UDMR Bihor caută duşmani

Fostul şef al UDMR Bihor, Alexandru Kiss, rămâne în memoria colectivă ca un delapidator al contractelor publice, nărav pentru care acum riscă ani grei de puşcărie. Omul nu era însă nici şovin, nici agresiv, ceea ce nu se poate spune despre succesorii săi, Pasztor Sandor, Szabo Odon şi Cseke Attila, care dau semne tot mai vizibile că suferă de aceste tare, doar exhibarea lor făcând-o în moduri diferite.

Pe primul, BIHOREANUL l-a prins că, ahtiat de imagine, şi-a pus numele pe panourile ce promovează, pe bani publici, cursele Ryanair spre Barcelona şi Milano. Pasztor şi-a dezvelit astfel adevărata faţă, aceeaşi ca a lui Oprişan de Vrancea sau Mazăre de Constanţa, dezvăluind totodată şi chipul real al UDMR: deşi decenii întregi politicienii acestui partid au pretins că nu fac politică precum "miticii" români, i-a contrazis flagrant recentul abuz, fără precedent în Bihor, cu totul "neardelenesc", ci 100% balcanic.

Ca să-l scuze, Szabo Odon a susţinut că gestul său are un precedent în anul 2000, când Petru Filip îşi pusese numele pe o mică placă amplasată la Muzeul Memorial Iosif Vulcan, fără ca BIHOREANUL să-l fi taxat, după cum ziarul ar fi trecut cu vederea şi faptul că anul trecut Ilie Bolojan şi-ar fi pus numele pe materialele publicitare pro Oradea Mare. Fals: pe Filip l-a taxat BIHOREANUL încă de atunci, iar pe Bolojan nu avea de ce, din simplul motiv că acesta chiar a refuzat să-şi pună faţa ori numele pe reclame. Szabo a pretins însă că menajăm primarii români, dar îi atacăm pe UDMR-işti fiindcă sunt unguri, ceea ce e tot o minciună: politicienii UDMR sunt condamnabili nu prin ce sunt, ci prin ce fac, maghiaritatea lor nefiind, în sine, nici superioară, nici inferioară românităţii celorlalţi politicieni.

După alegerile locale, când mulţi concitadini maghiari au dat UDMR un vot de blam fie absentând de la urne, fie având alte opţiuni decât lista lui Pasztor de la judeţ sau a lui Huszar de la oraş, acest partid îşi caută cu febrilitate duşmani, iar când nu-i găseşte îi inventează. La fel îşi plăsmuieşte şi pericolele de care are nevoie pentru a-şi justifica activitatea. Când primitiv, ca Szabo, când perfid, ca Cseke, care mai nou agită pericolul "degradării" Oradiei şi Bihorului, inclusiv prin panouri cu textul "Salvăm Oradea. De Bucureşti. Taxele noastre să îmbogăţească Ardealul. Nu Capitala!".

Lăsând la o parte că tot un drac e unde se duc banii bihorenilor când se duc, la Cluj sau la Constanţa, Cseke se joacă cu focul, dezlegând câinii certurilor etnice, de supărare, de fapt, că PNL nu s-a "încolonat" în spatele său pentru a se opune drobului de sare de pe casă. Dacă ar fi onest, şi-ar aminti că partenerii săi PSD-işti s-au angajat pe vremea USL că vor milita ca Oradea să fie centru de regiune, dar n-au mişcat nimic când Vămile s-au mutat la Cluj.

Pe scurt, dacă jurnaliştii îi atacă pe UDMR-işti, aceştia trebuie să recunoască: o păţesc nu pentru că sunt unguri, ci fiindcă sunt necinstiţi.