Săptămâna patimilor

Chiar şi cei mai nemiloşi atei pe care îi cunosc (şi ştiu câţiva!) s-au abţinut săptămâna trecută de la jigniri şi chiar de la sarcasme, dovedind îngăduinţă faţă de cei pe care altminteri îi cataloghează fără menajamente ca habotnici, creduli, înapoiaţi, sclavi ai unei credinţe în ceva/cineva care "nu există". În Săptămâna Patimilor doar primii doi oameni în stat au reuşit să dezguste o ţară întreagă: Băsescu şi Ponta. Stâlpii naţiunii, preşedintele şi premierul.

Sigur, nu ei au ales, înadins, momentul, ci DNA, care săltase baroni PSD-işti fără să ţină cont de calendar, făcându-l pe premier să promită "persecutaţilor" eliberarea tuturor în noiembrie, odată cu pensionarea preşedintelui. Cum anume n-a explicat, că nu avea cum. În loc să-l lase să dea din colţ în colţ, preşedintele i-a sărit în ajutor, întărind, prin ameninţări şi insinuări, convingerea că procurorii acţionează la ordin, şi discreditând astfel, cu fanfaronada sa, eforturile magistraţilor oneşti, câţi or fi aceştia.

Ce-a urmat, o ştie tot românul care nu vieţuieşte în pustnicie: un ping-pong cu rahat pe care ambii politicieni l-au exersat toată săptămâna, abătând atenţia fix de la subiect - apropierea braţului lung al legii nu doar de baroni, ci şi de premierul în al cărui birou aceştia îşi trafichează influenţa.

Niciodată, în ultimii 25 de ani, politicienii noştri nu s-au mai desfrânat în aşa hal tocmai într-o perioadă când românii, majoritatea autodeclaraţi creştini, încearcă să fie mai buni sau măcar mai puţin păcătoşi decât în toate celelalte zile.

Din nefericire, la dezmăţul de săptămâna trecută a contribuit şi presa aliniată, dând apă la moară talibanilor din ambele tabere. De-o parte Antenele şi RTV, de cealaltă B1 şi EvZ, au încurajat harţa celor doi, fără altă miză decât cea de întărire a poziţiilor în vederea alegerilor din toamnă.

Puţini au sesizat cât de nelalocul său e maniera în care preşedintele şi premierul îşi exercită demnităţile, punându-şi energiile nu în fapte, ci în vorbe grele, inacceptabile într-o ţară europeană. Din această minoritate, spre cinstea sa, face parte noua conducere a Academiei Române, care a adresat "un apel stăruitor forţelor politice şi comunicatorilor publici de a respecta valorile civilizaţiei şi spiritualităţii româneşti, mai ales în perioada sărbătorilor Sfintelor Paşti, şi de a menţine nivelul dezbaterilor publice în limitele decenţei".

Din nefericire, nu la fel a procedat şi capul Bisericii Ortodoxe, parcă plecat de pe pământ săptămâna trecută. Mă tem că, la fel precum cei doi politicieni, era şi el cu gândul la scrutinul din toamnă, pentru că de la fiecare - şi de la preşedinte, şi de la premier - aşteaptă încă "multă şi mare milă". Pentru ctitorirea Catedralei Neamului, pentru plata clerului şi prelungirea înlesnirilor fiscale ale acestui mega-ONG căruia, şi prin astfel de laşităţi şi complicităţi cu Cezarii zilei, îi pune cruce însuşi Prea Fericitul cu toţi ai săi...