După ce v-a dezvăluit cum în primul mandat de vicepreşedinte al CJ (2000-2004) a aranjat ca Primăria să dea maghiarilor de la Keviep halda ecologică a Oradiei şi a rezolvat firmei Selina contracte pentru drumuri şi reţele de apă-canal în judeţ, BIHOREANUL continuă prezentarea rechizitoriului cu care DNA l-a trimis în judecată pe liderul UDMR Bihor, Alexandru Kiss. Afacerea vânzării cazărmilor dezafectate din Calea Aradului şi din strada Universităţii către aceeaşi Selina, în 2005-2006, este cea mai cunoscută, dar procurorii au scos la lumină detalii pe cât de neştiute, pe atât de spectaculoase.
Aţi fi bănuit, de pildă, că pentru a pune mâna pe terenurile dorite şi de şefii Universităţii, şi de cei ai Primăriei, Kiss şi-a mobilizat omul din Guvern, pe actualul deputat Cseke Attila? Că de afacerea dedicată Selinei n-a fost străin nici şeful unei agenţii ungare care îl plătea pe actualul deputat Szabo Odon ca să ajute firmele maghiare? Că, deşi plănuise de la început combinaţia cu Beneamin Rus, Kiss a agitat întâi spiritele asociind CJ cu o firmă ungară pentru a ascunde adevăratul aranjament? Că terenurile au fost "ieftinite" în secret de un expert "de casă"? Că actele au fost rezolvate de viceprimăriţa Rozalia Biro în timp record, deşi urbanismul nu era în subordinea sa, fără ca primarul Petru Filip să protesteze?...
Pe ruinele Armatei
Rechizitoriul DNA descrie modul în care, devenit şef al CJ, Kiss a realizat că poate face bani nu doar din contractele pentru lucrări, ci şi din terenurile pe care administraţiile locale le primeau de la Ministerul Apărării Naţionale după desfiinţarea unităţilor militare. "Influenţa şi autoritatea inculpatului Kiss Alexandru au sporit şi mai mult după ce în iunie 2004 a fost ales preşedinte al Consiliului Judeţean, funcţie de care s-a folosit pentru a sprijini mai departe societăţile inculpatului Rus Beneamin", arată procurorii, invocând vânzarea către Selina a firmei de drumuri a CJ şi a unor imobile din domeniul privat al judeţului.
Afacerile cu terenuri tocmai explodau, iar Kiss era un "pionier". Atâta doar că nu le vindea pe ale sale, ci pe ale statului. "Piaţa imobiliară era într-o efervescenţă deosebită, înregistrând creşteri accentuate atât numărul proiectelor imobiliare, cât şi preţurile terenurilor. Ca atare, a crescut interesul tuturor actorilor de pe piaţă pentru identificarea de terenuri pretabile unor noi dezvoltări imobiliare, atât pentru că suprafeţele mari din intravilanul oraşelor erau din ce în ce mai puţine şi mai scumpe, cât şi datorită trendului de creştere a preţurilor", explică procurorii contextul în care Kiss "a conceput şi pus în aplicare un plan de vânzare a terenurilor către societatea Selina, în condiţii preferenţiale, plan menit să-i aducă câştiguri atât din punct de vedere al imaginii publice, cât şi din punct de vedere material".
Pas cu pas. Primul pas
Ştiind că MApN urma să transfere CJ cazărmile din Calea Aradului şi din strada Universităţii, Kiss a anunţat că în locul lor se vor face locuinţe pentru tineri. Conform promisiunilor iniţiale, pe primul amplasament urmau să apară 2.000 de apartamente la preţuri între 18.000-27.000 euro (între 300-450 euro/mp, în funcţie de finisaje), de vânzare în condiţii de creditare avantajoase. Pe 26 aprilie 2005, Kiss iniţia o Hotărâre pentru asocierea CJ cu o firmă maghiară care să realizeze proiectul, Bretton Rt Budapesta, proprietarul acesteia, un anume Brettschneider Tibor, plusând că va scoate 4.000 locuinţe la fix 300 euro/mp.
