Eroii nu se nasc, se educă! Acesta e mesajul pe care Şcoala Profesională Eurobusiness, înfiinţată de Primărie în parteneriat cu Parcul Industrial, l-a răspândit astă-vară prin tot oraşul, alături de imagini cu croitorese sau dulgheri prezentaţi în chip de supereroi, pentru a atrage tinerii spre specializările unde, după trei ani de studiu, obţin o calificare într-o meserie.
Degeaba! Cei mai mulţi dintre elevii care au terminat gimnaziul văd şcolile profesionale ca pe o recunoaştere a unui eşec, unde ajung doar cei incapabili să intre într-un liceu "normal", fie el "uman" ori "real". Între timp, firmele sunt dispuse să plătească salarii de peste 2.000 lei unui meseriaş bun, dar imposibil de găsit în Oradea, unde pretenţiile tinerilor sunt cu mult mai mari...
Penurie de specialişti
Din cei 27.000 elevi de nivel liceal înregistraţi în acest an şcolar în Bihor, aproape 1.000 sunt în clase profesionale, adică la specializări unde după trei ani de studiu nu susţin examen de bacalaureat, ci unul de calificare într-o meserie. Prea puţini, spun patronii bihoreni, care de ani buni se plâng că meseriaşii sunt greu de găsit.
Că Bihorul are nevoie de mai mulţi muncitori şi mai puţini "teoreticieni" o dovedesc şi datele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor, care centralizează săptămânal locurile de muncă vacante din judeţ. Potrivit AJOFM, doar 10% din posturile libere sunt pentru persoane cu studii superioare, majoritatea covârşitoare a angajatorilor căutând muncitori calificaţi. Chiar săptămâna trecută, din cele 881 joburi disponibile, doar 61 au fost pentru absolvenţii de facultăţi, iar 514 pentru cei cu studii medii şi şcoli profesionale!
Firmele caută mai ales muncitori în HoReCa (hoteluri, restaurante, cantine), adică bucătari, ospătari, chelneri sau cameriste, dar criza de meseriaşi se manifestă în toate sectoarele. "În construcţii avem o problemă. Foarte multe firme se plâng că pierd lucrări sau au probleme de încadrare în termen din cauză că nu au suficienţi angajaţi", explică directorul AJOFM Bihor, Békési Csaba (foto).
Plătiţi şi tot nu vor
Interesul scăzut pentru învăţarea unei meserii se vede cel mai bine chiar în aceste şcolile profesionale, ai căror directori abia reuşesc să umple clasele sau chiar eşuează. Asta deşi, culmea, fiecare învăţăcel primeşte lunar o bursă de 200 lei de la stat şi, dacă urmează specializările Şcolii Eurobusiness înfiinţate de Primărie şi de companiile locale, încă 200 lei de la firmele din Parcul Industrial!
În ciuda acestor avantaje, specializarea zidar-pietrar-tencuitor a Colegiului Tehnic Constantin Brâncuşi a avut doar doi "clienţi" la admiterea din vară, iar cea de instalaţii tehnico-sanitare doar cinci. În condiţiile în care numărul minim de elevi pentru înfiinţarea unei grupe este 14, cele două specializări s-au comasat şi au mai adunat încă 7 elevi ca să poată funcţiona.
Candidaţi puţini au avut şi specializări precum cele de sculer matriţer, de la Colegiul Tehnic Andrei Şaguna, unde după două sesiuni de admitere abia s-au adunat 15 elevi, sau de mecanici auto de la Colegiul Tehnic Traian Vuia, unde în acest an sunt doar 14 elevi. Chit că, aşa cum se ştie, această meserie este de-a dreptul bănoasă!
La Colegiul Tehnic Şaguna, clasa de confecţioner produse textile a strâns doar 4 elevi, aşa că nici nu s-a înfiinţat. "Pare paradoxal, pentru că Oradea are tradiţie în industria uşoară. În anii trecuţi cred că 20% dintre orădence au lucrat în firme de confecţii îmbrăcăminte sau încălţăminte, iar noi nu putem înfiinţa azi nici măcar o clasă", spune inspectorul Florian Mieluţ (foto), responsabil cu învăţământul tehnic în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean.
