Şcoala lui Soros

De câte ori un mare investitor anunţă că vrea să se mute în Estul Europei, inima ne tresaltă de bucurie, ca lui Creangă când se gândea la locurile copilăriei. Pe aici, prin vestul ţării, de bucurie că poate se vor mai crea nişte locuri de muncă, prin alte locuri de spaimă că vine cineva să tulbure liniştea ajutorului social.

Tot aşa, la auzul veştii că Soros trebuie să-şi mute universitatea din Budapesta, forţat de Orban pe motiv că vrea să ia fabricile, pământurile şi bograciul ungurilor, primarii de pe graniţa de vest s-au oferit să dea găzduire prestigioasei instituţii.

Vestea e de două ori bună: o dată că poate ne pricopsim cu o şcoală de elită, şi apoi că nici ungurii nu-s mai breji ca noi dacă se tem de Soros. Mai urmează să se teamă de moşieri şi de Binomul cu care sunt anesteziaţi privitorii de la televiziunile penalilor şi ne putem înfrăţi.

Poate Oradea oferi facilităţi tentante unei asemenea universităţi? Şi aici e vorba de sediu, spaţii de cazare, legături cu restul lumii, nu de pâine cu sare şi folcloriste pe pista aeroportului. La o primă vedere, da. În plus, Soros poate fi mulţumit, că şi la noi se vorbeşte ungureşte, iar componenta iudaică încă nu s-a pierdut.

Deocamdată suntem, însă, în situaţia semi-ilegalistului care se ascundea deşi nu-l caută nimeni. Sperăm să dăm lovitura cu această universitate, dar poate Soros nu o mută, ci o desfiinţează de-a binelea, dacă tot s-au prins politicienii din fostele ţări comuniste de planurile lui de-a conduce lumea.