Pe 17 mai, Kiss semna cu Brettschneider constituirea Bretton România SRL, al cărui sediu l-a stabilit chiar în casa sa din strada Cloşca, fapt care, spun procurorii, "dovedeşte că a avut sub control toată procedura, lucru pe care de altfel nici nu l-a ascuns". UDMR-istul pretindea că aşa "supraveghea mai bine cheltuirea banilor", deşi în realitate firma avea doar capitalul social, 10 milioane lei vechi. Dar îşi atinsese obiectivul: "campania mediatică a stârnit interesul populaţiei, mii de cetăţeni înscriindu-se pe listele constituite pentru «repartizarea» unei locuinţe", arată rechizitoriul.
Perdea de fum
Mişcarea cu Bretton era, însă, doar o păcăleală, adevăratul gheşeft fiind pregătit cu afaceristul Beneamin Rus. "În spatele acestei perdele de fum, inculpatul Kiss Alexandru a acţionat deliberat şi programatic pentru înstrăinarea terenurilor către Selina, în condiţii cât mai avantajoase pentru această societate".
De altfel, spun procurorii, "întrucât terenurile aveau un destinatar dinainte stabilit, iar Bretton România SRL nu a fost decât un paravan menit a îngreuna stabilirea acestui fapt, în toamna anului 2005 inculpatul Kiss a şi promovat un proiect de Hotărâre de Consiliu Judeţean pentru desfiinţarea asocierii". Pretextul? Bretton ar fi vrut blocuri cu 20 de etaje, dar Autoritatea Aeronautică ar fi refuzat avizarea proiectului deoarece regimul de înălţime ar fi fost prea mare şi, fiind situate pe culoarul Aeroportului, ar fi afectat siguranţa aterizărilor şi decolărilor.
Asocierea a fost dizolvată în noiembrie. Faptul că Bretton Rt Ungaria a fost folosită doar pentru a se crea impresia că au fost căutate mai multe variante de valorificare a terenurilor rezultă cu claritate - arată DNA - dintr-o convorbire purtată de Kiss încă în septembrie, deci cu două luni înainte, cu cetăţeanul ungar Halasz Tamas. Nimeni altul decât şeful ITDH, agenţia Guvernului de la Budapesta care îl plătea pe consilierul judeţean Szabo Odon să promoveze interesele firmelor maghiare şi care în 2003 intervenise pentru Keviep, dar pe care Kiss îl înştiinţa că făcea "deal"-ul pe plan local, cu firma orădeană. În convorbirea interceptată de SRI, Kiss îl informa pe Halasz că a perfectat vânzarea, iar detaliile voia să i le prezinte personal:
Kiss – Sunt gata deja cu proiectul ăsta... cu construirea de locuinţe. (...) Acum totul deja este curat, unde sunt banii şi pentru ce sunt banii (...) Ar fi bine dacă ne-am întâlni...
Halasz – Da? Şi când ai dori?
Kiss – Să zicem vineri?
Halasz – Ă... eşti aici, în Ungaria?
Kiss – Nu, dar... mă mână naiba până acolo, pentru că ar trebui. (...) Aici sunt sumele concrete şi totul. (...) Noi aici deja trebuie să luăm o hotărâre, pentru că deja totul aici este pentru asta, înţelegi? Şi acum trebuie luată o hotărâre!".
După câteva minute, Kiss şi-a sunat alt amic, pe Bojtor Vilmos, sătmăreanul stabilit la Budapesta care îi "albise" atât şpăgile din afacerea Keviep, cât şi pe cele de la Selina pentru contractele pentru drumuri şi apă-canal. Îi cerea să-l aştepte la Budapesta, unde urma să se întâlnească şi cu Halasz. Ce plănuia? Stabilirea circuitului şpăgilor din noua afacere...
Regie cu Rus
DNA arată că imediat "după declararea «decesului» colaborării cu Bretton Rt", Kiss a trecut la etapa a doua, anunţând că CJ vinde terenurile fostelor cazărmi. În ziua când Consiliul aproba desfiinţarea Bretton România SRL, pe 22 noiembrie, zvonul că tranzacţia fusese pregătită pentru Selina a şi "transpirat", aşa că patronul firmei, Beneamin Rus, l-a sunat să-l prevină: o jurnalistă de la Realitatea bihoreană, Mariana Gavrilă, îl luase la întrebări şi, deci, trebuia să se pună de acord cum să mintă:
Rus – Domnu’ şef, ai... ai avut o discuţie cu presa?
