Tovarăşul NU

Cu mulţi ani în urmă, când PSD abia se lepădase de denumirea FDSN pentru a se boteza PDSR, iar organizaţia din Bihor era dominată de inşi ca Mihai Bar ori Ghiţă Sârb şi formată preponderent din proletari, economişti şi ingineri, credeam că apariţia unui nou "star", provenit din mediul universitar, îi va imprima prestanţă, logică şi eficienţă. În timp, aveam să constat că m-am înşelat.

Nădejdea că Ioan Mang - profesor, patron de firmă şi prorector "disident" ce năzuise vreme îndelungată să-i ia locul Unchiului Teodor Maghiar fără a îndrăzni niciodată să-l înfrunte - va revoluţiona social-democraţia bihoreană s-a dovedit o iluzie. Imediat ce a pus stăpânire pe şefia PSD Bihor, singurele schimbări au constat în creşterea ponderii sorboneilor licenţiaţi în Politologie şi Ştiinţele Comunicării în activul de partid, fără ca asta să fi provocat, vorba părinţilor lor, trâmbiţatul salt calitativ, precum şi în consacrarea tezei - similară Ideilor Ciuce nord-coreene prin adâncimea înşurubării ei în ţestele noii generaţii de pesedişti bihoreni - că nimic din ce fac ceilalţi nu este bine. Absolut nimic.

De când patronează PSD Bihor, Ioan Mang a reuşit un adevărat record: să se afirme, să promoveze şi să supravieţuiască exclusiv din contestarea proiectelor celorlalţi. E unicul politruc local care la fiecare competiţie şi-a făcut "program" din promisiunea că nu va face, ba chiar va împiedica, îndeplinirea promisiunilor celorlalţi. Cu totul excepţional, întrucât chiar degeaba nu putea sta, a făgăduit finalizarea unor proiecte gândite şi începute tot de ceilalţi (ca de pildă noul sediu al Muzeului ori parc industrial în judeţ). În rest, nicio idee proprie, nicio propunere nouă, nicio realizare. Doar permanenta şicanare a celor care şi-au asumat riscul de a greşi încercând şi făcând una sau alta. Vă amintiţi, desigur, de sabotarea proiectului Oradea Mare sub pretextul "suveranităţii" Sînmartinului, de agitarea pericolului CET pe gaz etc.

Astă-vară, când a redevenit ceva la judeţ cu ajutorul UDMR, încă mai credeam că, ostoindu-şi apetitul de putere prin atingerea propriilor limite, se va linişti şi, silit şi de etatea tot mai înaintată, va purcede să facă, în sfârşit, ceva. Iar m-am înşelat. Săptămâna trecută, după o lungă moţăială, patronul PSD Bihor s-a băgat din nou în seamă doar pentru a ameninţa că mută sala polivalentă la Sînmartin (grozav s-a dezvoltat comuna suverană şi independentă!) şi pentru a-şi vesti împotrivirea la proiectul extinderii liniilor de tramvai prin sudul oraşului. Fără să-l fi întrebat nimeni. Fără să fi argumentat nimic.

După asemenea prestaţii, prin care îşi sporeşte faima de "Tovarăşul NU" al Bihorului, este cazul ca în legătură cu Ioan Mang să nu ne mai facem nicio speranţă. Singurul medicament care poate pune capăt acestei suferinţe în evoluţia judeţului a rămas, din nefericire, timpul.