În anul Centenarului, Crăciunița BIHOREANULUI este o frumoasă și ambițioasă studentă din Republica Moldova, care se remarcă la Universitatea din Oradea și vrea să devină prezentatoare TV. De un an și jumătate, Mihaela Furculiță locuiește în Oradea, oraș a cărui frumusețe o adoră, și - în ciuda dorului de satul natal și de familia din Moldova - vrea să se stabilească în România, unde știe că îi va fi mai bine.
Nu toate Crăciunițele vin din Laponia. Una s-a născut în Republica Moldova, într-un sat în care tradițiile vechi se mai păstrează, unde surorilor mai mari li se spune „lele” şi fraților mai mari „bade”, în semn de respect, unde de Crăciun toți tinerii merg să colinde și unde familiile se adună seara împreună pentru a discuta „totalurile” zilei.
Deși e foarte apropiată de părinți, Mihaela Furculiță, Crăciunița BIHOREANULUI în an Centenar, a venit la studii în România, departe, la Oradea. Își iubește pământurile natale, dar vede că în Moldova n-o așteaptă un viitor prea bun. Harnică și ambițioasă, ca orice moldoveancă, Mihaela are rezultate bune, performanțele fiindu-i recompensate cu o bursă specială...
Copila din Rădoaia
Mihaela Furculiță a crescut în Rădoaia, un sat mare, cu peste 5.000 de locuitori, din raionul Sîngerei, alături de părinții ei, Viorica și Mihail, de fratele mai mare, Viorel, și de sora mai mică, Mădălina. Tatăl, spune Mihaela, are „mâini de aur”, așa că are mereu de lucru ca tâmplar în sat, așa cum avea și bunicul tinerei. Măiestria sa în făurirea pieselor de mobilier, scări, uși și ferestre a ajuns inclusiv subiect de reportaje în Moldova, așa că familia Furculiță n-o duce rău.
Spre deosebire de mulți consăteni, Mihaela și frații ei n-au crescut cu părinții departe, la muncă în Rusia sau prin Europa. „Din păcate, mulți copii se văd cu părinții doar pe Skype și trăiesc cu buneii lor. Părinții merg să lucreze, că nu prea au ce face în Moldova. Eu am avut norocul ca părinții mei să fie acasă. Tata a fost plecat în Rusia, dar nu pentru mult timp”, spune Mihaela, grăind cu accent și folosind cuvinte blânde, moldovenești.
Copilăria i-a fost frumoasă. A învățat de mică să lucreze, să-și ajute părinții în grădină, în gospodărie și în brutăria pe care familia a deținut-o, dar a fost îndrumată și spre cărți și învățătură. Cu toate astea, Mihaela a simțit din plin bucuriile copilăriei. „M-am distrat tare bine cu fratele meu mai mare. Alergam mereu pe urma lui și-l rugam să mă ia peste tot cu el”, își amintește tânăra de 20 de ani. Și atunci, și acum, familia Furculiță e tare unită. „Avem tradiția că ne adunăm la masă și facem totalurile zilei, discutăm tot ce s-a întâmplat, toate problemele, și ce facem pe următoarea zi”, spune Crăciunița.
Acasă, în România
Întâlnirile în formulă completă sunt însă, de câțiva ani încoace, mai rare, căci cei doi copii mai mari, Viorel și Mihaela, sunt la facultate în Oradea, la o distanţă de aproape 20 de ore. Primul a fost Viorel, iar cu un an și jumătate în urmă i s-a alăturat și Mihaela. „Am fost acceptată și la București, dar am venit aici, că tare și-a dorit fratele meu. Și eu sunt așa, mai sentimentală, am vrut să fiu alături de el”.
Ambii fac facultatea pe locuri oferite de statul român studenților basarabeni, bucurându-se și de alte gratuități. Spre exemplu, nu plătesc cazarea în cămin și au locurile garantate, iar Mihaela a primit încă din anul I şi o bursă de 300 lei pe lună. E recunoscătoare pentru toate aceste beneficii: „La noi în țară nu avem atâtea avantaje. De fapt, cred că nici studenții români nu au atâtea avantaje ca noi, aici, în România”.
Cei doi frați au ales România fiindcă vor să aibă mai multe șanse în carieră și în viață decât ar fi avut în Moldova natală. Dar au făcut-o și de drag. „Cu toate că satul nostru e cam pro-rus, căci toată lumea mergea la muncă în Rusia, noi am fost mereu pro-România și pro-Europa. Toată familia a simțit asta. Mereu ne-am declarat români la orice sondaje. Cei care sunt pentru Rusia nu știu așa bine istoria și nu știu cum rușii i-au dus pe strămoșii noștri în anii ’40 în Siberia”, povesteşte Mihaela, serioasă.