Kiss – Nu.
Rus – Vezi că s-a auzit deja în presă. Cum p... mă-sii? Numai un pic discutăm... deja mă sună... prietena aia a ta, în ghilimele, Căprilă... Că eu fac blocurile lu’ Kiss? Zic: Mi-am depus scrisoarea de intenţie, ceva în genu’ ăsta (...). Şi cam aşa am dat-o, ca să ştii....
Kiss, în schimb, i-a cerut lui Rus să se pregătească de licitaţie, fiindcă voia să convoace CJ rapid ca s-o aprobe:
Kiss – Voi trebuie să terminaţi (n.r. – pregătirile) până în 15, cum am zis noi, 10-15 (n.r. – decembrie)... Ca să fie o şedinţă a Consiliului... (...) Nu se poate mai târziu. Că vine Crăciunul...
Rus – Noa, bine. Mă grăbesc...
"Ieftinite" în secret
Kiss, zic procurorii, "a coordonat îndeplinirea tuturor formalităţilor: evaluarea terenurilor, obţinerea aprobării proiectelor urbanistice, dezmembrarea terenurilor şi întocmirea caietelor de sarcini, astfel încât procedura să aibă finalitatea planificată".
Şeful CJ a ordonat ca evaluarea terenurilor s-o facă un vechi colaborator, expertul Eugen Sabău, care a lucrat "pe baza unor date vechi, depăşite de realitatea economică". Rezultatul? Pentru cei 51.025 mp din Calea Aradului, Sabău a stabilit un preţ de 58,52 euro/mp (în total 10,52 milioane lei), iar pentru cei 182.972 mp din Universităţii 47,88 euro/mp (32,092 milioane lei). "Chiar şi sub nivelul preţurilor orientative stabilite de Camera Notarilor Publici", subliniază procurorii, în condiţiile în care preţurile declarate la notari sunt mereu sub cele reale.
Pentru a ascunde subevaluarea, Kiss nu a dat informaţiile consilierilor judeţeni, cerându-le să aprobe licitaţiile "fără a le dezvălui preţurile de pornire şi fără a cunoaşte cine şi cum le-a stabilit". La şedinţa CJ din 28 februarie 2006 consilierul Vasile Gîrba (PRM) şi-a exprimat nemulţumirea, dar Kiss a minţit susţinând că "evaluarea a fost făcută de un expert desemnat în urma unei licitaţii, deşi o asemenea procedură nu a fost organizată niciodată".
Avizate şi "feliate"
În paralel, Kiss a cerut municipalităţii să aprobe proiectele viitoarelor cartiere şi a obţinut actele în timp record. Pe 20 decembrie solicitarea a fost înregistrată la Primărie, în aceeaşi zi Comisia Municipală de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului le-a avizat, iar a doua zi arhitectul şef Andrei Luncan a întocmit rapoartele de specialitate, supuse aprobării Consiliului Local după încă o zi, pe 22 decembrie. Pentru ambele terenuri rapoartele au fost semnate de viceprimăriţa Biro Rozalia (foto), deşi urbanismul nu era în subordinea sa, dar edilul-şef Petru Filip nu s-a împotrivit.
Detaliul e important, zic procurorii, deoarece avizele "au stat la baza tuturor aprobărilor ulterioare necesare edificării proiectelor, aprobări pe care Selina nu ar mai fi putut să le obţină". Motivul? În paralel, Kiss mai făcuse o şmecherie, ordonând dezmembrarea terenurilor aşa încât Selina să nu plătească integral suprafeţele, ci doar o parte, adică strict parcelele de sub blocuri. Astfel, din cei 51.025 mp din Calea Aradului CJ a scos la vânzare 8 parcele însumând doar 17.372 mp, iar din cei 182.972 mp de pe Universităţii 23 parcele însumând doar 30.736 mp.
