România zoologică

Aşa cum nu reacţionează când se trezesc că pierd jumate din venituri deşi însuşi preşedintele le-a promis că le taie "doar" un sfert din salarii, locatarii acestei ţări bizare nici măcar nu mai tresar că din asemenea motive le pleacă medicii şi, mai nou, profesorii. Exodul doctorilor a ajuns să fie perceput chiar ca un fapt perfect normal încă înainte ca şeful statului să decreteze că bine fac transfugii de tip nou, şi că nu-i cazul ca populaţia rămasă să facă din asta un capăt de ţară. Migrarea profesorilor stârneşte încă şi mai puţin interes, chit că ne prelungeşte condamnarea la sărăcie.

BIHOREANUL a arătat săptămâna trecută că din sistemul şcolar al judeţului au evadat deja aproape o zecime din cadrele calificate, disperate că au ajuns să primească salarii chiar şi de 500 de lei pe lună, ceea ce urcă la catedre fie picaţii de la examenele de titularizare şi de suplinire, fie necalificaţii care au terminat doar liceul. Asta în condiţiile în care, să recunoaştem, până şi absolvenţii de facultăţi au de mulţi ani carenţe grave în pregătire, după ce au trecut prin şcoală ca gâsca prin apă.

Şi, totuşi, "opinia publică" nu are nici cea mai mică preocupare. Mai multă audienţă iscă vestea că o piţipoancă a devenit Miss Ioşia sau că nu ştiu care ţigan face scandal în nu ştiu ce crâşmă.

Cel mai bun indicator al indiferenţei cu care tratăm "educaţia" a fost săptămâna trecută, zic eu, nu chiulul de la proteste (şi din faţa Parlamentului, la moţiune, şi din Parcul Traian, dedicat învăţătoarei care făcea greva foamei), ci faptul că angajaţii din sistem au continuat să meargă la ore ca la normă, ca şi cum nu i-ar atinge samavolnica Lege Funeriu, cea care nu ţine cont nici de tradiţie, nici de necesităţi, nici de profesori, nici de elevi, nici de părinţi.

Pe nesimţite, societatea noastră s-a transformat într-o populaţie zoologică, care rabdă orice atâta vreme cât încă mai are cu ce se furaja şi un cât de mic motiv de divertisment. Dacă se poate unul care să nu ne obosească prea mult la creier sau, cum spune româna stradală, să nu ne f... la cap, că facem migrene!

Roadele indiferenţei de azi se vor vedea însă peste puţini ani. Atunci, ca nişte beţivi treziţi din somn, vom descoperi că nu mai avem medici cărora să le spunem ce ne doare şi dascăli care să ne pregătească odraslele suficient de bine pentru ca din munca lor să avem bani de pensii.

În Franţa, unde preşedintele vrea o nouă lege a pensiilor, la fiecare protest ies în stradă zeci de mii de oameni, majoritatea nu bătrâni în pragul retragerii, ci tineri şi adolescenţi. Ei se gândesc de pe acum la viitor, ca totdeauna.

La noi, nepăsarea prezentă devine garanţia şi mai marii sărăcii viitoare. OK, citiţi mai departe Cancan şi mutaţi pe Happy Hour!