Un alt început

După ce o jumătate de veac au trăit sub un partid unic, iar apoi un alt sfert de secol într-un sistem multipartit în care, însă, diferenţele dintre partide se estompează treptat până aproape la dispariţie, românii par să fi pierdut şansa de a gândi şi practica politica sănătos şi util. Masele au ajuns să înţeleagă politica personalizat şi partizan, votând pro sau contra unui "tătuc", împărţindu-se ca pe baricade, în "ei" şi "noi".

Mai rău, pe măsură ce partidele s-au desprins de controlul societăţii, românii au sfârşit prin a concepe politica drept o afacere exclusiv partinică, o problemă care nu este a lor, a fiecăruia, ci a partidelor şi a politicienilor. Au uitat însăşi etimologia cuvântului, că politica e tot ce ţine de polis, de oraş şi de ţară, interesând şi afectând toţi cetăţenii, nu numai pe cei arondaţi unei grupări sau alteia.

Modul acesta de a "face" şi de a "judeca" politica se va răzbuna în 2014 mai abitir ca niciodată. Nu doar din cauza pervertirii continue a politicii, ci pentru că este un an de două ori electoral, cu alegeri europarlamentare ce nu au ca scop, cum ar fi normal, trimiterea la Bruxelles a celor mai buni reprezentanţi ai "familiilor" politice, ci antrenarea trupelor pentru celălalt scrutin, cel prezidenţial.

După zece ani cu Traian Băsescu, politicianul care în tot acest timp a reuşit să exercite concomitent şi atributele puterii, şi pe cele ale opoziţiei, alegerea viitorului preşedinte se anunţă o piatră de hotar a politicii autohtone pentru multă vreme de acum încolo. Dată fiind miza, politicienii vor face, aşadar, orice ca să câştige. Orice, însă, din ceea ce ştiu să facă, adică - aşa cum sunt obişnuiţi - se vor împroşca reciproc cu zoaie.

Drama e că nu va mai exista loc şi raţiune nici cât până acum pentru adevăratul rost al politicii, pentru aşa-numitele politici publice. Totul se va reduce la biografiile politicienilor, chiar cu largul lor concurs, fiindcă după atâtea rotaţii guvernamentale niciunul nu mai poate propune şi susţine credibil idei despre necesităţile societăţii, despre construcţia de autostrăzi, dezvoltarea agriculturii, reducerea birocraţiei şi fiscalităţii, crearea a noi şi mai bine plătite locuri de muncă, modernizarea spitalelor şi şcolilor, exploatarea resurselor şi, de ce nu, repunerea noastră pe un loc decent în plan extern.

Soluţia pentru ieşirea din cercul vicios? În niciun caz "salvarea" nu va veni de la vreun nou "tătuc" ori de la vreun partid inventat peste noapte, ci numai de la presiunea pe care publicul o poate exercita pentru ca partidele deja existente să-şi schimbe modul de funcţionare. Oricum, fiindcă anul acesta toate formaţiunile vor fi zdruncinate de absenteismul la vot, măcar şocul acesta e o premisă pentru a spera că pot reveni la rosturile lor corecte, încetând să fie ba grupuri de crimă organizată, ba adăposturi pentru veleitari lipsiţi de substanţă. Anul 2014 poate, cred eu, să doară rău de tot, dar şi să fie punct de pornire pentru un alt început.