Urmarea? Pentru parcelele din Calea Aradului CJ avea să încaseze abia 1,03 milioane euro, iar pentru cele din Universităţii numai 1,479 milioane euro. Prejudiciul pentru judeţ a fost calculat la peste 6,12 milioane euro de anchetatori, care arată că parcelele nescoase la vânzare au rămas iniţial la CJ, dar şi-au pierdut orice valoare comercială, întrucât pe ele se mai puteau construi doar căi de acces, parcări şi spaţii verzi. De altfel, "dovadă a faptului că suprafeţele rămase în administrarea CJ după licitaţie nu mai prezentau niciun interes o constituie însăşi decizia de a le transfera Consiliului Local Oradea".
Cheltuielile, la oraş
Dezmembarea a urmărit însă şi alte scopuri, un alt avantaj pregătit Selinei fiind acela că n-a mai trebuit să asigure utilităţile pe cheltuiala sa: întrucât legal municipalitatea e obligată să ducă apa, canalizarea, electricitatea şi gazul până la "marginea proprietăţii", iar aceasta se termina în buza blocurilor, cheltuiala a revenit Primăriei.
Mai mult, Kiss "a urmărit şi să protejeze interesele de afaceri" ale prietenului său, Alexandru Mudura, patronul Lotus Center, "împiedicând posibila construire a unui alt centru comercial, care să rivalizeze mall-ul Lotus, deţinut de acesta". Cum? Simplu: parcelele scoase la vânzare "nu aveau suprafaţa necesară dezvoltării unui centru comercial şi nu puteau fi comasate", fiind despărţite de terenurile nescoase la vânzare.
Dealtfel, într-o emisiune la TTV din februarie 2007, Kiss a şi recunoscut, prezentând însă lucrurile în lumină pozitivă: "Vânzând în felul acesta, autorităţile locale au obligaţia de a duce utilităţile până la limita terenului, iar limita terenului e limita blocului. Dacă analizaţi un pic, vă veţi da seama că şi asta este o înlesnire extraordinar de mare. Bineînţeles, CJ putea să vândă tot terenul, şi nu numai aceste parcele de sub bloc, şi se putea construi încă un Carrefour...", zicea Kiss.
Şi centrau...
Şirul şmecheriilor nu s-a oprit aici, Kiss negociind cu patronul Selinei şi caietele de sarcini pentru licitarea terenurilor. Cum târgul deja îl făcuse, a anunţat licitaţiile înainte să aibă aprobarea CJ, "probabil datorită nerăbdării de a încasa foloasele necuvenite promise de inculpatul Rus Beneamin", cred procurorii.
Concret, Kiss a anunţat licitaţiile pe 22 februarie 2006 şi s-a acoperit cu o Hotărâre a CJ abia în 28 februarie. Caietele de sarcini "nu au fost puse la dispoziţia consilierilor judeţeni pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acestora", subliniază DNA. Abia ulterior, pe 28 aprilie, a promovat Kiss două HCJ pentru aprobarea lor, la două luni după ce fuseseră puse în vânzare, în forma negociată în prealabil cu Rus. Scopul lor? Acela "de a transfera asupra consilierilor responsabilitatea în derularea procedurii de vânzare şi de a ascunde faptul că a acţionat unilateral şi în înţelegere infracţională cu inculpatul Rus Beneamin".
... şi dădeau cu capul
"Din start, caietele de sarcini au fost concepute aşa încât să corespundă doar nevoilor cumpărătorului prestabilit", adică Selinei, ofertanţilor impunându-li-se o cifră de afaceri de minim 10 milioane euro, să fi executat cel puţin un contract de construcţii locuinţe în ultimii 3 ani şi să aibă minim 3 milioane euro pentru începerea construcţiei. "Pe de altă parte, caietele de sarcini au ascuns o serie de informaţii esenţiale pentru potenţialii ofertanţi şi cunoscute doar de cumpărătorul prestabilit, respectiv de inculpatul Rus", zic procurorii. Astfel, în timp ce "neaveniţilor" li s-au pus la dispoziţie doar extrase CF şi harta zonei, Rus ştia şi configuraţia, şi dispunerea parcelelor, şi cum va fi rezolvată problema utilităţilor pe cheltuiala Primăriei.
