Orădenii au avut parte, sâmbătă, de o întâlnire relaxantă și interesantă cu jurnalistul și scriitorul Viorel Ilișoi, singurul ziarist român condamnat la închisoare, după 1989, pentru delict de presă.
Invitat al Muzeului Țării Crișurilor, în cadrul proiectului „Tipografia de idei” derulat de instituția muzeală, Ilișoi le-a povestit orădenilor, cu umor, cum a ajuns în spatele gratiilor pentru că a scris un articol despre șeful său, pe care îl asemuia cu Saddam Hussein, dar și alte amintiri din cei peste 30 de ani în care a semnat reportaje.
I s-a tras de la Saddam...
La începutul dialogului cu jurnalistul orădean Florin Mihalca, în curtea Muzeului, unde cei aproape 30 de orădeni care au format publicul au stat pe fotolii sau bănci, Ilișoi a fost provocat să se descrie, spunând despre el că trăiește, așa cum a făcut-o aproape toată viața, din scris. Crescut la casa de copii de la vârsta de 7 ani până la majorat, s-a apucat de gazetărie imediat după căderea comunismului și a fost toată cariera sa un autor de reportaje.
În 1991, pe când lucra la un ziar din Botoșani, a scris și publicat (într-un ziar din Suceava) pamfletul „Saddam Hussein se ascunde la Botoșani”, un text în care îl critica pe șeful său de la ziar, care era și directorul Fundației pentru Tineret. Un an mai târziu, când Ilișoi era deja mutat în Iași (unde lucra la revista „Timpul”), fostul său șef l-a dat în judecată, iar în baza unei legi din 1974 (legea comunistă a presei), a fost condamnat pentru delict de presă la 3 luni de închisoare, din care a executat 19 zile.
Jurnalistul nici n-a știut de proces și de condamnare, deoarece singura citație a fost afișată la Primăria Botoșani, când el nu mai locuia în oraș, astfel că nici nu s-a apărat.
Scandal la nivel înalt
În fața publicului orădean, Ilișoi a rememorat scandalul internațional care a izbucnit odată cu arestarea lui. Întâi, l-a vizitat Stephen Fischer-Galați, un român emigrat în SUA și ajuns consilier președintelui Bush pe probleme de Europa de Est. „A venit și m-a vizitat în celulă, iar pentru el era incredibil că un ziarist român e închis. Nici măcar pentru că am dezvăluit secretul rachetei din păpușoi, era doar o chestie între doi băieți din Botoșani... Am spus despre el că seamănă cu Saddam Hussein, nu altceva, nu l-am acuzat că a întreținut relații cu capra. Și chiar semăna”, a povestit Ilișoi.
În urma vizitei, consilierul lui Bush a propus Congresului american să nu se mai acorde clauza națiunii celei mai favorizate pentru România.
O altă implicare la nivel înalt a fost pe filieră irakiană: un prieten de-ai lui Ilișoi, Titus Ceia, a anunțat Ambasada Irakului de la București despre condamnare, iar ambasadorul l-a sunat pe ministrul de Externe de-atunci, Adrian Năstase, să-i reproșeze că în România este considerată o jignire asemănarea cu președintele pe care diplomatul îl reprezenta la București.
Aceste două episoade, alături de presiunea din presa internațională, au condus la eliberarea lui Ilișoi. „Scăparea” găsită de justiția din țara proaspăt intrată în democrație a fost faptul că, condamnat în lipsă, jurnalistul n-a beneficiat de dreptul de a face recurs. Drept urmare, după 19 zile de arest, a atacat sentința cu recurs, iar hotărârea a fost casată.
Reportajul – prea scump pentru ziare sărace
Viorel Ilișoi, care a lucrat în redacții precum Jurnalul Național, Național, Cotidianul și, cel mai recent, PressOne, a recunoscut că a mai avut ulterior vreo 40 de procese, toate câștigate, și a vorbit despre faptul că presiunea asupra presei încă există, jurnaliștii fiind tracasați cu procese civile în care li se cer despăgubiri uriașe. „Realitatea este că criteriile economice pe care sunt bazate ziarele nu îți permit niciun fel de libertate”, a spus el, vorbind atât despre cum mass-media este folosită de diverși afaceriști sau oameni politici pentru interesul propriu.
Din 2014, Ilișoi nu mai lucrează ca jurnalist: „Reportajul a ajuns prea scump pentru ziare sărace”. În schimb, are o activitate bogată de scriitor și, pentru că la Oradea a venit și cu exemplare din cărțile sale, inclusiv cele care cuprind reportaje publicate de el, invitatul MȚC a rememorat și câteva asemenea personaje.
Amintiri din gazetărie
Ilișoi și-a amintit de Mihai Găină, bărbatul care a câștigat un proces cu compania de furnizare a energiei electrice după ce penele de curent i-au distrus ouăle de păun puse la eclozat, despre cum el însuși s-a angajat ca zilier la cules de mere lângă Fălticeni, doar ca să scrie povestea culegătorilor de-acolo, ori despre subiectele pe care gazetarii din București, inclusiv el, le inventau, ca să umple paginile ziarelor. „Proză vândută în mod fals ca reportaj”, a explicat el, fără prea multe remușcări.
Jurnalistul a mai vorbit despre convingerea pe care o are, și anume că „scrisul este o armă a naibii de puternică”, dar și că trebuie să fie o modalitate de a respira povești sau destine, inspirația fiind documentarea lor, iar expirația scrisul și, totodată, eliberatul, pentru ca autorul să nu poarte povara cu el.
În final, scriitorul a anunțat că în octombrie își va lansa o nouă carte și și-ar dori și o întâlnire cu publicul din Oradea. Pentru că din audiență a primit promisiuni de sprijin în organizare, cel mai probabil, Ilișoi va reveni în oraș nu peste mult timp.
La finalul dialogului din curtea MȚC, Viorel Ilișoi le-a oferit doritorilor autografe
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.