Radiaţi cu cinism: După ce a stors zăcămintele de uraniu şi sănătatea minerilor din Băiţa Plai, statul vrea să facă economii cu ecologizarea, ignorând nivelul ridicat al radiaţiilor

În Bihor, la un ceas şi jumătate de Oradea, există un loc pe care chiar cei ce-l populează l-ar vrea ras, la propriu, de pe faţa pământului. Din anii ’50, mii de moţi şi mineri veniţi din ţară la Băiţa Plai au scobit măruntaiele munţilor după uraniu. După şase decenii în care zona a fost contaminată cu metale grele şi radioactive, extracţia a fost oprită din pricina poluării, în mica aşezare rămânând mai puţin de o sută de oameni.

La acel moment, în 2009, "statul" le spunea că vor fi strămutaţi, dar acum nici vorbă de aşa ceva. De câteva săptămâni a devenit limpede că în tot acest timp oamenii au fost amăgiţi. Au sperat, iar lor nu le-a spus nimeni că degeaba. Nici măcar acum. O ştiu, deocamdată, doar edilii celor două orăşele din apropiere, Nucet şi Ştei, care şi ei abia au aflat că nefericiţii din Colonia minieră nu vor fi mutaţi nicăieri. Mai grav e că nu va fi construită nici instalaţia promisă care să decontamineze apele de mină deversate "natural" în pârâurile din zonă. Motivul e acelaşi: ar fi prea scump.

BIHOREANUL dezvăluie cum e condamnată la moarte lentă o aşezare cunoscută cândva în toată ţara, şi nu numai, ca "fabrica de uraniu" a României, şi cât preţ pune chiar statul pe vieţile propriilor cetăţeni...

Optimismul din hârtii

Astă-primăvară, la Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor ajungea un dosar de importanţă naţională, ataşat cererii de avizare a unui proiect pentru închiderea şi ecologizarea minelor de uraniu din Băiţa Plai, obiectiv asumat înaintea aderării României la UE, întrucât exploatările nu corespundeau normelor de mediu, şi decis prin două HG-uri în 2007 şi în 2009. Minele de uraniu de aici fuseseră cele mai mari din ţară, zăcământul fiind exploatat în primele două decenii de un Sov-Rom (întreprindere sovieto-română) în contul despăgubirilor pretinse de URSS după al doilea război mondial, iar în anii ’80-’90 minereurile au fost utilizate la Centrala Atomo-Electrică din Cernavodă.

În 2009, zona a intrat în conservare în vederea închiderii, fiind folosită doar ca depozit de deşeuri radioactive. În Colonie au rămas doar 98 de oameni, pândiţi de pericolul îmbolnăvirilor prin cancere, mai ales pulmonare. Solul e acoperit cu sedimente radioactive, pârâurile conţin uraniu şi radiu, iar în locuinţele din blocurile construite la intrarea în mină, lângă o haldă de steril, nivelul radioactivităţii indică depăşiri nepermise ale poluării cu radon.

La începutul anului, când la APM a fost depusă documentaţia pentru avizarea proiectului de închidere definitivă şi completă, localnicii şi autorităţile locale sperau că rănile tuturor, ale naturii şi oamenilor, vor fi în sfârşit închise. Oamenii urmau să fie strămutaţi, construcţiile făcute una cu pământul, acoperite cu vegetaţie, iar apele de mină decontaminate cu o instalaţie specială pentru a se deversa în pârâuri fără încărcătura radioactivă.

Mutaţi şi curăţaţi

Conservarea a început după un Plan de Încetare a Activităţii întocmit în baza unui studiu al Centrului Profesional Proiectări Cadastru Petroşani, avizat de APM Bihor cu câteva obligaţii de mediu. Pe scurt, cum reiese din dosarul în posesia căruia a intrat şi BIHOREANUL, obiectivele erau închiderea lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţa, relocarea materialelor radioactive din haldele de steril într-un depozit final, demolarea tuturor construcţiilor din incinta minieră de la Băiţa (întinsă pe 123,22 hectare) şi de la aşa numita Moară IV din Ştei (construită pe 4,33 hectare, pentru măcinarea minereurilor înainte de expedierea lor spre prelucrare), demolarea celor patru blocuri în care locuiesc foştii mineri, acoperirea suprafeţelor cu pământ fertil şi revegetarea lor, plus regularizarea pârâurilor Valea Calului, Valea Lupului, Valea Albiorii, Valea Stâncii, Valea Plaiului şi Crişul Băiţa, în care se deversează apele de mină bogate în metale grele (cadmiu, plumb, arsen, molibden ş.a.) şi în radionuclizi (uraniu, radiu şi radon rezultat prin dezintegrarea radiului).