Caietele au fost cumpărate de 5 societăţi, din care trei (RED Management Arad, American House Bucureşti şi Transilvania General Import Export Oradea, aparţinând fraţilor Ioan şi Viorel Micula, aflaţi în conflict atât cu Kiss, cât şi cu Petru Filip) "au semnalat lipsa informaţiilor esenţiale": nu exista o listă a clădirilor ce trebuiau demolate pe cheltuiala câştigătorului, parcelele nu erau identificate în teren, în dosar nu existau planurile urbanistice şi nu se preciza obligaţia de a construi sau nu utilităţile.
CJ a răspuns celor trei firme pe 11 mai 2006, dar fără a clarifica nimic. Consecinţa? "Neputând să fundamenteze oferte din lipsa informaţiilor, au depus oferte doar Selina şi Contrascom Benţa SRL", o firmă înregistrată în Nazna (Mureş), pe care o voia câştigătoare, după cum avea să reiasă chiar din gura lui Kiss, însuşi liderul UDMR Marko Bela, senator de Mureş.
Faptul că şeful CJ "a acţionat deliberat şi în înţelegere infracţională" cu patronul Selinei pentru a restricţiona participarea "nepoftiţilor" la licitaţie rezultă explicit dintr-o discuţie în care, pe 11 aprilie 2006, Kiss îl informa pe primarul Filip că între firmele care au cumpărat caietele de sarcini era şi cea a fraţilor Micula, dar "caietul de sarcini este făcut aşa încât nu are posibilitatea".
Numai Rus
În schimb, Kiss "nu doar că i-a permis accesul la informaţii inculpatului Rus Beneamin, şi încă înainte de publicarea anunţurilor de organizare a licitaţiilor, ci chiar l-a angrenat în redactarea caietelor de sarcini". Între probe e şi o convorbire prin care, pe 4 ianuarie 2006, Rus îl anunţa pe Kiss că tocmai discuta cu proiectantul Pafka Ernest (foto). La anchetă, arhitectul avea să recunoască că documentaţia de urbanism pe care CJ o comandase, plătise şi trimisese Primăriei în decembrie 2005 a făcut-o la indicaţiile lui Rus. Mai mult, Pafka a mărturisit că a avut mai multe întâlniri cu Kiss şi Rus înainte ca CJ să anunţe licitaţiile, "pentru a stabili datele celor două proiecte".
Implicarea afaceristului în conceperea caietelor de sarcini reiese şi dintr-o altă convorbire, purtată cu Kiss în 21 februarie 2006, cu o zi înaintea anunţării licitaţiilor, pentru perfectarea ultimelor detalii. "Întrucât inculpatul Rus Beneamin a mai avut de făcut observaţii, i-a propus inculpatului Kiss Alexandru să se întâlnească în dimineaţa de 22 februarie", spun procurorii:
Kiss – Beni, mâine... pornesc anunţ... la asta... licitaţia.
Rus – La 7:30 sunt la tine. E bine la lucru acolo (n.r. – la sediul CJ)?
Kiss – Este suficient atât, 7:30? O oră jumate înainte de licitaţie?
Rus – Ajunge şi o jumătate de oră.
Kiss – Da’ e bine caietu’, nu?
Rus – Mai sunt câteva acolo care nu...
Kiss – Păi, dar nu se poate ca mâine să-mi spui, dar barem spune-mi acuma şi nu e bine să fii acolo mâine.
Rus – Of, mama mă-sii! Noa, vin eu la tine...
"Social" de lux
Kiss a făcut totul pentru ca licitaţia desfăşurată pe 26 mai 2006 să fie câştigată de Selina la cele mai mici preţuri, firma plusând de ochii lumii cu 0,2 euro/mp peste preţul subevaluat al parcelelor din Calea Aradului şi cu 1,2 euro/mp peste cel al parcelelor din Universităţii. Cu toate înlesnirile, în final, Selina avea să transforme trâmbiţatul proiect social într-unul de lux, stabilind preţuri de trei ori mai mari decât cele promise (850-1.100 euro/mp, în funcţie de finisaje, în loc de 300-450 euro/mp) şi realizând doar 210 din cele 4.000 de locuinţe promise.