De meserie "dezertori"
Profesorul afirmă că mulţi dintre cei care optează pentru şcolile profesionale o fac mânaţi de gândul că primesc bani doar ca să meargă la şcoală, dar fără ambiţia reală de a deveni meseriaşi, unii abandonează cursurile. Nici măcar în Şcoala Eurobusiness, unde vara aceasta au ieşit din ateliere primii meseriaşi cu diplome, aproape că nu există clasă fără abandon.
De pildă, la Colegiul Brâncuşi, din clasa de electromecanici utilaje au absolvit 15 din cei 17 cursanţi. La Colegiul Tehnic Traian Vuia, la specializarea operator CNC (maşini cu comandă numerică), specializare foarte căutată în Parcul Industrial, din cei 16 elevi înscrişi au ajuns în ultimul an doar 11 şi doar 8 au promovat examenele finale, primind diplome de calificare.
Ce s-a întâmplat cu "dezertorii", nu ştie nimeni. Culmea e, însă, că nici despre absolvenţii cu diplomă nu se ştiu prea multe! Din cei 50 de meseriaşi scoşi de Eurobusiness în vară, doar doi s-au şi angajat în Parcul Industrial. Şi nu pentru că nu i-ar vrea companiile, ci fiindcă nu vor ei! "Rata de inserţie în firme e scăzută, într-adevăr, dar s-ar putea schimba, pentru că în octombrie-noiembrie firmele fac angajări pentru noul sezon de producţie", spune Liana Boangiu, manager de resurse umane în Parcul Industrial Eurobusiness. Nu este exclus, pe de altă parte, ca unii absolvenţi să fi luat drumul Occidentului, unde, dacă ştiu meserie, sunt şi foarte bine plătiţi.
Goana după bani
De altfel, nivelul scăzut al salariilor din Oradea ar fi una din explicaţiile specialiştilor pentru dezinteresul faţă de şcolile de meserii. "Părinţii încă speră că dacă îi dau la facultate copiii vor avea salarii mai mari", zice inspectorul Mieluţ.
Fals, după cum demonstrează piaţa muncii. "Un sudor priceput, la mare căutare acum în Oradea, poate câştiga peste 2.500 lei pe lună", zice directorul Békési. În condiţiile în care un asistent universitar nu primeşte mai mult de 1.600 lei, devine limpede că "meseria este brăţara de aur"...
Insuccesul şcolilor profesionale este cauzat, în cea mai mare măsură, de reputaţia pe care o au ele, aceea de refugiu pentru "rataţii" care nu reuşesc să intre la liceele teoretice. "Profesorii şi părinţii au promovat continuu ideea că şcolile profesionale sunt doar pentru cei incapabili să intre la o şcoală teoretică, iar acestea sunt rezultatele!", spune Horia Oniţa, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor.
Când îşi vor da seama cu toţii, părinţii şi tinerii deopotrivă, că greşesc? Greu de spus. Probabil abia când primii vor vedea că ţin în casă un şomer. Sau, de fapt, când nu-l vor mai putea întreţine...
FĂRĂ VIZIUNE
Sudoria-i meseria!
Cea mai limpede dovadă a eşecului şcolilor profesionale este lipsa sudorilor şi a celor dispuşi să înveţe această meserie bine plătită. Deşi numeroase firme locale caută astfel de specialişti, nici măcar una dintre şcolile cu profil tehnic din judeţ nu şcolarizează viitori sudori, pentru că nu are specializarea în oferte. "În vară a venit la mine un tată, de profesie inginer, care mi-a zis că vrea să-şi facă copilul sudor. I-am spus că nu avem specializarea aceasta în şcolile din Bihor şi ar trebui să aleagă altceva. A preferat să-l ducă la Arad, unde este şcoală de sudori", spune inspectorul Florian Mieluţ.
De ce s-a ajuns aici? Şcolile se feresc să înfiinţeze specializări noi deoarece procedura costă timp şi bani, fiind necesară acreditarea de către un organism de pe lângă Ministerul Educaţiei, or directorii de şcoli nu au nicio certitudine că acestea vor fi căutate şi peste câţiva ani, după absolvirea primei promoţii. De altfel, lipsa unei planificări pe termen lung este una dintre cele mai păguboase probleme ale pieţei muncii. "Trebuie să avem o strategie clară, să ştim ce vrem şi ce necesităţi avem, altfel vom fi mereu debusolaţi", spune directorul AJOFM, Békési Csaba.
.jpg "Oradea ieri, Oradea azi: Cum a fost construit ansamblul de blocuri din Calea Averescu (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.