O scrisoare furată

În 2008, la parlamentare, şi în 2009, la prezidenţiale, Autoritatea Electorală Permanentă a considerat întemeiate peste 100.000 de sesizări privind fraudele electorale, cu vot multiplu şi cu vot cumpărat-vândut. Dar numai 300 de cazuri au fost deferite Justiţiei.

Cum trăim într-o democratură în care instituţiile statului servesc ambiţiei de putere totală a celor care deja sunt la putere (a spus-o chiar un deputat din coaliţia guvernamentală), cred că au fost trimişi în judecată doar nefericiţii care fie i-au votat de mai multe ori pe perdanţi, fie au primit găleata de la aceştia.

Povestea nu e de ieri, de alaltăieri, ci de când avem alegeri libere. Cu toate astea, nimeni n-a încercat să pună capăt furtului electoral. PSD-ul s-a strofocat patru ani cu carnetele de alegător pe care abia liberalii le-au pus în uz. Apoi, deşi au patronat trei runde de alegeri (europarlamentare, prezindeţiale şi o mulţime de locale anticipate), PDL-iştii s-au interesat mai degrabă de perfecţionarea mecanismelor de fraudare decât de curmarea infracţiunilor.

Ajunge să ne amintim norma de partid pentru 10 voturi date în fiecare secţie "independentei" Eba, nesfârşitele coloane de autobuze cu mineri mânate la urnele portocalii din Valea Jiului ori ritmul delirant de la Ambasada din Paris, cu 1 vot la 3 secunde, de mai lipsea un pic şi exilul românesc hotăra şi preşedintele SUA.

Cireaşă pe tort, fostul ambasador, acum ministru de Externe, după ce la Congresul PDL a promis 1 milion de voturi din import ca să fie ales vicepreşedinte (şi a fost), a iniţiat o lege pentru votul prin corespondenţă. Pesemne Teodor Baconschi şoma de vreme ce România a ajuns atât de izolată în plan extern şi de-aia a ajuns să se ocupe de trebi interne, aşa că nu mai întreb câtă legătură are diplomaţia cu hoţia.

Proiectul prevede că românii din străinătate (nu şi cei din ţară) pot vota "la plic", iar sufragiile lor vor fi luate în considerare pentru localităţile de origine, dar via ambasade. Altfel spus, dacă un orădean plecat în Italia acum 8 ani îşi trimite votul prin poştă, acesta ajunge întâi la Ambasada din Roma, de unde e contabilizat pentru Bihor, chit că expeditorul habar nu are despre candidatul votat. De el sau poate de alţii, cărora nu le convine votul lui. Se poate ajunge, astfel, la situaţia în care, deşi omul opoziţiei ar strânge în judeţ, să zicem, 10.000 de voturi, să fie totuşi bătut de omul puterii, cu 10.001 voturi "procurate", ca prin minune, din diaspora. Sau, la nivel naţional, ca soarta viitoarei guvernări să fie decisă nu de cine o suportă, ci ori de cei care au scăpat de ea, ori - mai grav - de cei care pot ştampila orice în numele sau în locul altora.

Întrucât Constituţia declară votul ca fiind "universal, egal, direct, secret şi liber consimţit", întrebarea e cum ar putea legea PDL să respecte acest caracter al votului exprimat prin poştă. Sau, de fapt, dacă nu cumva Partidul îşi doreşte puterea chiar şi fără să fie, cu adevărat, votat...