Studentă eminentă
De altfel, tot mai mulți tineri moldoveni vin la studii în România, inclusiv în Oradea. „Fratele meu și doi colegi de-ai lui au fost primii de la noi din sat aici la facultate, în urmă cu 4 ani. Acum suntem cam 17 doar din Rădoaia. Mă simt ca acasă când intru în cămin”, spune Mihaela.
Acum face în paralel două facultăți: Jurnalism și Științe Politice. Fratele ei, Viorel, care a absolvit Științele Politice, urmează la rându-i și Jurnalismul, în aceeași grupă cu Mihaela. Tânăra n-a venit la facultate cu gândul să se distreze, ci să învețe și să-și facă părinții mândri. Deja a reușit. A terminat anul I cu media 8,44 la Științe Politice și cu 9,66 la Jurnalism. Datorită rezultatelor și implicării în diverse activități, anul trecut a primit bursă de merit, iar din octombrie şi o bursă de performanță, una din cele trei alocate Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării.
Banii, 1.000 lei lunar, nu sunt puțini, și-i permit să se descurce aproape fără ajutorul părinților. „Am zis că, dacă tot am plecat de acasă, măcar să fac ceva. Dacă nu vrei să înveți, poți să stai și acasă”, spune ea. În plus, a fost aleasă de studenți să-i reprezinte în Senatul Universității și își propune să se implice cât mai mult în viața studențească.
„Știu mult să fure…”
Orașul i se pare superb. Adoră să se plimbe pe malurile Crișului și e fascinată de arhitectura deosebită din centrul Oradiei. Localnicii, spune ea, au fost mereu calzi și nici vorbă s-o tachineze pentru accentul și expresiile mai rar întâlnite în partea asta de țară. „Mulți îmi spun că le place accentul meu, chiar și profesorii de la facultate. Știu că mai fac multe greșeli când vorbesc, dar cu timpul le voi corecta. Cu regionalismele de aici e mai greu. Dacă mă duc la Iași, înțeleg totul perfect”, spune ea.
În Moldova nu crede că se va întoarce curând. „Nu știu de ce m-aș întoarce. Poate doar pentru că simt dorul de casă. Dacă m-aș stabili acolo și aş plăti impozite, aș vrea să știu că se face ceva cu banii mei. Acum se face prea puțin. În anii aceștia au fost fondurile europene, dar din păcate fie nu sunt oameni care știu să facă proiecte, fie sunt din ăia care știu mult să fure”, explică ea. „Mare folos că fac eu acum două facultăți și mă întorc acasă să merg mai departe tot prin noroi...”, comentează fata.
Dacă Mihaela vrea să rămână, cel puțin deocamdată, în România, alți conaționali de-ai ei vin să studieze aici numai pentru a pleca apoi mai departe, în Europa, unde salariile sunt mai mari.
Exodul spre România
Anul acesta, Mihaela a obținut cetățenia română și, în octombrie, a depus jurământul. „Am vrut să am cetățenia, așa, pentru mine. Oricum simt că sunt româncă. Sunt și avantaje, cum este libertatea de călătorie în Europa. Ca cetățean moldovean poți călători, dar numai trei luni”. Nu e singura în această situaţie. „Eu am depus cererea în urmă cu doi ani. Acum e un rând groaznic să depui actele. Și la jurământ, cu mine mai erau vreo 200 de oameni”.
După facultate, vrea să facă un masterat și apoi să devină prezentatoare de știri aici, în România, deoarece presa din Moldova, spune ea, e monopolizată de politicieni. De altfel, acasă urmărea constant știrile împreună cu familia, întâi la PRO TV, un canal independent, și apoi la Prime, „mai puțin independent”, pentru a putea face comparația între felurile în care erau prezentate evenimentele zilei. „Visul meu este să ajung pe micul ecran și să spun «Bună seara, sunt Mihaela Furculiță și vă prezint principalul buletin de știri»”. Amintindu-şi cât a impresionat-o, de copilă, emisiunea TVR „Surprize, surprize”, n-ar refuza, însă, nici o emisiune prin intermediul căreia să aducă bucurii oamenilor necăjiți.
Știe că mai are multe de învățat, dar e decisă să-și dea silința. Anul acesta a avut primul stagiu de practică în presă la BIHOREANUL și spune că i-a plăcut la nebunie să fie în toiul evenimentelor. „A fost primul meu contact direct cu o redacţie și m-a ambiționat să-mi urmez visul de a deveni jurnalistă”, mărturisește ea.