Autorităţile ştiau că operaţiunile vor dura şi vor costa mult, dar planul prevedea clar atât "epurarea apelor de mină contaminate evacuate pe cale naturală prin galeriile G11 şi G23, cu conţinut de ioni de uraniu peste limitele admise, prin intermediul unei staţii de decontaminare amplasată în apropierea G11", cât şi "mutarea familiilor din Colonie în altă locaţie şi ecologizarea zonei odată cu întreaga incintă minieră".

La loc comanda

După 2009, pentru a trece la închidere, Ministerul Economiei, prin CNU şi Conversmin, societate care va urmări operaţiunile, a comandat un proiect realizat de Cepromin SA Deva în asociere cu Institutul Naţional pentru Cercetare Dezvoltare a Metalelor şi Resurselor Radioactive Bucureşti. Finalizat anul acesta şi întins pe 206 pagini, noul document nu a fost făcut public niciodată. Abia luna trecută, proiectanţii au deconspirat că beneficiarul nu mai vrea nici să mute populaţia expusă la poluare, nici să decontamineze apele de mină.

Vestea a ieşit la iveală pe 15 noiembrie, când reprezentanţii Cepromin au organizat dezbateri publice la Primăriile Nucet şi Ştei, pe raza cărora se află Băiţa Plai şi Moara IV, etapă obligatorie înaintea solicitării noului aviz de mediu. Spre surpriza edililor, raportul asupra proiectului tehnic de închidere şi ecologizare le spulberă speranţele atât lor, că vor avea ape curate, cât şi nefericiţilor din Colonie, că vor fi duşi altundeva.

"La dezbatere ni s-a spus, pe gură, fiindcă proiectul tehnic nu l-am primit, că cei aproximativ o sută de oameni nu vor fi strămutaţi, pentru că nu fac obiectul proiectului, şi că nu va fi nicio decontaminare, pentru că este prea scumpă şi radioactivitatea este în limite. Cât e limita admisibilă şi cât e nivelul măsurat în teren nu ne-au spus", a declarat BIHOREANULUI viceprimarul oraşului Nucet, Dănuţ Lazea (foto).

De altfel, nici nu-i de mirare, de vreme ce la fel de ignorant e şi medicul din oraş. Deşi lucrează aici din 1999, dr. Elisabeta Şerb spune că nu a informat-o niciodată vreo instituţie ori persoană asupra nivelului radioactivităţii din zonă, iar incidenţa îmbolnăvirilor oncologice n-o poate şti deoarece sute de localnici au medici de familie în Ştei ori chiar Beiuş.

Să decidă Bucureştiul

Miercurea trecută, reprezentanţii Cepromin Deva au ajuns la APM Bihor pentru susţinerea cererii de avizare, iar pentru că şedinţa de lucru a fost publică, BIHOREANUL a asistat la discuţia în care directorul general al firmei, Florica Auner, a motivat soluţia tehnică, "amputată" radical faţă de obligaţiile în 2009. "Monitorizările realizate în perioada 2012-2015, după intrarea în conservare, au indicat că nu este necesară construirea staţiei de decontaminare. Parametrii măsuraţi nu depăşesc limitele derivate ale apelor de mină", a spus reprezentanta Cepromin.

Directoarea Adriana Calapod (foto) a replicat că documentaţia prezentată acum contrazice flagrant obligaţiile trasate la intrarea în conservare. "În 2009, obligaţiile de mediu au fost stabilite legal, în baza bilanţurilor de mediu", a spus Calapod, afirmând că a discutat cu omologi din ţară, unde s-au mai închis mine de uraniu şi s-au construit staţii de decontaminare. În final, a conchis şefa APM Bihor, dată fiind importanţa problemei, "vom cere un punct de vedere de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului".

La secret

Aberant e că documentaţia care ar trebui să lămurească de ce decontaminarea apelor de mină era obligatorie în 2009, iar acum ar fi inutilă, dar şi de ce localnicii din Colonia Băiţa Plai nu mai trebuie strămutaţi, este pur şi simplu... secretă. Datat pe 14 decembrie 2015, "Raportul la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului cu privire la Proiectul Tehnic de închidere şi ecologizare a minelor Băiţa Plai şi Băiţa Plai Parţial" - în posesia căruia BIHOREANUL a intrat, totuşi - avertizează chiar din pagina de gardă că actul "nu se poate utiliza fără acordul scris al SC Cepromin SA Deva, indiferent de scop". Asta, deşi problema poluării radiologice e de interes major şi, ca atare, şi modul în care se propune rezolvarea ei ar trebui să fie public.

