Un sănătos proiect naţional

După o campanie care s-a vrut simpatică, dar s-a cramponat în derizoriu şi s-a încheiat cu cea mai categorică înfrângere a UDMR în Oradea, se pare că vacanţa i-a priit fostului ministru al Sănătăţii, Cseke Attila, fiindu-i sănătoasă sursă de inspiraţie pentru un proiect serios şi la ordinea zilei: reabilitarea clădirilor monument din oraşele României.

Ideea anunţată săptămâna trecută de senatorul bihorean - ca autorităţile centrale, împreună cu cele locale şi cu proprietarii să devină protagoniştii unui program naţional de renovare a imobilelor din centrele oraşelor, printr-o schemă similară celei din programul de reabilitare termică a blocurilor - este pe cât de simplă pe tot atât de folositoare. E la mintea cocoşului că ar produce efecte pozitive nu doar asupra celor direct implicaţi, ci a întregii societăţi. În economie ar însemna stimularea pe termen scurt şi mediu a sectorului construcţiilor, iar pe termen mediu şi lung a turismului urban, care lipseşte în această parte de Europă aproape cu desăvârşire.

Ar putea avea, însă, şi un impact important asupra moralului naţiunii. Dacă de la intrarea în NATO şi în UE nu am mai avut niciun proiect naţional relativ uşor fezabil, un asemenea program ne-ar putea demonstra că încă mai putem avea şi atinge un obiectiv comun. Ar fi putut juca un asemenea rol catalizator construirea autostrăzilor, dar spre marea noastră pagubă niciun guvern n-a văzut lucrurile în ansamblu, astfel că toate proiectele au eşuat în penibile întreceri în care, pentru a fi populari în ochii alegătorilor direcţi, politicienii au stopat lucrările dintr-o parte a ţării pentru a face rost de banii necesari lucrărilor în zonele pe care le reprezintă. Aşa s-a ajuns ca la noi autostrăzile să lege un capăt al unui oraş de alt capăt al acelui oraş sau să servească drept şosele de centură, nu să conecteze o regiune cu o alta, o provincie de Capitală ori muntele de mare. Autostrada Bucureşti-Piteşti şi cea dintre Bucureşti şi Litoral sunt excepţii plănuite înainte de '89, iar Autostrada Transilvania, prima de după 1990 care putea lega un capăt al ţării de inima ei, a dat chix tocmai din motivul arătat.

Proiectul de reabilitare a clădirilor din centrele oraşelor (eu l-aş extinde, nu l-aş limita doar la cele cu statut de monument) ar avea darul, aşadar, nu doar să impulsioneze economia, ci şi să ridice moralul colectiv, pentru că - deşi gândit la scară naţională - ar putea fi strunit la scară locală şi şi-ar arăta rapid rezultatele. Nefiindu-i necesare fonduri colosale dintr-o singură sursă şi nefiind bazat, ca în cazul autostrăzilor, pe un singur executant de care să depindă totul, reuşita lui ar fi chiar posibilă.

Prin renovarea clădirilor, cine ştie, poate s-ar înnoi şi mentalul colectiv, iar odată cu reabilitarea oraşelor ne-am putea reabilita şi în propriii ochi. Ca naţiune ne-am aminti că încă mai suntem în stare de ceva.