În vremurile pandemiei, când teama de inamicul invizibil creşte de la zi la zi, tot frica de şefi rămâne mai puternică în România. De când medicii şi asistenţii din spitale s-au trezit că nu au materiale de protecţie, unii au avut curajul să îşi strige nemulţumirea în public, în faţa camerelor de luat vederi. Dar cei mai mulţi dintre ei au cerut să li se protejeze identitatea. Au apărut astfel în jurnalele TV cu feţele ascunse şi vocile distorsionate, de parcă ar fi intrat în programul de protecţie a martorilor.
Să strigi în gura mare că n-ai ce-ţi trebuie pentru munca de zi cu zi e interzis în sistem. În orice sistem. E revoltă, e disidenţă, e sabotaj! Dăunează la funcţie, la avansări, la sporuri sau măriri de salarii, la relaţiile cu colegii şi cu şefii. Frica de realitate şi băgatul capului în nisip prevalează în faţa sincerităţii. Dacă nu ne spunem baiurile în faţă, parcă nici ele nu-s aşa de mari. Cel care tace e înţelept, cel care deschide gura e executat, poate nu azi, dar într-o zi tot o va păţi cumva. "Era o persoană incomodă", îi va fi cioplit pe cruce.
Virusul cel mai periculos din jurul nostru rămâne tot incompetenţa. Blestemul politichiei care înscăunează oameni din motive de loialitate, nicidecum de performanţă, face mai multe victime decât pandemiile. Dar în vremuri de criză ei nu îşi mai pot ascunde limitele intelectuale şi nepriceperile profesionale. Cu "Să trăiţi, şefu!" şi "Mulţumesc, boierule!" nu se face performanţă, doar se ia un salariu bun şi se acumulează o pensie ultra-decentă. Iar schimbarea de lideri la 2-3 luni nu rezolvă nimic.
Le recomand oamenilor cu feţele ascunse şi vocile distorsionate să nu se mai teamă. Cu cât vor fi mai mulţi, cu atât vor fi mai greu de persecutat. Ceea ce au ei de spus este real. Să vrei o mască de protecţie nu e o dorinţă absurdă, să vrei combinezon în vreme de pandemie nu e un moft, să ai proceduri medicale puse la punct nu este un cadou din partea lui Dumnezeu. Sistemul de sănătate nu e femeia aia grasă pe care o minţi frumos spunându-i că arată bine şi că a mai slăbit. Dacă nu spui lucrurilor pe nume, condamni oamenii la suferinţă şi la moarte.
Nu cred că pesediştii, peneliştii, useriştii sau udemeriştii au moduri diferite de a reacţiona în faţa unei boli. Organismele lor sunt identice, funcţionează la fel, indiferent de culoarea sângelui care le curge prin vene. Poate că momentul acesta este ideal pentru a-şi lua labele şi influenţa politică de pe sistemul de sănătate, să extirpeze politrucii înşurubaţi acolo împotriva firii şi să-l lase să-şi scoată singur la suprafaţă profesioniştii care să conducă cum scrie la carte. Fără licitaţii trucate, fără contracte cu dedicaţie, fără supraevaluări, fără soluţii de dezinfectare diluate, fără minciuni.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.