Steatoza hepatică: acumularea excesivă de grăsimi la nivelul ficatului

Steatoza hepatică reprezintă o acumulare excesivă de grăsimi la nivelul ficatului (în special trigliceride) cu mărirea sa uşoară până la moderat şi cu caracter benign şi reversibil de obicei, dar uneori putând deveni gravă, cu evoluţie spre ciroză (în condiţiiile acumulării excesive şi îndelungate şi a asocierii unor factori nocivi). În mod normal, ficatul conţine 2-4% grăsimi.

Când grăsimile depăşesc 10% este vorba de infiltraţia grasă, iar când depăşesc 50% se vorbeşte de steatoza propriu-zisă. Cauzele steatozei hepatice sunt multiple, existând relaţii cu vârsta, zonele geografice şi starea de nutriţie a celor afectaţi.

Alcoolismul reprezintă cauza a circa 50% din cazurile de boală. Alte cauze sunt diabetul zaharat necontrolat, malnutriţia proteino-calorică, obezitatea, deficienţele nutriţionale din unele boli cronice, infecţii severe etc. În circa 10% din cazuri nu se poate evidenţia nici un factor etiologic clar.

Simptomele bolii sunt minore, alături de cele ale bolii de bază. Pot exista pierderea poftei de mâncare, astenie, icter, creşterea dimensiunilor ficatului etc. Diagnosticul se pune pe datele clinice, de laborator, ecografie, puncţie bioptică hepatică. În condiţiile eliminării factorilor etiologici evoluţia este favorabilă.

Atenţie!

Tratamentul bolii are ca scop eliminarea factorilor etiologici (interzicerea alcoolului, tratamentul corect al diabetului, îndepărtarea toxicelor hepatice) şi corectarea alimentaţiei inadecvate calitativ şi cantitativ. In steatozele fără cauze concrete este indicat un regim sărac în hidrocarbonate (pâine, paste făinoase, dulciuri) şi grăsimi.

Reţineţi!

Tratamentul medicamentos nu are o eficacitate certă în formele comune de boală, dar este indispensabil în formele acute şi complicate. Este utilă prezentarea la medicul de familie măcar o dată pe an, pentru un bilanţ al stării de sănătate ce poate depista şi o eventuală steatoză hepatică.