. Autostrada Bolojan n-o putem numi nici în glumă, să nu fim acuzați de idolatrie, deși reușita - iar asta e o realitate pe care n-o poate contrazice nimeni, dacă are un dram de bun-simț - lui îi aparține. Chiar dacă execuția șoselei a scos-o la licitație, la finele săptămânii trecute, CNAIR.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
La o primă vedere întrebarea pare tembelă. Și la o a doua sau a zecea vedere, tot tembelă rămâne. Problema este, însă, că această întrebare a fost formulată de către doi judecători ai unei curți de apel și adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.
17 Iunie 2014, 19:00

"El Dorado" din Băiţa: Avocatul Paşcu Balaci a scris un volum de sonete despre tezaurul de uraniu exploatat de ruşi

"El Dorado" din Băiţa: Avocatul Paşcu Balaci a scris un volum de sonete despre tezaurul de uraniu exploatat de ruşi BĂIŢA SOVIETICĂ. Timp de opt ani, între 1952 şi 1960, Băiţa a fost un fel de teritoriu sovietic, unde aproape 20.000 de oameni au fost angajaţi pentru a exploata la suprafaţă şi în subteran minereul de uraniu pentru bombele şi centralele nucleare ale URSS
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

"În România, locul cel mai straniu / Îl întâlnim sub muntele Băiţei: / În calde grote, ca sub vrejul viţei, / Se-ntind ciorchini de aur şi uraniu..."

Este motto-ul ales de poetul şi avocatul bihorean Paşcu Balaci pentru "Cartea de uraniu", volumul de sonete şi povestiri dedicat "El Dorado-ului" din Munţii Apuseni: mina Băiţa, din care, între 1952 şi 1960, ruşii au scos zeci de mii de tone de minereu de uraniu. Un tezaur, crede autorul, mai valoros decât cel de aur al României...

Tezaurul uitat

Născut în 1956 în Şebiş de Beiuş, Paşcu Tiţii Sicului Ghiurchii lui Costan, cum era cunoscut între consăteni Paşcu Balaci, e fiu de miner, tatăl său săpând la mina de aur de la Gura Barza (judeţul Hunedoara) şi apoi, la sfârşitul anilor '60, la Băiţa. O parte din copilărie şi-a petrecut-o la mătuşa Floarea, în Nucet, în cea mai mare colonie minieră din România acelor vremuri. Prunc fiind, a văzut cum plecau spre URSS trenuri nesfârşit de lungi încărcate cu minereu de uraniu şi păzite, la fiecare vagon, de soldaţi înarmaţi.

Crescând, maturizându-se şi îmbătrânind, Paşcu s-a simţit dator să vorbească despre avuţia furată de sovietici din România în anii '50, dar mai ales despre destinele oamenilor zonei, care s-au îmbogăţit, unii cu preţul vieţii, în galeriile din Munţii Băiţei. A făcut-o într-o carte de peste 100 de sonete şi câteva povestiri, inspirate din fapte reale, pe care a numit-o "Cartea de uraniu (Manual special pentru intrarea în şut)", prezentată publicului joia trecută, la Primăria din Oradea.

"Vorbesc despre un tezaur uitat al României, uraniul exploatat de ruşi la Băiţa. Am vrut să scot această carte, căci am o datorie faţă de tata, care a fost miner, precum şi faţă de rudele şi consătenii mei", a spus, simplu, autorul, care s-a documentat în zeci şi zeci de întâlniri cu supravieţuitori din vremea aceea, cu văduvele şi urmaşii minerilor.

Sovrom pentru "aurul nou"

Fiindcă după al doilea război mondial, în baza Convenţiei de armistiţiu din 1944, România avea de plătit despăgubiri Uniunii Sovietice, ruşii au profitat şi şi-au adjudecat prin aşa-zise societăţi mixte - Sovrom-uri - mai toate bogăţiile României. Aur, cărbune, petrol, fier...

Pe 1 ianuarie 1952, au înfiinţat Sovromkwarţit, societate prin care în toamna aceluiaşi an au început o exploatare fără precedent în România, în munţii Băiţei, bogaţi în minereu de uraniu. Până în 1960, când s-au retras din zona Şteiului, ruşii au dus de aici un adevărat tezaur care, spun unii istorici, s-ar fi ridicat pe vremea aceea, dacă ar fi fost vândut la preţurile pieţei, la 2,18 miliarde lei. "Gheorghe Gheorgiu-Dej a declarat public că România a furnizat URSS 17.288 tone uraniu metal, o rezervă energetică pentru 100 de ani", spune Paşcu Balaci.

Ruşii s-au mişcat rapid şi eficient. "Cred că Băiţa este El Dorado (n.r. - ţinut legendar din America pe care conchistadorii spanioli îl socoteau bogat în aur şi pietre preţioase) din Apuseni. Ruşii erau în competiţie cu americanii în Războiul Rece pentru a-şi face cât mai repede centrale atomo-electrice şi chiar bombe nucleare", arată autorul.

Plătit cu sânge

Pe 7 noiembrie 1952 pleca din Ştei, pe atunci un simplu sat (devenit ulterior Oraş dr. Petru Groza, după numele celui dintâi premier comunist al României) primul tren încărcat cu uraniu-metal scos din mina Băiţa. "Noi, copiii, vedeam trenurile şi credeam că sunt cu pâine, dar erau cu uraniu, acoperite cu prelate. Mergeau până la Halmeu, la graniţa din Satu Mare cu URSS, unde vagoanele erau ridicate şi aşezate pe roţi mai largi, pentru că şinele sovietice au ecartamentul mai mare", povesteşte Paşcu Balaci.

