Şeful Salvamont învaţă turiştii cum să se comporte pe munte: "Fenomenul urcatului cu telecabina în şlapi se manifestă şi la noi"

De doi ani încoace, numărul accidentaţilor în munţii din Bihor este în scădere, semn că bihorenii au început să priceapă că pe munte nu se urcă oricum. Totuşi, în continuare mulţi trec nepăsători pe lângă indicatoarele turistice şi numai norocul face să nu devină victime.

"Pe munte trebuie să urcăm conştienţi de ceea ce facem", spune Pinter Istvan, şeful Serviciului Salvamont-Salvaspeo Bihor. Din 2005, Pinter este coordonatorul salvamontiştilor bihoreni şi, la fel precum colegii lui, cunoaşte bine munţii judeţului, cu plusuri şi minusuri cu tot. Mai precis, ce ne oferă natura şi ce ştim noi să valorificăm...

Ne civilizăm!

- A început sezonul rece, iar bihorenii vor căuta zăpada, urcând spre pârtii. Ce le recomandaţi, ca să nu aibă nevoie de ajutorul salvamontiştilor?

- Să folosească echipament de schi adecvat şi reglat în funcţie de înălţimea şi greutatea lor, să poarte cască de protecţie, chiar dacă nu este obligatorie în România, să fie atenţi la ceilalţi schiori, să respecte regulile pârtiilor. Cei care schiază în afara pârtiilor, să fie precauţi, zăpada nu este încă tasată.

- Câte misiuni de salvare a avut Salvamont Bihor în acest an? Se observă o creştere sau o scădere a accidentelor montane?

- Anul acesta am salvat 131 de persoane, din fericire niciun decedat. Numărul accidentaţilor este în scădere sau stagnează. În 2013 am avut un vârf, 312 persoane, şi de atunci mergem în jos,  chiar dacă numărul turiştilor se păstrează. Explicaţia este că lumea se civilizează, oamenii merg mai pregătiţi pe munte.

- Au salvamontiştii toate dotările de care au nevoie în misiunile de salvare? Ce le lipseşte?

- În principu, suntem bine dotaţi. O problemă este legată de infrastructură, avem nevoie de baze în Defileul Crişului, în Glăvoi şi la Stâna de Vale, unde acum avem puncte de prim-ajutor.

- Câţi salvamontişti acţionează acum în Bihor? Sunt puţini, mulţi?

- În total, suntem 45, dintre care 10 suntem angajaţi, iar ceilalţi voluntari. Suntem la limită, ca necesar, şi ar trebui să fie mai mare numărul de angajaţi.

Stâna de Vale, potenţial irosit

- Cât de sigure sunt pârtiile frecventate de bihoreni, Arieşeni şi Vârtop?

- Pârtiile sunt în stare foarte bună, când este zăpadă. Problema este că una din pârtiile din Alba şi pârtia noastră nu sunt dotate cu tunuri de zăpadă, iar când nu este suficientă zăpadă, ies pietre.

- Stâna de Vale este o staţiune moartă?

- Este o zonă cu un potenţial foarte mare pe timp de iarnă. În zona Vârfului Poieni ar încăpea mai multe instalaţii de schi, până la peste 1600 de metri, pe care inclusiv în aprilie-mai s-ar putea schia. Din păcate, nu există această instalaţie şi, mai mult, cea existentă nu este omologată. Aşa că Stâna a ajuns un centru de sporturi motorizate.

- Cea mai cunoscută zonă montană din Bihor, Padişul, este un haos din perspectiva infrastructurii turistice. Care credeţi că este soluţia ca această zonă să fie plăcută şi sigură pentru turişti?

- Cel mai important este drumul de acces. Apoi ar fi nevoie de o zonă de campare, delimitată şi cu condiţii corespunzătoare, duşuri, WC-uri... De asemenea, trebuie reguli clare, să ştie turistul unde are voie să campeze şi să parcheze şi unde nu. Bineînţeles, este nevoie şi de utilităţi: apă, canalizare, energie electrică...

Defrişările omoară traseele!

- Aţi făcut investiţii în acest an în infrastructura montană şi speologică a Bihorului?

- Cea mai mare realizare din acest an este un traseu turistic nou ce urmează să fie omologat, în zona Bratca, şi un traseu de via ferrata la Vadu Crişului, lung de 200 de metri.

- În anii trecuţi, în Bihor era frecvent şi pe munte fenomenul vandalismului. Mai distrug turiştii traseele?

- Turiştii cu siguranţă nu, o problemă avem cu localnicii. Cablurile de la via ferrata din Şuncuiuş au dispărut anul trecut de două ori, stâlpii de marcaj din zona de gol alpin din Padiş dispar şi ei.  De asemenea, în zonele unde se fac tăieri de lemne, dispar inclusiv copacii de pe traseul marcat.

- Care sunt cele mai frecvente greşeli pe care le fac turiştii pe munte?

- Greşesc că nu se informează asupra traseului, merg fără hărţi şi fără echipament. Fenomenul urcatului cu telecabina în şlapi se manifestă şi printre bihoreni. Cel mai grav aspect este însă nebăgarea în seamă a indicatoarelor sau chiar a recomandărilor noastre, trec pe lângă fără să clipească. Este important să nu uităm că mergem pe munte şi nu trebuie să-l subestimăm.

- Împreună cu CJ Bihor şi cu autorităţile din cantonul elveţian Saint Gallen, derulaţi un proiect ce are ca scop înfiinţarea unei şcoli de salvatori montani în Bihor. Ce avantaje le va aduce bihorenilor?

- În acest centru de pregătire îi vom învăţa pe voluntarii din Bihor. De asemenea, proiectul are o componentă de schimb de experienţă, care va duce la perfecţionarea salvamontiştilor noştri.