Piaţă fără viaţă

Specific românesc. Dacă te duci la ţară vei vedea case frumoase, de gospodari adevăraţi. În interior mobilă scumpă, chiar dacă uneori de prost gust. Şi totuşi, bunii noştri gospodari continuă să doarmă, claie peste grămadă, într-o bucătărie de vară, pe motiv că e mai uşor de încălzit şi nici nu strică minunăţie de casă.

Cam aşa este şi optica Primăriei în ce priveşte decizia de a proteja Piaţa Unirii. Ştiu, investiţia a costat o grămadă de bani şi nu se poate merge la infinit pe bunăvoinţa constructorului, care schimbă pe banii lui dalele deteriorate. Dar Piaţa Unirii a fost făcută pentru ca orădenii şi turiştii să se poată bucura de ea!

Dacă mergem pe ideea că Piaţa devine un loc sacru, intangibil, s-ar putea să fim nevoiţi ca la intrare să ne descălţăm şi să umblăm cu tălpici, ca pe vremuri în Palatul Baroc.

Da, se sparg plăci, vin maşini grele care distrug dalele cele mari şi albe, dar asta nu înseamnă că trebuie să mutăm toate serbările numai în Cetate. Cei de la Street Food Festival, de exemplu, dacă vin cu food-truck-urile în Piaţă, n-au decât să fie taxaţi astfel încât să se poată plăti eventuale stricăciuni.

Dacă iarba este distrusă de puhoiul de pietoni, să se pună protecţii, la fel ca la Untold. Soluţii deja s-au găsit, văd că mai nou scena se amplasează spre str. Avram Iancu, unde nu e pericol ca dalele să fie distruse.

Există o grămadă de metode pentru a proteja spaţiul, deci ideea de a renunţa la evenimente sau de a face numai manifestări mărunte este cea mai proastă variantă aleasă de Primărie.