Teoretic, condiţiile din contractele de vânzare încheiate după licitaţie erau limpezi: Selina era obligată "să nu înstrăineze sub nicio formă terenurile decât pentru contractarea unui împrumut în vederea construirii de apartamente" şi să contracteze în cel mult 4 ani toate locuinţele (în primul an, 2007 – 10%, adică 400 apartamente, în al doilea – 20%, în al treilea – 30%, iar în al patrulea – restul 40%).
Şi totuşi, subliniază DNA, şeful CJ n-a luat nicio măsură pentru aplicarea clauzei ce stipula că trebuia să impună Selinei "plata contravalorii reactualizate a terenurilor pe care nu au fost demarate lucrări". De altfel, Kiss ar fi trebuit să instituie în 2006 o comisie care să monitorizeze derularea contractului, dar n-a făcut-o tocmai pentru că "se putea constata cu uşurinţă că societatea Selina nu îşi respectă obligaţiile".
Comisia avea să fie instituită abia în 30 mai 2014, după un control al Curţii de Conturi, care constata prejudicierea CJ şi care, la rându-i, fusese făcut abia după ce DNA anunţase că a deschis un dosar penal pentru investigarea afacerii.
L-a fentat pe Marko
Şeful CJ nu a ajutat Selina "cu titlu gratuit", ci "a pretins foloase necuvenite", la fel cum mai ceruse şi firmei orădene pentru contractele la drumuri şi apă-canal, şi firmei maghiare Keviep pentru groapa de gunoi.
Pe 26 mai 2006, imediat după încheierea licitaţiilor, Kiss şi-a sunat acelaşi prieten din Ungaria, Bojtor Vilmos, care îi "albise" şpăgile anterioare, pentru a-l informa că urmau cele pentru noul tun. Din discuţie reiese şi că cealaltă firmă care a depus oferte pentru terenuri, Contrascom Benţa din Nazna era protejată de însuşi liderul UDMR Marko Bela, căruia Kiss se pregătea să-i explice eşecul acesteia. De altfel, felul în care Kiss a "slalomat" printre "probleme" l-a făcut pe Bojtor să-l laude entuziast:
Kiss – Noa, imaginează-ţi!
Bojtor – Poftim?
Kiss – A ieşit de căcat licitaţia!
Bojtor – Hopa, noa!
Kiss – Ştii doar că s-au prezentat... în cele din urmă două firme... una din Mureş şi cealaltă locală, Selina. (...) Şi nu a câştigat cea din Mureş (...).
Bojtor – Ha, ha, ha... Dumnezeule, cum am aşteptat telefonul ăsta! Măi, Sanyi, cum am aşteptat telefonul tău! (...) Spune...
Kiss – De acum situaţia stă în felul următor... firma asta a câştigat, acum 5 minute, în ambele locaţii...
Bojtor – Foarte, foarte bine!
Kiss – Şi acum trebuie realizat contractul! Ştii... aşa că... (n.r. – Kiss îi comunica lui Bojtor trecerea la ultima fază, derularea circuitului şpăgilor). Dar pentru asta au mai rămas 30 de zile (n.r. – pentru eventualele contestaţii). Eu acum trebuie să merg spre Târgu Mureş, pornesc încolo în 10 minute şi va trebui să-i explic cumva treaba asta lui Marko.
Bojtor – Ioai, slavă Domnului, Sanyi! Te felicit din toate punctele de vedere... (...) Măi, tu într-adevăr conduci nemaipomenit de bine judeţul ăla! (...) Mă, Sanyi, cât mă bucur, cât mă bucur...
Kiss – Păi, da, din punctul ăsta de vedere ne putem bucura că un bihorean.... ă....
Bojtor – Exact, exact despre asta este vorba. Exact asta vreau să spun... cum să nu...
Kiss – Atunci şi profitul rămâne aici...
Procurorii au coroborat discuţia cu cea pe care Kiss o purtase anterior cu Halasz Tamas (căruia îi transmisese că "acum este deja totul curat aici, unde sunt banii şi pentru ce sunt banii"), concluzionând: "Sensul real al convorbirii - care rezultă atât din afirmaţiile inculpatului Kiss Alexandru ("acum trebuie realizat contractul"), cât şi din nerăbdarea ("Dumnezeule, cum am aşteptat telefonul tău!"), felicitările ("Te felicit din toate punctele de vedere... conduci nemaipomenit de bine judeţul ăla") şi bucuria ("Mă, Sanyi, cât mă bucur, cât mă bucur") inculpatului Bojtor Vilmos – este că puteau fi demarate operaţiunile de distribuire a sumelor de bani reprezentând foloasele necuvenite".