Raportul suferă din multe motive. Cu toate că înşiră pe pagini întregi lucrările necesare, nu prezintă nicio estimare a costurilor, în schimb despre staţia de decontaminare susţine că ar presupune o investiţie de 9,5 milioane euro, plus cheltuieli de 500.000 euro/an pentru operare şi întreţinere. De asemenea, deşi arată că în 2012 a fost făcută o "evaluare detaliată de securitate radiologică", raportul nu prezintă unde, când şi cum s-au făcut măsurătorile. În fine, deşi are capitole dedicate impactului asupra fiecărui factor de mediu, nu prezintă pericolul contaminării solului, aerului şi apei asupra sănătăţii umane, şi nu conţine nici măcar o referire de natură medicală.

Fără comparaţii

Informaţiile despre radioactivitate sunt împachetate în fraze lungi, iar când sunt citate valorile rezultate din măsurători nu se face nicio comparaţie cu nivelurile normale. Astfel, în privinţa impactului atmosferic, raportul arată că s-au făcut măsurători inclusiv în blocurile foştilor mineri, concentraţia de radon constatată fiind de 214 Bq/mc (Baquerelli pe metru cub) de aer, deşi "nu trebuie să depăşească 111 Bq/mc". Adică dublu!

Documentul arată şi că măsurătorile radiaţiilor gamma la haldele de steril au relevat valori de până la 60  mSv/h (mili Sieverţi pe oră), dar fără a sublinia că acestea depăşesc de 200 de ori limitele admise. De asemenea, spune că "măsurătorile de Radon222 determinate la 2 metri de blocuri, la adâncimea de 12 cm în sol, au evidenţiat valori între 4.670-14.600 Bq/mc, ceea ce ne arată un conţinut ridicat de radioelemente (conţinutul de fond în satul Băiţa este 8 Bq/mc)", dar fără a evidenţia concluzia şocantă: depăşirea de până la 1.825 de ori a "conţinutului de fond".

Raportul are un capitol despre "Protecţia împotriva radiaţiilor" ce arată "existenţa în zona Coloniei a valorilor dozei debit gamma de 2,9-189 mSv/h", arătând că "este necesară mutarea familiilor din blocuri" deoarece "persoanele din populaţie primesc o doză efectivă suplimentară mai mare de mSv/an", dar nu precizează concret cât de "mare". Răspunsul poate fi descifrat printre rânduri, într-un alt pasaj, care arată că în zona haldei Valea Plaiului, aflată la nici un kilometru de blocuri, "prezenţa persoanelor poate fi pe timp scurt, 900 ore pe an", adică nici 40 de zile pe an.

Cu toate acestea, raportul nu mai pomeneşte deloc necesitatea strămutării populaţiei, ci spune doar că "importanţa social-economică a investiţiei va consta în crearea de locuri de muncă pe perioada derulării proiectului de închidere şi ecologizare, cu rol benefic şi asupra situaţiei economice din localităţile învecinate". Altfel spus, beneficiul localnicilor e că vor putea lucra la închidere, dar după demolarea construcţiilor vor rămâne în aceleaşi blocuri contaminate, singurele care nu vor fi neutralizate.

Poluare la conductă

Documentaţia recunoaşte că problema cea mai dificilă e deversarea apelor de mină din galeriile G11 şi G23 în Valea Calului şi Valea Plaiului, iar apoi în Crişul Băiţa şi de aici în Crişul Negru. Deşi arată că doza efectivă suplimentară de radiaţii la ieşirea din galerii este de 0,17 mSv/an (la G11) şi de 0,31 mSv/an (la G23), adică peste "valoarea de referinţă pentru apa potabilă, de 0,1 mSv/an", proiectanţii au concluzionat că apele ar fi dăunătoare doar dacă un localnic ar consuma 2 l/zi timp de un an.

Ca atare, în locul staţiei de decontaminare care "ar obţine o apă deversabilă în emisar cu un conţinut maxim de 0,02 mg/l" de radionuclizi, proiectanţii au optat "pentru captarea apelor de mină la ieşirea din galerii, dirijarea prin conductă îngropată la 80 cm în pământ şi deversarea sub oglinda apei în Crişul Băiţa". Concret, după închiderea galeriilor, apele de mină ar fi captate de la gura acestora printr-o conductă de polietilenă, dirijate într-un bazin intermediar şi apoi într-unul "de recepţie", iar de aici, cale de  558 metri, în Crişul Băiţa. Totul la un debit cumulat de peste 610  mc/zi, fără nicio decontaminare!

Explicaţia? Deşi triple faţă de nivelul normal, valorile de contaminare ale apelor de mină "nu le depăşesc pe cele din autorizaţia de funcţionare" a minei emisă în 2007, când activitatea nu fusese sistată", iar de atunci "parametrii s-au îmbunătăţit" - susţin proiectanţii, convinşi că prin diluarea apelor de mină în emisarii naturali radioactivitatea acestora din urmă rămâne "nesemnificativă".

