Sanitarul apelor: Un împătimit al scufundărilor, Radu Herea adună gunoaie de pe fundul apelor din Bihor (FOTO / VIDEO)

De fiecare dată când se întristează văzând pungi și flacoane pe malurile râurilor, bihorenii trebuie să-și dea seama că dezastrul este, de fapt, mai mare: la suprafață rămân doar gunoaiele care plutesc, în timp ce restul se „ascund” în adâncuri.

Orădeanul Radu Herea vede bine asta. Pasionat de scufundări, el ajunge pe fundul Crișului Repede sau al lacurilor din Bihor ori de câte ori are ocazia. Și de fiecare dată iese la suprafață cărând gunoaie...

Înotător autodidact

De meserie sudor, Radu Herea a fost de mic atras de apă. „Pe la 4 ani mergeam cu tata la pescuit, iar pe la 5 ani am învățat să înot, pe canalul colector de lângă satul Roit, unde ieșeam la scăldat cu alți copii”, povestește bărbatul, acum în vârstă de 44 de ani. Încă de-atunci, cel mai mult îi plăcea să înoate sub apă, nu la suprafață, cu ochii larg deschiși, chit că nu avea masca specifică scafandrilor. 

În 2007, când a mers în concediu în Grecia, a văzut pentru prima oară scafandri care săreau în mare și cercetau lumea din adâncuri. Iar un an mai târziu, în Corfu, a făcut, pentru întâia oară, și snorkeling, adică înotul la suprafața apei, dar cu tub de respirat. „Am vrut să fac și scufundări, dar n-am mai apucat”, spune Radu.

Reîntors acasă din vacanță, curiozitatea scufundării nu l-a părăsit și a început să se documenteze despre ce înseamnă cercetarea lumii din adâncuri. „Am intrat pe forumul scafandrilor din România și l-am luat la puricat. Luni de zile am citit tot ce au scris ei acolo”, povestește Radu.

„Eram virusat”

De pe forum a aflat că în Oradea există un club de scufundări, Nautilus, unde curioșii sunt învățați cum să intre în lumea subacvatică. „Deși sunt, vorba aia, doar un muncitor, am zis că eu vreau să mă apuc de asta. Eram virusat cu microbul scufundării”, spune orădeanul. 

Înființat în 2005, tocmai cu scopul de a reuni iubitorii mediului subacvatic, clubul Nautilus organizează cursuri atestate pentru scafandri, dar și excursii în diferite zone unde aceștia își pot exersa pasiunea. Astăzi, clubul numără peste o mie de membri, de toate vârstele și profesiile.

„Contaminat” cu pasiunea scufundării, Radu s-a înscris în club, și-a plătit taxa de curs în rate și a învățat ce înseamnă să explorezi adâncurile apelor. „Am făcut cursuri de teorie la bazinul olimpic, apoi scufundări în balastiere și în barajul Tileagd, la 13 metri adâncime”. 

Cu două zile înainte de ziua lui, în 2010, și-a primit legitimația de scafandru, iar soția i-a făcut o surpriză, cumpărându-i echipamentele care îi mai lipseau. Era, într-un final, un scufundător pe picioarele lui...

Agățat în copac

Scafandru legitimat, Radu s-a arătat de neoprit, devenind rapid și instructor asistent. „Fac scufundări oriunde e apa mai mare de 2 metri. Crișul Repede, de la podul Carol I la baraj (n.r. priza de apă din Ioșia) îl cunosc pe de rost”, spune el. Înainte ca Primăria să construiască podul rutier din zona Sovata, Crișul avea în zonă o adâncime de circa 6 metri, care între timp s-a înjumătățit. Totuși, spune Radu, uneori se mai întâlnește sub apă cu un pește mare.

De asemenea, bihoreanul s-a scufundat și în lacurile din județ, inclusiv în faimosul Vida. Acolo a avut prima și singura experiență periculoasă, agățându-se în crengile unui copac uriaș căzut sub apă. „Am pus în practică exact ce am învățat la curs: dezechiparea și echiparea sub apă”, spune Radu. 

Chiar dacă nu s-a panicat, și-a dat seama că orice gest greșit ar putea să-i fie fatal, mai cu seamă că făcuse ceea ce scafandrilor nu li se recomandă, și anume să coboare singur în adâncuri. Din fericire, a scăpat doar cu emoții, dar fără altă urmare.

Instructor în Grecia 

Radu este atât de pasionat de scufundări încât atunci când un prieten i-a propus să meargă în Grecia, ca instructor pentru turiștii dornici să intre sub apă, n-a stat prea mult pe gânduri. „Era șansa mea să mă scufund cât vreau, dar în același timp să am și job”. 

Așa a făcut scufundări în fiecare zi! „În total, cu turiștii, am făcut 336 de scufundări”, spune orădeanul. Vara următoare, a repetat experiența, și tot în Grecia a înotat la cea mai mare adâncime, 36,4 metri (foto jos). 

O vreme, și-a ținut propriul inventar al scufundărilor, dar între timp, pe măsură ce aventurile subacvatice s-au înmulțit, recunoaște că le-a pierdut șirul...

Ape mizere 

Fără să se teamă de necunoscut și de ce anume va întâlni sub apă, Radu nu ratează nicio ocazie să coboare în adâncuri și măcar o dată pe lună iese la o tură subacvatică cu vreun prieten. Nu-și permite excursiile în țări exotice și îndepărtate pe care unii membri Nautilus le fac regulat, dar asta nu-l oprește. „Cel mai des mă scufund în Criș, în Oradea”, spune el.

Negreșit, însă, după fiecare scufundare, Radu iese la suprafață cu gunoaie. „Mediul subacvatic e și el made in Românica, cu gunoaie peste tot. Nu pot să le las acolo”, spune bărbatul. De regulă, intră sub apă cu o plasă similară celor folosite de pescari, în care adună ce găsește: oale, sticle, haine și încălțări, cauciucuri. „Nu știu să spun ce nu găsești în apă. Sunt gunoaie de toate felurile”.

Fără să-i ceară nimeni asta, Radu strânge cât de multe gunoaie poate, deși știe că și data viitoare când se va scufunda, va găsi altele. „Nu pot să înțeleg de ce te duci la pescuit sau la iarbă verde cu flacoane pline, dar ți-e greu să le duci înapoi goale. Și mai puțin înțeleg de ce ai arunca gunoaie în apă”, zice bărbatul.

Fără să vrea, a ajuns să semene cu creaturile subacvatice, mai precis cu peștele sanitar, care, la fel ca el, „curăță” în urma semenilor săi...