Surprinzător, cred unii, previzibil, consideră alţii, liberalii din fruntea Oradiei şi pesediştii bilingvi de la şefia Bihorului nu au avut nevoie de mult timp pentru a intra în coliziune. Casus belli - conectarea la Occident, prin înfiinţarea de curse internaţionale pe aeroportul orădean.
Poziţiile părţilor sunt cunoscute. Primarul Ilie Bolojan vrea să forţeze lucrurile, propunând o contribuţie consistentă a municipalităţii pentru deschiderea noilor curse care să aducă turişti şi investitori, ceea ce, implicit, ar însemna cooptarea Consiliului Local în patronatul noii societăţi comerciale ce ar administra Aeroportul. De cealaltă parte, preşedintele CJ Bihor, Pasztor Sandor, vrea să colaboreze cu Debreţinul, ceea ce, în propria traducere, ar însemna să nu ne "batem" cu vecinii maghiari, ci să lansăm curse doar acolo unde aceştia nu au interes.
Dacă Pasztor poate fi criticat, deocamdată, doar pentru nefericita expresie "să nu deranjăm Debreţinul", de care ulterior s-a lepădat (învinuind presa că i-ar fi înflorit vorbele, dar nu şi că i-a distorsionat mesajul), în schimb îngrijorător e zelul cu care primul său vicepreşedinte, Ioan Mang, se străduie să justifice refuzul de a colabora cu municipalitatea orădeană, preferinţa pentru Debreţin şi insistenţa cu care a identificat pericolele numai la Cluj şi Timişoara.
Un specialist consultat de BIHOREANUL spulberă teoriile acestuia cu argumente de bun simţ elementar. Problema este dacă se va ţine cont de ele. Personal, mă îndoiesc.
Puternic motivat, atât să-şi demonstreze supuşenia faţă de preţiosul aliat fără de care astăzi ar fi fost un consilier oarecare, cât şi mai ales de vechea ură faţă de "golanul" primar al Oradiei, Mang nu e omul care să se jeneze a-şi etala plenar ridicolul pentru a împiedica o idee, o propunere de dezvoltare. Dacă anul trecut s-a împotrivit - cu succes! - proiectului "Oradea Mare" şi a promis la schimb o strategie proprie de dezvoltare a Zonei Metropolitane (pe care între timp i-o fi mâncat-o pisica, pentru că n-a mai pus-o pe masă niciodată!), de data asta a scos de la naftalină un proces-verbal (fără valoare juridică) al guvernelor Tăriceanu şi Gyurcsanyi privind crearea unor poli de dezvoltare transfrontalieră, inclusiv Oradea-Debreţin, ce ar viza şi o cale ferată rapidă între cele două oraşe, care ar ajuta bihorenii să ajungă la aeroportul din Debreţin şi pe vecinii maghiari la cel din Oradea. Unde, însă, n-ar avea pentru ce veni...
Ca norocul, fosta conducere a CJ, cu toate păcatele şi inerţia ei, a bătut palma cu o companie pentru cinci destinaţii externe, iar aceasta încă nu s-a răzgândit, chiar dacă secretul negocierilor a fost violat. Marele ghinion nu e acela că Ryanair poate renunţa oricând, ci altul: bihorenii vor învăţa că interesele le pot fi tranzacţionate de politicieni nu doar dacă aceştia fac ceva anume, ci şi, mult mai simplu, dacă nu fac nimic. Inacţiunea e cel mai uşor lucru de "făcut", iar în asta politicienii noştri sunt experţi de neîntrecut. Cu ce preţ, vor afla nu doar generaţiile de acum, ci şi cele viitoare.
Citiţi pe această temă şi articolul Sabotaj "la înălţime": Aeroportul Oradea, câmp de bătălie între Primărie şi Consiliul Judeţean
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.