Politizare şi despăduchere

Şi-l închipuie cineva pe Cioloş avându-l ministru de Externe pe Titus Corlăţean? Pe Ponta colaborând cu un ministru al Justiţiei pe nume Monica Macovei? Sunteţi de acord, ar fi de neînchipuit! E ca şi cum ai amesteca un Moet cu poşircă de Vaslui ori ca o tentativă de a îmbunătăţi spirt de pufoaică prin cupajare cu Hennessy. Probabil aceeaşi senzaţie aţi avea, însă, la altă poznă a imaginaţiei: Bolojan edil şef şi Andrei Luncan arhitect şef, ori Adelina Coste primăriţă şi Eduard Florea city-manager.

În principiu, e clar că un şef de Guvern, Primărie ori Consiliu Judeţean nu-şi permite în funcţii-cheie subalterni pe lungimi de undă diferite. Degeaba i-ar trasa un edil sarcină unui director tehnic să facă parcări, chiar şi pe un teren viran, dacă respectivul i-ar înşira chichiţe care să demonstreze că nu se poate.

Ce te faci, însă, când te loveşti de politizare ca simplu aspirant la un post în administraţie? Te bagi în partidul care conduce Guvernul ca să obţii un job la Garda de Mediu sau în cel ce gestionează Primăria pentru un post la OTL?

De aproape trei decenii, politizarea instituţiilor este o evidenţă cu efecte rareori bune, mult mai des catastrofale. În Bihor se vede atât la Primăria Oradea, cât şi la Consiliul Judeţean, dar consecinţele, ba chiar şi modul de operare, diferă. După trei mandate Bolojan, câţiva directori sunt liberali. Pe unii i-a adus din partid, pe alţii i-a găsit în funcţii şi dintre aceştia, câţiva i s-au alăturat în PNL, nu neapărat pentru că se temeau să-şi piardă scaunele.

Situaţia e mult mai complicată la CJ, unde fiecare preşedinte şi-a pus propria clientelă, de altă manieră şi cu alte repercusiuni. Aici, politizarea a fost făcută mai ales prin deturnarea instituţiei de la caracterul ei public, prin inventarea unei puzderii de posturi contractuale, cu angajări în secret, fără niciun fel de concurs şi fără ca despre slujbaşi să se poată afla, concret, cu ce se ocupă. Fac ceva în schimbul banilor publici pe care îi încasează sau taie frunză la câini? Tocmai pentru că nu sunt funcţionari publici, contractualii se sustrag din start oricărei evaluări publice şi se înmulţesc necontrolat, de la un mandat la altul.

Campania electorală se încheie săptămâna asta, iar partidele au vorbit aproape numai despre salarii, pensii, lapte şi miere. Problema politizării au ocolit-o consecvent, deşi merita să fie chiar tema centrală. Nu s-a găsit niciun partid să spună sus şi tare că "despăducherea" administraţiei ar putea fi, în fond, simplă, cu câteva condiţii de bun-simţ: în instituţii să aibă loc doar funcţionarii publici, concursurile să fie anunţate deschis, iar subiectele examenelor să fie trase la sorţi, cu camerele de supraveghere pornite, ca la Bac. Ar putea participa şi membrii de partid, dar abia atunci s-ar vedea cât îl duce capul pe fiecare.