Rechizitoriu "nul": Dosarul Mineriadei din iunie 1990, în care Ion Iliescu, Petre Roman şi Miron Cozma sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, a fost retrimis la Parchet

Înalta Curte de Casaţie de Justiţie a decis, miercuri, retrimiterea dosarului Mineriadei din iunie 1990 la Secţia Militară a Parchetului General după ce a constatat nulitatea rechizitorului. 

Dosar cu 413 volume

În acest dosar, 13 persoane, între care Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Mugurel Florescu, Miron Cozma şi Adrian Sârbu, sunt acuzate de infracţiuni contra umanităţii, fapte pedepsite cu închisoare pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani. Dosarul, care are 413 volume (rechizitoriul întocmit se întinde pe 2.000 de file), a stat timp de doi ani în cameră prelimiară la ICCJ, scrie g4media.ro.

Aceeaşi publicaţie notează că Parchetul Militar va contesta decizia de miercuri a Înaltei Curţi de retrimitere la procurori a Dosarului Mineriadei, citându-l pe procurorul general interimar, Bogdan Licu.

Procurorii militari au arătat în rechizitoriu că, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment.

În acel atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării, notează g4media, citând rechizitoriul.

Bătuţi şi împuşcaţi

În urma mineriadei, patru persoane au fost omorâte prin împuşcare, unui număr de 1388 de persoane le-a fost "vătămată integritatea fizică sau psihică" şi au fost private de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, 1250 de persoane.

Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonaţi de directorul acesteia.

Muncitorii au bătut persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.

Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, fiind incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.

Iliescu vs. "golanii"

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfăşurat împreună cu minerii şi muncitorii  din mai multe judeţe ale ţării.

Minerii aduşi în Bucureşti au devastat sediile partidelor politice nou înfiinţate sau reînfiinţate după Revoluţia din decembrie 1989, care se aflau în opoziţie.

De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureştiului şi alte persoane având legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii, imaginile cu actele de violenţă comise de mineri pe străzile oraşului fiind mediatizate în toată lumea, au arătat anchetatorii.

Aceste evenimente au fost urmarea actelor de diversiune şi manipulare a opiniei publice de către autorităţile statului reprezentate de către inculpaţi, care au prezentat manifestaţiile din Piaţa Universităţii într-un mod distorsionat şi au acreditat ideea că ele sunt determinate de o aşa-zisă "rebeliune de tip legionar".

Manifestanţii care îşi exprimau opiniile politice au fost prezentaţi ca persoane cu ocupaţii infracţionale, "elemente extremiste, reacţionare", fiind etichetaţi de preşedintele ales al României ca fiind "golani".

Persoanele care au fost ridicate din Piaţa Universităţii, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestaţiile, au fost duse cu forţa în cazărmi aparţinând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal şi în spaţii total improprii pentru deţinerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.