O lecţie

Cu riscul, justificat, de a fi acuzaţi de politizarea Galei "Fotbalul vremurilor legendare", organizate la împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Clubului Atletic Oradea, iniţiatorii evenimentului - Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania şi FC Partium, condus de Mate Tokes, fiul lui Laszlo Tokes - şi-au atins din plin obiectivul.

Au dovedit-o cu prisosinţă cei 500 de orădeni, între care mulţi de naţionalitate română, prezenţi la gară să-i întâmpine pe veteranii fotbalului maghiar invitaţi la meciul nostalgic cu "selecţionata Ardealului", plus cei 3.000 de spectatori adunaţi la Stadionul Municipal Iuliu Bodola. Au demonstrat-o şi ornarea gării cu mesaje pentru oaspeţi şi atmosfera creată la stadion. Şi într-un loc, şi în celălalt, simbolurile pe care şefii CNMT şi FC Partium au vrut să le promoveze au fost la loc de cinste.

De la gară, pe lângă majorete şi fanfara în costumele epocii de aur a Ungariei Mari, au deschis alaiul spre stadion tineri purtând steagurile verzi ale CAO şi roş-albastre ale oraşului, tricolorul maghiar şi pe cel românesc, precum şi steagul UE. Ca un făcut, cel care purta drapelul românesc era aşa obosit că-i sprijinea lancea pe trotuar, de-l puteai vedea mai mult pe jos. La stadion, cele două formaţii, luate împreună, au alcătuit tricolorul maghiar, "ardelenii" purtând chiloţi albi şi tricouri verzi, iar "adversarii" lor chiloţi albi şi tricouri roşii.

Discursurile au fost şi ele în ton: secretarul de stat pentru sport de la Budapesta n-a uitat să-şi exprime mândria că inclusiv prin asemenea evenimente "înfăptuim politica noastră naţională", cum n-a omis nici Laszlo Tokes să le mulţumească premierului Viktor Orban şi preşedintelui Pal Schmitt. Evident, invitând Guvernul de la Bucureşti să facă acelaşi lucru pentru românii din Serbia, deşi ştie perfect că autorităţilor noastre nu le pasă nici de românii din graniţele ţării, necum de cei dinafară.

Şi, totuşi, trebuie să recunoaştem că a fost o sărbătoare frumoasă şi decentă, ceea ce ne-ar putea servi drept lecţie nouă celorlalţi, orădenilor majoritari. Să recunoaştem că oraşul a fost înălţat de strămoşii concitadinilor noştri maghiari şi să nu-l mai batjocorim, ci să-i fim la fel de devotaţi. Să admitem că nu ungurii sunt vinovaţi că au memorie şi că au ţinut socoteala centenarului CAO, ci "ai noştri" Ioan Lucian de la FC Bihor şi Sorin Buhaş de la Direcţia de Sport că nu. Să recunoaştem, de asemenea, că n-au ungurii nicio vină pentru patriotismul lor, ci noi suntem responsabili pentru lipsa noastră de patriotism. Local şi românesc, deopotrivă.

Iar pe viitor, că tot se apropie 1 Decembrie, să facem bine să luăm parte la sărbătorile noastre din alt motiv decât acela că "se dă" fasole şi ciolan ori mititei şi bere.