Unde ne sunt tinerii universitari?

Săptămâna trecută, imediat după numirea noului ministru al Educaţiei, rectorii principalelor universităţi din ţară au făcut un gest fără precedent, anunţându-şi public susţinerea faţă de Mircea Dumitru şi propunând trei direcţii de conlucrare: întărirea autonomiei universitare, majorarea finanţării şi impunerea standardelor de calitate. "Îl vom sprijini în deciziile pe care le va lua. Ne asumăm să ne implicăm activ, să găsim soluţii pragmatice pentru problemele actuale ale învăţământului, alături de Minister. Vom depune toate eforturile posibile pentru a convinge politicienii şi publicul să prioritizeze cu adevărat educaţia" – au transmis rectorii instituţiilor de învăţământ superior reunite în Consorţiul Universitaria (format din Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi Universitatea de Vest din Timişoara). Aceştia au evidenţiat totodată, deloc întâmplător, meritul actualului ministru, fost rector al Universităţii din Bucureşti, de a fi apărat valorile academice în situaţii complexe, "dintre care cea mai răsunătoare a fost demersul de retragere a doctoratului dlui Victor Ponta".

În aceeaşi săptămână, Universitatea din Oradea îşi convoca Senatul, să vadă ce să facă după ce o profesoară, o fostă decăniţă şi rectorul însuşi au fost săltaţi pentru fapte de corupţie pe cât de meschine (fabricarea unui post în schimbul unor podoabe, ghete şi cravate), pe tot atât de grave (cine crede că un ins ajuns la catedră prin impostură va scoate absolvenţi de calitate?). Deşi de bun-simţ era să beneficieze de expertiza confraţilor de la Facultatea de Drept, senatorii Universităţii au sfârşit în coadă de peşte, hotărând ca doar să-l suspende, nu să-l demită, pe rectorul Constantin Bungău, dar după ce-l vor fi lăsat să-şi consume concediul de odihnă luat hoţeşte, între ieşirea din Arestul Poliţiei şi intrarea în arestul din propria vilă.

După conclav, hop şi rivalul lui Bungău la funcţia de rector, senatorul PSD Florian Bodog, care a cerut colegilor, tot public, "măsuri ferme şi curajoase". "Cu cât se prelungeşte actuala stare de incertitudine, cu atât se face mai mult rău universităţii şi, implicit, oraşului şi judeţului", a diagnosticat, corect, Bodog. Atâta doar că nu-l pot suspecta de "responsabilitate şi onoare", cum zice el, ci de a ambiţia de a-i lua locul lui Bungău. Asta ar mai lipsi: după un rector-ctitor condamnat pentru falsificarea numărului de studenţi, după unul deconspirat ca fost colaborator al Securităţii şi altul săltat de DNA, instituţia să se pricopsească cu unul care şi-a câştigat titlurile prin fraudă.

Dacă ţin nu doar la propria reputaţie, ci şi la propria supravieţuire, tinerii universitari orădeni ar trebui să pregătească un rector din propriile rânduri. Altfel, să nu se mire că, spre deosebire de colegii din Consorţiul Universitaria, vor fi ignoraţi de fiecare dată când vor cere fie mai multă consideraţie, fie – mai prozaic, dar vital – majorarea finanţării.