La fel procedează şi premierul Emil Boc. Dă la gâşte, dă cu coasa, dă la rindea, dă cu barda, dă la gater, dă la OTV... Numai să nu guverneze! Semn că nu are competenţa s-o facă şi că, el însuşi conştient de asta, e îngrozit la gândul că i-ar putea măsura cineva nepriceperea în funcţia pentru care primeşte salariu din banul public şi alte privilegii aproape "nesimţite" - locuinţă de serviciu, avion la dispoziţie, goarne la televiziuni...
Sigur, am putea crede, ca prostimea, că "uite ce băiat de-al nostru e ăsta mic din Răchiţele" şi să-l lăudăm că-i popular ca şeful lui, Băsescu. Dispus la orice oră să mulgă un berbec, să tundă un purcel, să creştineze un tătar...
Problema este de două ori gravă. În primul rând la nivelul mentalităţii colective căci, prin asemenea stratageme de imagine, se inoculează din nou poporului, şi aşa încă buimac după cinci decenii de comunism, ideea că Tătucul face fix ce faci tu. Dar şi Stalin stătea de vorbă cu poporul, croia demonstrativ mantale pentru soldaţii Armatei Roşii în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, etc.
La fel făcea Ceauşescu: inspecta lanurile de grâu, veghea la producţiile-record, mângâia vacile aduse special pentru vizitele sale în ceea ce propaganda numea "Patria - cabinetul de lucru al Preşedintelui"... Aşadar, eludând minima igienă socială necesară într-o societate democratică şi capitalistă, care ar trebui să se bazeze pe iniţiativa individuală, Tătucul supravieţuieşte prin noii fii ai poporului.
Şi mai costisitor e, însă, că propaganda de inspiraţie totalitară abate atenţia poporului de la problemele adevărate. Uite-aşa, în timp ce dascălii protestau în faţa Guvernului, aşa cum anunţaseră cu multe zile înainte, viteazul Boc o ştergea la Cluj, cu avion, cu SPP, cu STS, pentru a asista - ghiciţi - la inaugurarea unei grădiniţe ce poartă numele "Albă ca Zăpada". Nici că se putea un flit mai cinic tras fraierilor de dascăli...
În acest timp, tot mai mulţi "ne râdem" de Boc, şi tot mai puţini realizăm că omul e pus numai pe scăderi, niciodată pe adunări şi înmulţiri. Cel puţin nu pentru popor. Iar în istorie pare să intre ca elevul veşnic nepregătit, dar care, ca să treacă anul, e mereu dispus să şteargă tabla după alţii. Niciodată să scrie ceva pe ea, ci doar s-o şteargă. Premierul "Tabula rasa"...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.