Crăciun ca-n Moldova
Zilele trecute, Mihaela a făcut drumul de aproape 20 de ore, cu trenul și cu microbuzul, din Oradea până acasă, în Rădoaia, unde ea și fratele său erau așteptați cu nerăbdare de restul familiei. Perioada de dinaintea sărbătorilor este, de altfel, cea pe care o preferă cel mai mult. „Fierbem vin, punem o gutuie la fereastră, ascultăm colinde, mama gătește, se simte atmosfera de Crăciun”, spune tânăra, care iese la colindat cu tinerii din sat.
Sărbătorile îi sunt și mai dragi de când își vede mai rar familia. De dragul celor doi studenți din familie, părinții s-au gândit chiar să se mute şi ei în Oradea, mai ales când au văzut dezvoltarea orașului. „Și-ar fi dorit să fie alături de noi, dar au chibzuit și au înțeles că nu pot lăsa casa și grădina în care au pus atât suflet și au investit. Nici eu nu-mi imaginez să nu mai trăiască nimeni acolo”, spune studenta, a cărei soluție pentru a-şi împăca dorul de părinți cu dorinţa unei vieţi mai bune pare imposibilă: „Dacă am putea să luăm căsuța noastră de acolo și să ne mutăm în Oradea ar fi perfect”.
Poate și de aceea tot ce și-a dorit de la Crăciun a fost să fie alături de oamenii care-i sunt cei mai dragi. De sărbători, Moșul i-a îndeplinit dorința. În noul an, în schimb, Crăciunița va trebui să se încarce din nou cu putere pentru a înfrunta dorul, chiar dacă și Oradea adoptivă începe să-i fie, tot mai mult, „acasă”...
Pictorialul de Crăciun de anul acesta a fost realizat în magazinul Mobexpert din ERA Park Oradea, care etalează decoruri deosebite, atât tradiționale cât și moderne, de sărbătoare. Coafura Crăciuniței a fost realizată de Aurelia Guidea, iar machiajul de Hangai Zsuzsa, la salonul Geisha Profesional Estetic.
LA PIZZA CU PRIMARUL
Hora Unirii în Oradea
În vară, după ce candidatul proeuropean la primăria Chișinăului, Andrei Năstase, a fost ales și înainte ca mandatul să-i fie invalidat sub motiv că ar fi făcut acțiuni electorale în ziua alegerilor, primarul Oradiei, Ilie Bolojan, le-a făcut cinste cu pizza studenților moldoveni din oraș.
Într-o întâlnire privată, le-a spus tinerilor că nu va ezita să-i ajute pe românii de peste Prut, față de care România are această datorie. „A fost o întâlnire foarte plăcută, nici nu ne-am așteptat la o asemenea invitație. Domnul Bolojan a vorbit cu fiecare în parte și ne-a încurajat. Noi, iar, i-am pus întrebări despre dezvoltarea Oradiei”, povestește Mihaela.
Studenții basarabeni se simt, de altfel, foarte apropiați de România. De 1 Decembrie, mulți dintre ei au participat la festivitățile din Piața Unirii fluturând steaguri tricolore, iar pe 2 decembrie Asociația Studenților și Elevilor Basarabeni din Oradea, al cărei președinte este fratele Mihaelei, Viorel Furculiță, a organizat în Parcul 1 Decembrie o manifestare în care au intonat cântece patriotice și au întins Hora Unirii.
CADOU PENTRU CITITORI
Crăciunițe una și una
Încă de la înființare, cadoul făcut de Crăciun cititorilor de BIHOREANUL - care în octombrie a împlinit 18 ani - a fost povestea interesantă a unei Crăciunițe, însoțită de un pictorial de sezon. Prima Crăciuniţă a BIHOREANULUI a fost, în 2000, Alina Sabău, pe atunci Miss Oradea, urmată de: doctoriţa Valeria Filip, soţia primarului Petru Filip (2001), prezentatoarea TV Crina Abrudan (2002), şeful Direcţiei Vamale, Călin Vesa (2003), gemenele Andrada şi Laura Florincuţa (2004), jurnalista Raluca Creţu (2005), prezentatoarele TV Mirela Vaşadi (2006) şi Ilinca Vandici (2007), consiliera primarului Ilie Bolojan, Anca Sas (2008), campioana mondială la show-dance Luana Chebeleu (2009), poliţista Dana Lezeu (2010), cântăreaţa Irina Nicolae (2011), actriţa Dania Ţinca (2012), cântăreaţa Denisa Moşincat (2013), majoreta Ioana Sas Adăscăliţii (2014), prezentatoarea Digi 24 Yvette Mîrza (2015), Cristina Butaci, pe atunci şefa Departamentului de Vânzări a BIHOREANULUI (2016), iar în 2017 multipla campioană la scrimă Bianca Benea (foto).
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.