Operaţiunea "Buldozerul"...
Tot la fel ca în afacerile anterioare, şpăgile pentru Kiss au fost mascate prin achiziţia de către Selina a unor utilaje plimbate printr-o firmă paravan a lui Bojtor, Wasley’s Worldwide. Astfel, încă din 2 noiembrie 2005, Rus a încheiat cu aceasta un contract de achiziţie de utilaje în valoare de 820.000 euro, a cărui valoare a majorat-o printr-un act adiţional din 13 decembrie la 1,6 milioane euro.
Buldozerele, însă, au fost negociate de angajaţi ai Selina direct cu furnizorii (5 firme din Germania - Holtdirk, Rudolf Storf, Helmut Andert, Olaf Hubner, Kasper şi 3 din Olanda - Pon Equipment, Becx Trading, Smits Road) la valoarea totală de 563.653 euro. La cererea oficialilor români, autorităţile germane şi olandeze au investigat operaţiunile, aflând că "deşi identificarea utilajelor şi negocierea preţurilor a fost făcută de angajaţii grupului Selina, la cererea cumpărătorului ele au fost livrate către Wasley’s". Ulterior, firma paravan le-a re-facturat cu 955.025 euro Selinei, care însă i-a virat în cont şi mai mult: 1,26 milioane euro. Diferenţa de 702.375 euro o reprezentau, cum recunoştea Bojtor în anchetă, şpăgile pentru Kiss, care ca de obicei a împărţit prada cu amicul şi protectorul său Alexandru Mudura.
... plus "Arhitectura"
Întrucât trebuia să justifice contabil şi fiscal şi suma de 311.003 euro (diferenţa dintre cele 1,26 milioane euro date Wasley’s şi valoarea utilajelor re-facturate de aceasta), Selina a trebuit să mai facă încă un contract "de acoperire". În acest scop, Wasley’s s-a asociat pe 26 martie 2007 cu o firmă de arhitectură din Budapesta, Citinvest Kft, care să execute 34% din proiectarea locuinţelor din Calea Aradului, iar restul de 66% să revină Wasley’s, chit că aceasta nu a avea niciun specialist. "Rolul asocierii a fost doar de a crea cadrul formal pentru ca Selina să justifice plata foloaselor necuvenite, iar inculpatul Kiss să le poată încasa fără riscuri", explică procurorii.
Chiar în ziua în care cele două firme din Ungaria s-au asociat, au şi semnat cu Selina contractul de proiectare în baza căruia, deşi valoarea declarată era de 335.000 euro, firmei orădene i-au fost facturate servicii de 1,014 milioane euro. "Întrucât nu este cunoscută valoarea reală a serviciilor prestate efectiv de Citinvest Kft în favoarea Selina, nu poate fi stabilită cu precizie întinderea foloaselor necuvenite achitate sub masca acestui contract", arată rechizitoriul, dar se poate uşor bănui că şi pe această cale şeful UDMR a mai încasat câteva sute de mii de euro "comision".
"Explicaţii puerile"
Sintetizând, procurorii afirmă că şeful CJ, Alexandru Kiss, "sub masca implementării unui proiect imobiliar social, a iniţiat, coordonat şi finalizat" vânzarea terenurilor la preţuri subevaluate şi cu dedicaţie pentru Selina, în schimbul unei şpăgi de cel puţin 702.375 euro, demonstrabilă atât cu acte, cât şi cu declaraţia "spălătorului" Bojtor, care "a recunoscut implicarea în activitatea infracţională" şi "remiterea foloaselor necuvenite", cash, către Kiss.
