Prea Prefăcutul Tokes

Episodul de lunea trecută, când secta "Martorii lui Tokes" a ieşit ziua în amiaza mare să atârne pe clădiri plăcuţe cu denumiri stradale neautorizate, nu va fi ultimul de acest fel, după cum nu este nici primul.

Precedentul a fost creat în iulie 2009 de un exaltat de la Asociaţia Tinerilor Maghiari, despre care aflasem că - ironia sorţii! - e ungur doar pe jumătate, de vreme ce maică-sa este româncă get-beget, iar el în toată copilăria vorbise doar româneşte. Consideram, totuşi, că dincolo de sentimentul fiinţei de semi-maghiar a junelui respectiv, solicitarea ca Primăria să pună plăcuţe bilingve era deplin îndreptăţită, însăşi legea administraţiei publice locale obligând ca în localităţile unde o minoritate reprezintă 20% din totalul populaţiei inscripţionarea să se facă şi pe limba ei.

Cum se ştie, primarul Ilie Bolojan a apreciat însă că satisfacerea pretenţiei nu e o prioritate, fie şi pentru că nu se făcea ca în plină criză să arunci banii pe plăcuţe. Prin refuz, Bolojan se proteja şi de previzibilele atacuri ale opoziţiei locale, nerăbdătoare să-l demaşte ca "vândut" UDMR-ului, chit că, în urmă cu câţiva ani, PDL-ul, care îşi făcea majoritatea în Consiliul Local tot cu maghiarii, se pregătea să dea denumiri ungureşti mai multor străzi, parcuri, pieţe şi chiar poduri.

Acum, iată, problema e din nou trântită pe tapet, dar mai perfid. De data asta, Tokes şi adepţii n-au ieşit cu inscripţii care să traducă ad-literam denumirile oficiale, ci cu unele din perioada interbelică şi a ocupaţiei horthiste, precum Szent Laszlo Ter (Piaţa Sfântul Ladislau) ori Teleki ut (după numele prim-ministrului din Guvernul lui Horthy).

Mă gândesc că înverşunarea lui Tokes n-o fi străină de faptul că, nu demult, Primăria i-a amendat feciorul pentru o neregulă legată de crâşma personală. Din acest punct de vedere, nu pot decât să constat că fostul episcop, care se ţine "mai superior" decât majoritarii, a devenit la fel de balcanic ca şi cei despre care se plânge că-l persecută "etnic".

Şmecheria lui Tokes e că face gesturi provocatoare doar ca să aibă motive pentru reclamaţii prin lumea largă, fără măcar a încerca în prealabil, dacă tot îşi doreşte denumiri dinainte de Facerea Lumii, să-şi expună doleanţa în Consiliul Local. Refuză regulile democraţiei, legile scrise ale ţării şi comunităţii, dar şi cele nescrise ale bunului-simţ.

Mărturisesc că, până lunea trecută, îl respectam pe Tokes crezând că, spre deosebire de alţi coetnici, ce spunea aia şi gândea. De acum, însă, e clar: una spune şi alta fumează. Nu-şi doreşte dialogul, ci dictatul.

Anunţul primarului că de fiecare dată când va pune plăcuţe ilegal îl va amenda, "până se satură", e cel mai potrivit răspuns. Cunoscându-l căpăţânos, mă întreb însă dacă Sfinţia Sa va plăti amenzile. Nostim ar fi să n-o facă, iar Primăria să-l execute silit, licitându-i casa şi biroul. Atunci să văd pe ce clădiri va mai atârna plăcuţe.