"Sebi, te iubim!"
"Vom fi scurţi pentru că suntem, în seara asta, ca membrii unei trupe de streaptease masculin, care pe 8 Martie trebuie să ajungă în mai multe locuri", a deschis confesiunea în faţa publicului orădean autorul filmului. Tudor Giurgiu a povestit cum l-a găsit pe actorul orădean pentru unul dintre rolurile secundare, în pielea unui muncitor simplu.
"Eram nemulţumit de castingul de la Bucureşti, aşa că am căutat actori şi din provincie. Iniţial eram tentat să-l luăm pe Richard Balint, dar prea are o figură de intelectual, deci ne-am oprit la Sebi Lupu", a spus Giurgiu, făcând aluzie la înfăţişarea comună a actorului orădean.
Pentru ca acesta să nu se simtă stânjenit, Monica Bârlădeanu l-a completat: "Acum nu ştim dacă Sebi trebuie să se simtă flatat sau nu", iar din sală una dintre spectatoare i-a sărit în ajutor artistului de la Teatrul Regina Maria, strigându-i simplu, din inimă: "Sebi, noi te iubim!".
În ce o priveşte, Monica Bârlădeanu s-a declarat îndrăgostită de Oradea, amintindu-şi de precedenta vizită, făcută cu ocazia premierei "Francesca", iar Dorel Vişan, la rându-i, a evocat cu nostalgie perioada în care a lucrat ca profesor la Universitatea din Oradea, lăudând una dintre elevele care i-au trecut prin mână, şi ea actriţă la Teatrul Regina Maria.
Un alt deţinător de rol secundar, clujeanul Ovidiu Crişan, a glumit şi el cu referire la Oradea, spunând că a simţit "aerul de Ardeal de îndată ce am coborât din avion", în timp ce, emoţionat, Sebi Lupu a preferat să le spună spectatorilor că în timpul filmărilor a avut ocazia să lege o relaţie de prietenie cu colegii de platou, aceasta fiind importantă deoarece şi filmul vorbeşte tot despre prietenie şi despre solidaritate.
O comedie cinstită
După ce Tudor Giurgiu a pus capăt confesiunilor actorilor şi a promis că pentru următorul film vrea să filmeze şi la Oradea, datorită frumuseţii oraşului, spectatorii au putut urmări o comedie absolut cinstită, fiecare scenă demonstrând că filmul a fost făcut pentru ei şi nu pentru critici.
Scenariul este croit pe povestea falimentului uzinei de autoturisme ARO din Câmpulung Muscel, petrecut în 1992: directorul vrea ruinarea întreprinderii pentru a vinde, împreună cu parteneri "strategici" din Franţa utilajele, iar muncitorii, în frunte cu liderul sindical, caută o soluţie de salvare, ajungând să-şi propună ca, pentru a face rost de capital, să doneze spermă "pentru export".
Scenele cu umorul de situaţie şi de limbaj (foarte reuşite, cu glume "de autobază" care totuşi s-au ferit de vulgaritate) alternează în film foarte bine dozate cu cele care îl fac pe spectator să se înduioşeze, chiar să lăcrimeze pe cei mai sensibili, iar la final să mediteze asupra destinului colectiv al românilor despre care, la un moment dat, "investitorul" străin afirmă cu cinism: "Dă-i dracului, că ăştia dintotdeauna sunt în rahat, se descurcă ei".
Pe scurt, "Despre oameni şi melci" este un film care merită văzut, care nu face pe nimeni să regrete banii daţi pe bilete şi nici să strâmbe din nas sau să iasă din sala de proiecţie dezamăgiţi. Încercaţi!
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.