"Pielea sulii"

Deşi felul în care va fi ecologizată zona îi afectează direct, foştii mineri habar nu au ce decizie sunt pe cale să ia autorităţile. "Noi suntem pielea sulii. Credeţi că ne zice cineva ceva?", spune unul dintre locatarii Coloniei. "Niciodată nu ne-o spus nici cât îi nivelul radiaţiilor, nici cât îi normal să fie". Complet ştirb, pentru că "prima oară oară ne pică dinţii, după aia vin baiurile la plămâni", omul spune că ultimele măsurători radiologice la faţa locului datează de anul trecut. Cum peste drum de bloc are o mică anexă unde ţine o vacă ce paşte prin împrejurimi şi se adapă din pâraie, a dat lapte pentru analize, dar nu ştie dacă acesta e curat sau contaminat: "Un inginer lua laptele, io eram bucuros că-mi dădea 5 lei pe flacon, da’ o dată nu mi-o zis dacă-i bun de băut ori ba".

Un alt localnic face acum haz de necaz, amintindu-şi promisiunile din urmă cu 7 ani privind strămutarea. "O venit fostu’ primar Sîrghie Costel cu unu’ de la Bucureşti şi o zis că ne-a muta. Noi ne-am împărţit ca proştii. Io, cum stau la etaju’ unu, ziceam că tăt la unu ’oi sta şi după ce ne-or duce de-aci", zice omul.

Din economie

Şeful Punctului de Lucru Ştei al CNU, Mihai Harn (foto), mărturiseşte că nu înţelege de ce proiectanţii lucrărilor de închidere a minei au renunţat la strămutarea localnicilor din Colonie şi la decontaminarea apelor de mină. Adică înţelege, dar consideră motivul incorect. "Până în primăvară, documentaţiile prevedeau construirea staţiei, pe baza unor măsurători radiologice făcute ani şi ani la rând, încă din 1991. Anul ăsta, în luna mai, într-o discuţie telefonică cu un reprezentant al proiectanţilor, mi s-a spus dintr-o dată că staţia nu se mai realizează, pentru că trebuie reduse cheltuielile", afirmă Harn.

Deşi obligat să respecte politica CNU, inginerul consideră că staţia trebuie făcută, nu doar pentru respectarea legislaţiei de mediu, ci şi pentru că ar fi soluţia tehnică normală. "Radioactivitatea apelor de mină trebuie să fie sub limitele maxime admise înainte de deversarea în emisarii naturali, nu după, cum prevede acum proiectul. Altfel, pe principiul că mizeria oricum se diluează în râuri şi fluvii, nici oraşele n-ar trebui să facă staţii de epurare", spune Harn, convins că statul ar putea accesa fonduri nerambursabile de la UE prin programe pentru decontaminarea siturilor industriale, obiectiv care n-ar trebui considerat un lux.

Ce contraargumente au proiectanţii, dacă au, încă nu se ştie, pentru că reprezentanţii Cepromin n-au acceptat nicio discuţie cu reporterul BIHOREANULUI. O tăcere consecventă, la urma-urmei, în deplină concordanţă cu secretomania în care îşi ţin planurile, chiar cu riscul ca acestea să nu le fie aprobate...

CU RADONU-N CASE
Poluate din construcţie

În mod surprinzător, proiectul de închidere şi ecologizare a perimetrului minier Băiţa Plai elaborat de Cepromin Deva şi Institutul de Cercetare Dezvoltare a Metalelor şi Resurselor Radioactive Bucureşti nu face nicio referire la un proiect de succes, derulat în aceeaşi zonă recent, în perioada 2010-2013, de fizicienii Universităţii clujene Babeş-Bolyai.

"Cei de la UBB ştiau că, din cauza pietrei folosite la fundaţii, casele din zonă sunt poluate cu radon, un gaz rezultat din dezintegrarea radiului şi care este al doilea factor de îmbolnăvire cu cancer pulmonar la nivel mondial", explică fostul primar al Nucetului, Costel Sîrghie (foto), fost inginer minier. Potrivit acestuia, specialiştii clujeni au bătut din poartă-n poartă la localnici din Băiţa, Nucet, Fânaţe şi Câmpani, şi după ce au obţinut de la UE o finanţare nerambursabilă de 4,764 milioane lei, au aplicat cu succes o metodă experimentală de reducere a poluării prin ventilarea caselor, rezultatul fiind scăderea nivelurilor de contaminare până în limitele admise. Peste proiect s-a aşternut, apoi, uitarea...