La fel ca şeful CJ, Beneamin Rus a refuzat să facă declaraţii în timpul anchetei, iar în faţa judecătorului Tribunalului Bihor care a soluţionat cererea DNA de arestare preventivă a negat comiterea faptelor, "preferând să formuleze răspunsuri evazive şi explicaţii puerile". Adică "fie a răspuns că nu-şi aduce aminte, fie s-a făcut că nu înţelege întrebările". Slabă şi fără imaginaţie apărare după atâtea "inginerii". Şi mai ales de la un om altminteri atât de sociabil şi vorbăreţ...
"TOŢI DRIBLEAZĂ"
De la primar la Universitate
Ca în toate trântelile, şi la vânzarea fostelor cazărmi Kiss a fost nerăbdător, plănuind asocierea formală cu Bretton în aprilie 2005, când CJ încă nu primise terenurile de la MApN. Ştia că Ministerul le va da, voia să nu ajungă la alţii nimic din ele, astfel că îşi zorea omul din Guvern, Cseke Attila (foto), pe atunci secretar de stat. Pe 1 iunie 2005, acesta îi raporta:
Cseke – Am fost la Minister... şi mâine plec din nou. (...) Este aşa cum am spus, hârtia este la CSAT (n.r. – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării). Hârtia iniţială (n.r. - pentru terenul din Calea Aradului) are avizul favorabil. Întrebarea e dacă pentru a doua (n.r. - terenul din strada Universităţii) s-a dat avizul favorabil. Nu am aflat ieri, dar voi afla mâine.
Kiss – Îhî... (...) Noa, şi atunci, Attila, aici este vorba despre 16 hectare sau ce? Ce scrie acolo? Nu ştii?
Cseke – Păi în celălalt... nu scrie câte hectare, dar sunt cuprinse mai multe cazărmi (...) eu am doar desenul...
Kiss – Ia uită-te! Să vezi dacă este mai mult decât 10 hectare... Cumva să te interesezi şi să îmi trimiţi despre ce este vorba. Pentru că aici sunt mulţi care driblează! Începând de la primar la Universitate... toţi. Toţi încearcă să obţină din asta o parte".
Kiss, concluzionează procurorii, "a urmărit îndeaproape derularea transferurilor", iar "numitul Cseke Attila s-a achitat cu succes de sarcinile trasate", astfel că pe 12 iulie 2005 terenurile au fost transferate CJ Bihor.
JOC DE GLEZNE
CJ, tot la mâna lui Kiss
Prejudiciul cauzat CJ de fostul preşedinte Alexandru Kiss, spun procurorii, este de 6,126 milioane euro (păstrând preţurile subevaluate în 2005), fiind produs prin faptul că Selinei i-a fost vândută doar o treime din suprafaţa totală a terenurilor, adică strict parcelele ce urmau să fie ocupate de blocuri, celelalte pierzând orice valoare comercială. Concret, în Calea Aradului au rămas nevândute parcele de 1,969 milioane euro rămase fără valoare comercială, iar pe Universităţii de 4,156 milioane euro.
Cu toate acestea, conducerea CJ, din care Kiss continuă să facă parte ca vicepreşedinte, a comunicat DNA la începutul lui 2014 "că nu se constituie parte civilă, întrucât nu a identificat niciun prejudiciu, şi că va încerca o soluţionare amiabilă a litigiului provocat de nerespectarea de către Selina a obligaţiilor contractuale".
Abia în iunie 2014, după un control al Curţii de Conturi (care însă a calculat un prejudiciu de doar 7,87 milioane lei, reprezentând contravaloarea terenurilor vândute, dar pe care Selina nu construise, şi care conform contractului trebuiau recuperate), conducerea CJ a decis deschiderea unui proces civil pentru "rezoluţiunea contractului" cu firma, fără însă a se îndrepta şi împotriva lui Kiss, autorul real al prejudiciului.
"Măsura readucerii în patrimoniul CJ a terenurilor pe care Selina nu a construit, recomandată de auditorii Curţii de Conturi, nu este însă de natură a acoperi întregul prejudiciu", atenţionează DNA. Mai mult, Selina a ipotecat terenurile cumpărate pentru a garanta credite bancare, declarându-şi totodată insolvenţa, pentru a se proteja de orice eventuală executare silită. În primăvara lui 2015 Selina a deschis şantierul unui nou bloc, pe care însă l-a abandonat după turnarea fundaţiei (foto), când a apărut riscul pierderii terenului.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.