Urcând şi apoi coborând drumul şerpuit de la capătul satului Budureasa, spre inima masivului Vlădeasa, Stâna de Vale se dezvăluie ca o bijuterie a Apusenilor. Dar una lăsată în paragină, care are nevoie de multe şi masive reparaţii ca să mai strălucească.
Polul ninsorilor în România, Stâna de Vale ar putea redeveni o staţiune celebră, animată de pasionaţii sporturilor de iarnă, ca odinioară, însă are o pârtie de schi şi o instalaţie de transport pe cablu care pun în pericol viaţa oricărui schior, amator sau profesionist.
Staţiune vedetă
La sfârşitul secolului XIX, Episcopia Greco-Catolică a Oradiei punea temeliile Stânei de Vale ca staţiune turistică. Episcopul Mihai Pavel a ridicat aici prima clădire în anul 1882, "Cabana turiştilor bihoreni", un an mai târziu primul hotel, cu 9 camere, iar apoi primul restaurant.
Rând pe rând, greco-catolicii au construit biserica din lemn, locuinţa medicului şi clădirea poştei. În 1932, episcopul Valeriu Traian Frenţiu (foto) a introdus iluminatul electric şi a pus bazele a ceea ce astăzi numim infrastructură turistică: terenuri de tenis, sală de popice, patinoar, alei, parcuri şi o pârtie de schi. Tot Frenţiu a inaugurat un drum de cale ferată de 42 kilometri, reşedinţa episcopală, iar în 1936 Hotelul Excelsior, cu 56 de camere şi un restaurant cu 150 de locuri.
Aflată într-un cadru natural idilic, staţiunea a devenit celebră, iar turiştii au numit-o Perla Apusenilor. În plus, fiind polul precipitaţiilor din România, Stâna de Vale abunda iarna de zăpadă, iar apele puternic mineralizate şi aerul curat aveau reputaţia că vindecă până şi sufletele bolnave.
Micula Land
În 1948, comuniştii le-au confiscat greco-catolicilor Stâna, dar extinderea staţiunii a continuat. După 1990, însă, a intrat în paragină. În timp ce Episcopia şi-a recuperat proprietăţile în instanţă, clădirile statului au fost vândute aproape toate pe bani mărunţi fraţilor Micula, care au obţinut şi concesionarea apei din Izvorul Minunilor. Cu timpul, cei doi magnaţi şi-au sporit posesiunile cumpărând terenuri de la Episcopie, aşa că mare parte din Stână este astăzi în proprietatea lor.
Fraţii Micula sunt proprietari inclusiv pe Pârtia Măgarul din centrul staţiunii, singura rămasă practicabilă din cele patru existente până în 1990. Neîntreţinute, pârtiile au dispărut pur şi simplu, fiind înghiţite de molizi. Inclusiv Pârtia Măgarul s-a îngustat mult, din pricina neîntreţinerii. Totuşi, în weekendurile de iarnă, mai ales când copiii sunt în vacanţă, aici se adună sute de amatori de săniuş şi schi care evită aglomeraţia din Vârtop-Arieşeni.
Pe lângă lege
Ce nu ştiu turiştii care aleg să schieze la Stâna de Vale e că la fiecare coborâre îşi pun viaţa în pericol. Pârtia de 550 metri porneşte de la 1.180 metri altitudine şi are o înclinaţie de 14%, dar nu este omologată de Autoritatea Naţională pentru Turism, deşi Hotărârea de Guvern 263/2001 prevede expres această obligativitate încă din primul articol: "În scopul protecţiei şi practicării schiului de agrement în condiţii de siguranţă pentru turişti, pârtiile şi traseele de schi pentru agrement vor putea fi utilizate numai după omologare".
Operaţiunea se face de reprezentanţii Autorităţii Naţionale de Turism, împreună cu cei ai Consiliului Judeţean şi ai asociaţiilor profesionale de profil, precum Salvamont Bihor. Practic, aceştia stabilesc regulile care trebuie respectate în întreţinerea pârtiei pentru a fi sigură. Automat, lipsa omologării înseamnă că nicio autoritate nu verifică întreţinerea pârtiei. Or, în coborârea unui schior, o banală piatră sau crenguţă pot fi obstacole fatale.
Le fel, tot neomologată e şi instalaţia de urcare pe cablu, care duce schiorii în vârful pârtiei. Că telescaunul vechi de 30 de ani n-a avut parte de modernizări se vede cu ochiul liber. Şi, fără să fie în evidenţele autorităţilor, nu se ştie nici când a trecut ultima oară printr-o revizie.
Lupii din Stână
"Pârtia de schi din staţiunea Stâna de Vale, judeţul Bihor, nu figurează în baza de date privind pârtiile de schi omologate şi nici nu a fost înregistrată o documentaţie în vederea omologării vreunei pârtii din acea zonă", a confirmat BIHOREANULUI Autoritatea Naţională pentru Turism.
Acest lucru nu-i opreşte totuşi pe angajaţii firmei Timex BG, care au închiriat de la fraţii Micula dreptul de administrare a pârtiei şi a instalaţiei, să pornească hardughia de fier. Nu oricând, e adevărat, ci doar la cererea schiorilor. O urcare costă 5 lei, dar, previzibil, nimeni nu primeşte bon fiscal.
Despre costul pe care l-ar plăti turiştii dacă vechea instalaţie ar ceda nu vorbeşte nimeni. BIHOREANUL a încercat să-l contacteze pe administratorul firmei, Gheorghe Bogdan, dar acesta este de negăsit, iar la sediul din Oradea al firmei nu mai răspunde nimeni. Reprezentanţii ANT promit, totuşi, controale la Stână, aşa că indolenţa ar putea să fi ajuns la final de sezon...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.