Pe dos

În aceeaşi săptămână, la Craiova, tot nişte funcţionari de Primărie, mobilizaţi de asociaţii primarului Antonie Solomon, ieşeau în stradă, zile întregi, protestând împotriva arestării edilului, un individ despre care procurorii DNA au strâns probe că ar fi luat şpagă în legătură cu niscai teren.

Mare deosebire... Pentru cel sărac nu se bagă nimeni, fiindcă nu are bani să comande nimănui solidaritate, în timp ce pentru cel bogat sar cu miile. Chiar fără să le pese că se fac de râs ţipând "Libertate! Libertate!" cum la Revoluţie n-o făcuseră, ori caricaturizând cu sloganul "Primarul din inimile noastre" durerea britanicilor după pierderea lui Lady Diana.

Nu cu mult înainte, un episod similar se petrecuse şi la Râmnicu Vâlcea, oraş al cărui primar a şi fost condamnat definitiv pentru o mită primită, aţi ghicit, tot pentru un teren, dar care după întemniţare s-a ales cu titlul de cetăţean de onoare. Vorba lui Caragiale: "În acest oraş de gogomani, în care cel dintâi sunt eu..." Ce să ne mai surprindă când europenii îi fac hoţi pe ţiganii noştri, dacă noi toţi ne facem din hoţi conducători?

În mod firesc nu trebuia să mă mir de schizofrenia locatarilor ce populează ţara, dar vedem că aceeaşi populaţie care odinioară cică se bucura când murea capra vecinului, acum se întristează de baiurile unor primari dubioşi.

Românii au ajuns să se poarte pe invers chiar şi decât în propriul Ev Mediu. Atunci cântau balade cu haiducii care luau de la bogaţi ca să dea la săraci, acum ridică ode hoţilor care îi fură tocmai pe ei.

Tot BIHOREANUL a publicat, recent, o serie de articole despre jaful imobiliar petrecut în ultimii 20 de ani în Oradea nu doar sub privirile pasive ale fostului primar Petru Filip, ci şi în beneficiul acestuia. Deja s-au găsit voci să mă prevină că, în ciuda unor asemenea dezvăluiri, partidul său va reveni la conducerea oraşului la proximele alegeri.

Şi ce, credeţi că m-ar mira? Ba dimpotrivă, câtă vreme ne primim jecmănirea ca supuşi-model, nu ca nişte cetăţeni în stare să reacţioneze normal şi, în primul rând să aibă măcar memorie, mi s-ar părea chiar logic s-o mai păţim o dată. Aşa că, vivat naţiune, halal să ne fie!