Povești revigorate: Ai cărți vechi și nu știi ce să faci cu ele? Află cum se pot recicla volumele în Oradea!

Într-o lume care pune un accent tot mai mare pe sustenabilitate şi reducerea deşeurilor, orădenii, ca toţi "cetăţenii" lumii, ar trebui să opteze pentru refolosire ori de câte ori au ocazia. Inclusiv când au nevoie să-şi golească locuinţele de cărţi care nu le mai sunt de folos.

Orădenii au şi soluţii la îndemână: volumele vechi pot fi donate Bibliotecii Judeţene Gheorghe Şincai sau "salvatorilor de cărţi", adică voluntarilor unui ONG care deţin singurul anticariat caritabil din Oradea.

Fără excepţie

Indiferent că se confruntă cu un spaţiu limitat sau pur şi simplu vor să facă loc altor cărţi, orădenii pot ajunge în situaţia de a căuta cum să se descotorosească de vrafuri de volume pe care deja le-au răsfoit sau care nu le suscită interesul. Pentru alţii ar putea fi utile, aşa că niciun volum n-ar trebui să ajungă la gunoi. În plus, există şi un argument ecologist: fiecare carte s-a tipărit cu sacrificiul unui copac.

Dacă nu vor să le comercializeze sau n-au cui să le vândă, orădenii le pot dona. Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" primeşte, fără excepţie, orice donaţie de carte. "Avem o colegă care preia toate donaţiile care vin de la cititori. Le sortăm, iar dacă sunt titluri valoroase, din care avem puţine exemplare, cum s-a mai întâmplat, le aşezăm la raft", explică directoarea Ancuţa Şchiop (foto).

Nimic nu se pierde

Biblioteca nu aruncă la gunoi nicio carte. "Ne bucurăm de fiecare dată când cititorii vin spre noi cu volume. Ne doare să ştim că ar putea ajunge deşeuri", zice directoarea. 

Dacă primesc de la donatori volume pe care deja le au în inventar în suficiente exemplare, bibliotecarii aplică alte soluţii. De exemplu, le distribuie colegilor din satele Bihorului, care  adesea au în grijă un fond de carte incomplet, aşa că pentru ei orice cadou tipărit este binevenit.

Dacă volumele nu se pretează pentru a fi dăruite altor instituţii, bibliotecarii orădeni tot nu le abandonează. "Dacă nu le putem distribui în judeţ, le folosim la diferitele ateliere pe care le derulăm cu copiii sau le oferim gratuit cititorilor, aşezându-le pe o masă pe care o avem în holul nostru central, special cu acest scop", explică Şchiop. Oricine poate să ia acasă cărţile anume puse aici de bibliotecari, fără reţinere!

Anticariat caritabil 

Şi Biblioteca Universităţii din Oradea primeşte donaţii, însă este mai selectivă, acceptând doar titluri care ar putea fi folositoare studenţilor ori profesorilor. 

În schimb, tot fără excepţie, primeşte cărţi asociaţia Salvatorii de Cărţi, fondată de orădenii István Lőrincz şi Krisztina Bota. De ani de zile, István (foto) strânge cărţile pe care alţi locuitori ai oraşului le-ar arunca la gunoi, pentru că este convins că niciun scriitor nu merită această pedeapsă. În plus, colectează cărţile vechi şi cu gândul la cei care nu-şi permit să-şi cumpere unele noi.

Telefonic, la numărul 0721.003.851, oricine îl poate chema pe István să-i ridice cărţile vechi de acasă, pe care bărbatul le duce apoi într-un spaţiu închiriat pe strada Evreilor Deportaţi nr. 55 şi pe care l-a transformat într-un anticariat caritabil. "Vindem toate cărţile la preţuri de câţiva lei, iar banii rămaşi după ce plătim chiria, îi folosim în scop caritabil", explică István.

Bani pentru educaţie

Cotrobăind în sediul anticariatului sau pe pagina de Facebook "Multe cărţi - Anticariat caritabil", curioşii pot descoperi volumele salvate din casele orădenilor şi preţurile lor, majoritatea costând 4 lei bucata. De pildă, sunt disponibile o sumedenie de cărţi necesare elevilor (de autori precum Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Tudor Arghezi, Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu etc.), dar şi volume scrise de autori străini. Şi multe altele...

Periodic, anticariatul organizează şi zile de reduceri, când toate cărţile se vând la jumătate de preţ. Aşadar, cu puţini bani, oricine îşi poate asigura ceva de citit.

Cu banii astfel strânşi până acum, "salvatorii de cărţi" au sprijinit numeroşi copii orădeni. "În general, banii îi dăm în zona de educaţie", zice István. De pildă, le plăteşte meditaţii unor elevi care nu îşi permit această pregătire suplimentară, iar altora le cumpără cărţi pe care trebuie sau vor să le citească. 

"Regula noastră este că nu expunem cazurile pe care le sprijinim, pentru că nu vrem să facem pe nimeni să se simtă prost", spune orădeanul. Important pentru el este să-şi atingă scopul de a salva cărţi şi, poate, destine...