"Cartea de uraniu" povesteşte în versuri istoria a aproape 20.000 de bărbaţi din toate zonele ţării, dar în special din jurul Şteiului, angajaţi în galeriile de uraniu. "Dintr-o dată, aproape peste noapte, munca seculară la pământ s-a preschimbat în munca sub pământ", scrie avocatul, subliniind faptul că plata era uriaşă. "Un dascăl avea 400-500 lei pe lună, pe când un miner câştiga chiar şi 4-5.000 lei. Erau angajaţi cu condiţia să nu aibă rude în străinătate şi să nu fi fost legionari sau regalişti".

Tot prin poezie, Paşcu arată cum pentru mineri uraniul a însemnat şi bogăţie, dar şi moarte, ilustrând între altele şi drama unui accident de muncă: "Lanţul s-a rupt şi colivia plină / De-ortaci ce se grăbeau să intre-n şut / S-a prăbuşit în gol ca Belzebut / Sângele-n stropi pe roata de drezină".

Străzi sovietice

Câte accidente au fost la Băiţa nu s-a spus niciodată. La fel de secret a fost ţinut şi faptul că, din cauza radioactivităţii, exploatările deveniseră extrem de periculoase pentru toţi locuitorii zonei, nu doar pentru mineri. "Ţăranii şi-au făcut case şi cu rocile căzute în urma exploziilor în mină şi s-au îmbolnăvit de silicoză, de contaminare radioactivă şi s-au prăpădit. Ruşii au făcut şi un spital la Ştei, au ştiut ei de ce!", spune Paşcu Balaci.

Poetul a împletit mărturiile oamenilor locului cu amintirile proprii pentru a prezenta şi atmosfera din oraşul în care ruşii îşi aveau cartierul general. "Tot oraşul Ştei a fost proiectat la Moscova, din cauza asta este unic în România, căci are străzile late şi drepte. Sovieticii au construit aici Palatul Culturii, sediul administrativ şi alte clădiri", povesteşte Balaci. Era pe atunci singurul orăşel cu cinematograf, cu restaurant şi chiar cu aeroport pentru avioanele mici, care soseau de la Bucureşti cu diverşi demnitari. "La restaurant aveau voie doar ruşii. Aveau şi un magazin plin cu bunătăţi doar pentru ei".

Balet rusesc

Pentru a se simţi ca la ei acasă, ruşii şi-au adus inclusiv o trupă de balet, după cum arată publicistul în sonetul "Balet rusesc la Cusuiş": "E mare tulburare-n sat că ruşii / Vin să danseze-n şcoala generală! / De două zile o muiere spală / Podeaua, geamurile, tocul uşii"...

Totuşi, şi sovieticii erau supuşi rigorilor comuniste, iar cei care nu respectau ordinele erau sancţionaţi. "Doamna Ana Marossy mi-a povestit un episod cu un anume Saşa, care s-a plimbat îmbrăcat la patru ace prin Ştei. L-a prins comisarul politic pe bulevardul Lenin şi i-a făcut morală, trimiţându-l înapoi în URSS. Regula muncitorească era ca toată lumea să poarte salopetă", povesteşte autorul, care i-a dedicat un sonet şi "păcătosului" elegant.

Exploatarea de uraniu la Băiţa a fost încheiată de ruşi în 1960, fiind continuată de autorităţile de la Bucureşti la un nivel mult redus, doar pentru necesităţile României. Când au plecat, spune autorul, sovieticii au distrus toate documentele care ar fi atestat cât de mare a fost tezaurul furat. Şi, cum astăzi galeriile sunt demult închise, doar străzile lungi şi drepte ale Şteiului mai amintesc cum, în goana după uraniu, Apusenii au fost, nu chiar aşa de mult, o colonie rusească...


09_Pascu_Balaci_bihoreanul.jpgSONETE CU DEDICAŢIE
Jurnalist, poet şi avocat

Înainte de a fi avocat, Paşcu Balaci s-a remarcat şi printr-o carieră publicistică. Încă din anii '80 a scris la publicaţia Echinox, apoi a fost corespondent local al revistei Flacăra (1989-1991) şi redactor la cotidianul Crişana (1992-1996). Primele sonete i-au fost publicate în 1985 în Revista Familia, urmate de multe altele în diverse publicaţii culturale.

În 2013, a scos primul volum de sonete, intitulat "Scrisorile secrete ale tovarăşului Ivan din Ştei către iubita sa din Moscova". Dacă aceea era, evident, o ficţiune, "Cartea de uraniu" este inspirată 100% din realitate. "Fiu al locului", Paşcu Balaci a dedicat o parte dintre poezii rudelor care au lucrat în zonă, minerilor din toate satele bihorene şi în special tatălui său, Moise Balaci.



"Vino, tu, Moscovă, ridică-ţi morţii
Ce-ai semănat prin plaiul cu uraniu;
Pune-le giulgi de cuarţit pe craniu
Şi-aşază-i cu blândeţe-n faţa porţii"
(din sonetul "Vino, tu, Moscovă, ridică-ţi morţii...")

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
2 Comentarii
@Oana
Ce sa-i faci Oana daca omul este mai mult poet decat avocat!
Postat 18 Iunie 2014, 08:53 de Moartzi
Andrei
Un nenorocit care a prostit o gramada de mineri din zona respectiva ca-i ajuta la recalcularea pensiilor, luandu-le banii si facandu-se ca ploua.
Postat 17 Iunie 2014, 19:37 de Oana
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.6069 RON
  • 1 EUR = 4.9771 RON
  • 1 HUF = 0.0128 RON