Republica Reformată România

Părinţii se dau de ceasul morţii să-şi înscrie copiii la şcoala unde vor ei, nu calculatorul Inspectoratului Şcolar (offline, deci necontrolabil), crezând (ce naivi!) că, la fel cum au libertatea să-şi aleagă medicul ori preotul, ar fi liberi şi la alegerea învăţătoarei. Mai contează că clasa pregătitoare e zero pregătită, că nu se ştie unde, de la cine şi ce vor învăţa (pre)şcolarii? Ori că ministrul Baba a şi clasificat drept "secret" cât va cheltui statul pentru hachiţa predecesorului Funeriu?

77.000 de familii au datorii la stat, astfel că zeci de mii de copii nu mai primesc alocaţii: aşa spune o Ordonanţă de Guvern aprobată de Boc în Luna Cadourilor (decembrie) şi menţinută de Ungureanu şi în Luna Dragostei (februarie). Mai contează că alocaţiile de stat pentru copii erau chiar pentru copii, cum le zice şi numele?

Bolnavii de cancer mor în chinuri, de-a trebuit şedinţă extraordinară de Guvern ca să se aloce fonduri (aşadar, existau bani!) pentru morfină. Doar că achiziţia durează două săptămâni. Mai contează câţi vor mai muri?

Noul premier, precum croitoraşul cel viteaz, ordonă stârpirea evaziunii în 2 luni şi procurarea a 2 miliarde de euro (la SIE nu-i raportau spionii cum se duce valuta off-shore, că doar şi asta ţinea de siguranţa naţională?). Iar instituţiile statului, la fel ca în pantomima de la Cântarea României (aia cu hei-rup, hei-rup), se întrec să blocheze TIR-urile - unde credeţi? - la graniţa cu alt stat UE! Mai importă că la frontierele cu Ucraina şi Moldova ori în Portul Constanţa contrabandiştii trec cu antemergători, cu sirenă şi girofar?

Opoziţia s-a retras din Parlament, iar prin afişe groteşti precum cele din obsedanţii ani proletcultişti Puterea o acuză că stă pe spinarea "rrromânilor", deşi cetăţeanul e păgubit nu de lipsa voturilor minorităţii, ci de abuzul în formă continuată al majorităţii. Dar cine mai preţuieşte adevărul în ţara unde preşedintele îl acuza pe Rege de trădare?

Toate se petrec în România într-o singură săptămână şi, în pofida faptului că avem un Guvern nou şi responsabil (nu-i aşa?), nimeni nu va răspunde pentru vieţile, timpul şi banii pierduţi. E şi normal: vizionarii care ne conduc au o sarcină mesianică. Nu de a gospodări, ci de a reforma tot ce mişcă! Reforma lor e ca Revoluţia continuă din URSS-ul anilor '30 şi RPR-ul anilor '50: un scop în sine. Reforma continuă, deci, tot în numele unui viitor luminos şi indiferent de duşmani (dacă nu îi avem, îi inventăm!). Aşa că poporul face economii, oricât l-ar costa!

Şi totuşi, se zice că portocaliii (gata să se facă verzi, ca într-o coacere pe dos) cresc în sondaje ca Făt Frumos. Paradoxul mă face să văd România ca scena dementă a unui act terorist, unde sechestraţii suferă de sindromul Stockholm: temându-se să nu fie ucişi în schimbul de focuri dintre nişte eliberatori nepricepuţi şi sadicii care i-au luat prizonieri, încep să simpatizeze cu aceştia din urmă. Biată ţară de nebuni...