Cu o voce naturală, "mică" pentru spectacolele de operă, dar pură, o orădeancă a demonstrat că şi în artă obstacolele pot fi depăşite prin muncă şi încăpăţânare.
Aproape necunoscută în oraşul natal, Brigitta Kele a debutat luna trecută pe una dintre cele mai prestigioase scene ale lumii, la doar patru ani de la prima ieşire dincolo de hotare. Şi-a imaginat că va tremura de emoţii în faţa celor 4.000 de spectatori, dar după premieră spune că a reuşit să se simtă ca acasă...
Chemarea muzicii
Brigitta a început să cânte în corul Catedralei Romano-Catolice din Oradea, unde sora ei mai mare, Monika, era organistă. "Îmi amintesc ce emoţii aveam şi cu câtă seriozitate trebuia să tratăm fiecare piesă", povesteşte orădeanca, acum în vârstă de 38 de ani.
Spre deosebire de alţi artişti lirici, Brigitta şi-a început studiile muzicale târziu, primele lecţii primindu-le în particular de la soprana Boros-Konrád Erzsèbet când avea 17 ani. "Eram la Liceul Ady Endre şi mă gândeam ce voi face după Bacalaureat. De muzică m-am simţit cea mai apropiată", spune ea acum. Nu i-a fost uşor să recupereze bagajul de cunoştinţe pe care alţi aspiranţi de vârsta ei îl aveau deja. Totuşi, s-a ambiţionat şi a dat admitere la Facultatea de Muzică din Oradea, unde a intrat penultima.
"Eram foarte fragedă din punct de vedere vocal. De altfel, totdeauna am simţit că mă maturizez mai greu". Îndrumată de Lavinia Cherecheş, profesoara ei de suflet, s-a străduit să-şi depăşească "handicapul". "Vocea mea naturală nu este puternică. A trebuit să lucrez fiecare sunet", zice soprana, care a urmat ulterior un masterat la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj. Din anul II a reuşit să intre în corul Operei Maghiare din Cluj, pe a cărei scenă "am realizat pentru prima oară că m-am născut pentru asta".
Sport la operă
Cu timpul, Brigitta Kele a fost remarcată de impresari străini, astfel că din 2012 a fost cooptată în echipa de solişti a Operei din Dusseldorf. În Germania a convins publicul cu roluri precum Neda din opera "Paiaţe", de Ruggiero Leoncavallo, ori Mimi, din "Boema" lui Giacomo Puccini. "Pentru operă ai nevoie de şcoală serioasă şi de antrenament zilnic. Aşa cum sportivii îşi lucrează muşchii, noi ne lucrăm vocea, căci aceasta trebuie să se audă perfect, fără microfon, în săli cu mii de locuri. E şi acesta un sport", zice orădeanca.
De când i s-au deschis porţile marilor Opere, Brigitta a cântat la Paris, Strassbourg, Avignon şi Beijing. În 2014, în capitala Franţei a urcat pe aceeaşi scenă cu Angela Gheorghiu, în "Boema", care face portretul unor tineri artişti din Cartierul Latin al Parisului anilor 1840. În aceeaşi producţie, jucată apoi la Strassbourg, Brigitta a fost văzută de unul dintre consilierii artistici ai Operei Metropolitane din New York. "Bănuiesc că i-a plăcut, pentru că a doua zi mi-a spus că am primit un contract pentru stagiunea 2016-2017", povesteşte orădeanca.
Acasă la Met
După luni de pregătiri, Brigitta a debutat pe scena Metropolitan Opera pe 16 noiembrie, în rolul Musettei, în faţa unei audienţe formate din 3.800 persoane, americani şi străini veniţi să vadă un spectacol de mare tradiţie. "Regia este aceeaşi pe care a conceput-o Franco Zefirelli în urmă cu 35 de ani, cu decoruri şi costume clasice, plasate în lumea pariziană a secolului XIX", spune soprana.
Preparativele pentru o super-producţie cu decoruri grandioase, cu sute corişti şi figuranţi, nu au fost deloc uşoare. Premiera, însă, a ieşit ca la carte, Brigitta făcându-şi intrarea pe scenă într-o caleaşcă trasă de un cal adevărat şi interpretând-o magistral, cum au notat cronicarii, pe colerica Musetta, o tânără îndrăgostită de un artist sărac, dar atrasă de avuţia unui bărbat mai în vârstă. "Am crezut că voi avea emoţii când mă voi vedea pe una dintre cele mai mari scene ale lumii. În mod ciudat, însă, m-am simţit ca acasă", mărturiseşte soprana.
În această perioadă, orădeanca va da opt reprezentaţii ale "Boemei" alături de artişti lirici recunoscuţi în întreaga lume, sperând că Metropolitan Opera o va păstra apoi şi pentru alte proiecte. Succesul o bucură dintr-un motiv de suflet. "Tata m-a încurajat mereu să nu renunţ. A avut o viaţă grea, a fost croitor şi a crescut cinci copii. Deşi nu mai este în viaţă, am muncit pentru că am vrut să fie mândru de mine", spune artista. Şi chiar dacă el n-a apucat, sunt atâţia alţii care se bucură de succesul ei...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.